Parteneriatul estic are drept obiectiv consolidarea asocierii politice şi a integrării economice a şase ţări partenere din Europa de Est şi Caucazul de Sud - Armenia, Azerbaidjan Belarus, Georgia, Republica Moldova şi Ucraina. Aici este vorba despre a crea punţi către necunoscut şi de a avea o zonă tampon prietenoasă, cât mai aproape de valorile Uniunii Europene. Republica Moldova este plasată de Uniunea Europeană, alături de Georgia şi Ucraina, în rândul ţărilor din acest club cu cele mai mari ambiţii de a se şlefui după modelul şi valorile Uniunii Europene.

Dar ce a făcut Uniunea Europeană pentru Republica Moldova?

Euroscepticii şi forţele pro-ruse bagatelizează importanţa Parteneriatului Estic, oferind varianta întoarcerii către panslavism şi către Est. Actele de corupţie ale guvernului pro-european şi fricţiunile politice din interiorul coaliţiei de guvernământ au fost speculate la greu de comunişti şi de socialişti. Totul a culminat cu alegerea pro-rusului Igor Dodon în fruntea Republicii Moldova. El a promis că, dacă socialiştii vor câştiga în 2018 alegerile parlamentare, va rupe Acordul de Asociere cu UE.  

Ar fi o catastrofă pentru Republica Moldova care, în urmă cu trei ani, a început, aşa cum a putut mai bine, să urmeze o foaie de parcurs pentru a se alinia la standardele Uniunii Europene. Cu cât Republica Moldova va adopta mai repede reforme legislative care să se orienteze spre Vest, cu atât cresc şi oportunităţile pentru schimburi economice. Este un proces lung, dureros şi anevoios, dar care i-a adus vecinilor noştri ceva ce, poate, în urmă cu zece ani, părea de nesperat: eliminarea regimului de vize. Peste 1 milion de cetăţeni ai Republicii Moldova au simţit aerul Occidentului iar în perioada 2015-2017, peste 3200 de studenţi moldoveni au beneficiat de burse prin programul Erasmus.

În 3 ani de la semnarea Acordului de Asociere, Uniunea Europeană a devenit nu numai principalul partener de comerţ cu Republica Moldova, totalizând aici 55% din totalul schimburilor economice, ci şi cel mai mare investitor. Anul trecut, 66% din exporturile vecinilor noştri s-au dus în Uniunea Europeană, în creştere cu 7.7% faţă de 2015 şi cu 13.5% faţă de 2014. În plus, peste 5,000 de afaceri au fost susţinute cu bani europeni .

În peste 225 de şcoli, grădiniţe şi centre comunitare, au fost construite cu bani europeni centre de încălzire cu biomasă iar 15,700 de oameni din localităţile Nisporeni, Văzăreşti şi Grozeşti pot să fie, acum, alimentaţi cu apă potabilă.

În plus, în urmă cu câteva zile, s-a semnat la Bruxelles şi un acord de împrumut în valoare de 100 de milioane de euro între Republica Moldova şi Uniunea Europeană, prima tranşă urmând a fi alocată în primele luni ale lui 2018.

Este Parteneriatul Estic o poartă de acces spre Uniunea Europeană?

La cel de-al cincilea summit al Parteneriatului Estic, Ucraina, Georgia şi Moldova vor căuta obţinerea unei promisiuni şi mai mari din partea Uniunii Europene, adică o afirmaţie care să asigure pentru cele trei state perspectiva de a deveni, într-o zi, membri ai UE. Argumentul oficialilor acestor ţări este că, în lipsa unui astfel de stimulent, le va fi imposibil să menţină viu interesul publicului pentru reforme pro-europene.

Unul dintre miturile care s-au construit în jurul Parteneriatului Estic este că acesta duce către aderarea la Uniunea Europeană. Nimic mai fals. Iniţiativa Parteneriatului estic nu este un proces de aderare la UE. Obiectivul său este crearea unui spaţiu comun pentru o democraţie, prosperitate şi stabilitate. Fiecare ţară are libertatea de a alege nivelul de ambiţie şi obiectivele la care aspiră în relaţiile sale cu Uniunea Europeană. Cu toate acestea, deşi sună descurajant, am încercat să aflu care este poziţia Uniunii Europene cu privire la aspiraţiile europene ale Republicii Moldova.

