Legătura dintre Uniunea Europeană şi Disneyland

De ce nu se înţeleg ţările din Uniunea Europeană între ele aşa cum se înţeleg Statele Unite ale Americii? De ce nu s-a vorbit de excluderea - să zicem - a Floridei din SUA precum se întâmplă cu Grecia din UE? Este argumentul unităţii limbii vorbite unul atât de important sau altele sunt cauzele?

Acum vreo zece ani, un întreg curs la o Universitate din Bruxelles explica motivele pentru care Disneyland-ul din Paris a fost aproape de faliment imediat după ce a fost deschis. Poate o să vi se pară straniu de ce aduc vorba despre Disneyland când vorbim despre Uniunea Europeană – acest măreţ proiect gândit de zeci de ani care azi se află într-o situaţie grea.

Revenind la Disneyland şi la cursul universitar care explica motivele insuccesului acestui parc de distracţii o să rezum pe scurt care a fost problema. Disneyland Paris a fost construit întocmai cu cele din SUA, reţeta a fost preluată la o scară 1 la 1. Şi atunci ce nu a mers la început? De ce nu le plăcea europenilor în lumea Disney? După multe cercetări şi întrebări s-a ajuns la concluzia că europenii nu vroiau să stea la cozi ca să intre în minunata lume a desenelor animate, sau să cumpere hotdog sau popcorn, pentru că la aceste cozi nu aveau cum să vorbească între ei. Stăteau la coadă şi nu socializau, nu intrau în vorbă unii cu alţii iar plictiseala asta în picioare îi făcea să nu se mai întoarcă a doua oară. Din această neînţelegere culturală era să dea chix o mare afacere care în SUA mergea ca unsă. Aşa că în Disneyland-ul european s-au făcut terase cu mese şi scaune pentru că asta era cheia pentru salvarea parcului de distracţii, potrivit cercetărilor. Când europenii nu reuşesc să socializeze şi să se înţeleagă între ei le pui nişte terase ca la Paris sau Bruxelles şi îi aşezi pe scaune să contemple la viitor sorbind dintr-o cafea.

Problema Uniunii Europene cu grecii sau alte popoare este şi una de înţelegere şi socializare nu doar una de bani. S-a vorbit mult despre bani, lene şi austeritate în ultima vreme aşa că nu mai reiau argumentele aflate pe toate gardurile. Europa, în acest moment, seamănă de fapt cu deschiderea Disneyland în Paris. Oamenii nu se înţeleg, nu socializează. Şi, în cazul Greciei, ceilalţi europeni nu doar că nu înţeleg mentalitatea populaţiei dar nici măcar literele alfabetului. 

Dacă aţi văzut vreodată cabinele de traducere din Parlamentul European sau de la Comisia Europeană, babilonia din aceste instituţii, cu siguranţă înţelegeţi problema. Anecdotele din Parlamentul European arătau cum un vorbitor, să zicem ungur, face o glumă şi ea e tradusă în engleză, din engleză în franceză iar traducătorul de portugheză o preia mai departe motiv pentru care deputaţii portughezi râdeau la acea glumă la peste un minut după ce a fost făcută.

Cheia prin care Uniunea Europeană va rezista ca o uniune de state puternică – nu doar monetară – trebuie găsită aşa cum a fost găsită cheia supravieţuirii parcului de distracţii. Printr-o cercetare sociologică amănunţită, printr-o cercetare a mentalităţii popoarelor. Ce suportă şi nu suportă europenii? Îi ţii în picioare la coadă şi le impui să mănânce un hotdog importat sau le dau terase unde să contemple viitorul?