„Am văzut progrese în cele 6 ţări membre în Parteneriatul Estic şi am văzut multe reforme realizate, dar, cu siguranţă, acestea au fost făcute graţie acordurilor de asociere semnate cu Georgia, Moldova şi Ucraina.

Am văzut o transformare incredibilă a acestor societăţi. Trebuie să spunem că ne-a luat 10 ani ca să implementăm aceste acorduri. Este adevărat că sunt nişte frustrări de la unii parteneri, pentru că acest proces nu este rapid şi pentru că sunt multe reforme care trebuie implementate, pachete legislative care trebuie să fie adoptate...

Mesajul nostru este implementaţi acordurile care există, care sunt foarte exigente dar foarte benefice pentru cetăţeni. Până acum, nu vedem ca aceste aspiraţii europene au fost înăbuşite de acest proces deşi, de multe ori, a fost dureros şi dificil.

Uneori, unele ţări membre consideră că Parteneriatului Estic este ca o cameră de aşteptare pentru Uniunea Europeană. Unii au ambiţii mai mici, alţii mai mari. Mesajul nostru principal este să încercaţi să implementaţi acordul de asociere şi vom vedea ce se va întâmpla după. Nu există un consens în Uniunea Europeană cu privire la integrarea unor noi membri.“

Ce-i drept, perspectiva alegerilor parlamentare din 2018 a îngheţat, oarecum, reformele pro-europene. Guvernul de la Chişinău a ignorat recomandarea Comisiei de la Veneţia cu privire la modificările aduse recent legii electorale, adoptând un sistem mixt de vot pe liste şi vot uninominal.   

Are Uniunea Europeană un răspuns pentru conflictul transnistrean?

Săptămâna viitoare va avea loc o nouă serie de negocieri în format 5+2, acolo unde Uniunea Europeană este observator. Oficialii de la Bruxelles şi-au reconfirmat angajamentul pentru integritatea şi suveranitatea teritorială a Republicii Moldova. Folosindu-se de o simbolistică foarte puternică, pare că poziţia Uniunii Europene este de a crea punţi între Republica Moldova şi Transnistria. Iată răspunsul Bruxelles-ului:

„Ţările din cadrul Parteneriatului Estic au de-a face cu diverse conflicte. Legat de Moldova, participăm ca observatori la negocierile de 5+2 la soluţionarea conflictului transnistrean şi vom continua să susţinem un acord de pace comprehensiv bazat pe suveranitatea şi integritatea teritorială a Moldovei. Am inaugurat un pod peste râul Nistru făcând mai uşor accesul pe cele două părţi ale Moldovei dar şi pe coasta Mării Negre a Ucrainei. Vrem să aducem cele două părţi mai aproape.“

În 1992, în timpul războiului moldo-transnistrean, podul de peste Nistru care făcea legătura dintre satele Gura Bîcului şi Bîcioc era aruncat în aer. În urmă cu câteva zile, la peste 25 de ani de la acel moment, podul a fost dat din nou în folosinţă, deşi el fusese reconstruit în anul 2001 cu bani europeni. Acest pod scurtează distanţa dintre Chişinău şi Odesa, iar problema redeschiderii s-a aflat constant pe agenda negocierilor în formatul 5+2. Din cauza politizării şi condiţiilor impuse de partea transnistreană, acest lucru nu a fost posibil până acum. Bruxelles-ul speră ca prin acţiuni de acest gen să crească nivelul de încredere între oficialii moldoveni şi separatiştii transnistreni.

Câştigurile sunt fragile iar Republica Moldova mai are mult de tras până când să devină povestea de succes a Uniunii Europene. Chiar dacă ceva s-a schimbat în societatea acestei ţări, sărăcia şi paternalismul din zonele rurale sunt locurile unde Bruxelles-ul are de dus bătălii dure. Uniunea Europeană este populară, dar forţele politice pro-europene din Republica Moldova nu prea sunt. Asta nu înseamnă că nucleul societăţii civile care a înţeles avantajele aduse de Uniunea Europeană şi îmbrăţişează principiile şi valorile europene ar trebui să cedeze.