Despre liberalism şi populism

Am experimentat pe pielea mea acum câteva luni protestele masive din Budapesta legate de închiderea Central European University. Acum este linişte, se ştie că guvernul este de neînduplecat prin proteste şi că legea a trecut. Puţin le-a păsat lui Orban şi mafiei sale că poate vor pierde viitoarele alegeri din primăvară, au stat în picioare pentru un principiu, şi anume „iliberalismul“.

Fidesz a închis, deasemenea, cel mai mare ziar de opoziţie şi e împotriva ONG-urilor finanţate din străinătate, de obicei liberale, pro-europene, pro-globalizare. Le promite tuturor că naţiunea maghiară este împotriva Uniunii Europene, deşi s-au îmbogăţit „ciupind“ din fondurile ei. Susţine sus şi tare că apără naţiunea maghiară, dar, fie vorba între noi, îşi lasă propriii cetăţeni să moară de foame. Să veniţi la Budapesta să vedeţi câţi boschetari sunt.

Poliţia este medievală ca peste tot în regiune şi preferă să ia şpagă decât să facă dreptate. Pune oamenii în închisoare pentru fapte care nu există şi împarte dreptatea strâmb, lăsând liberi oamenii bogaţi. Refuză dreptul imigranţilor la o viaţă mai bună încercuind ţara de garduri duble, să nu cumva să fie atacată naţiunea maghiară. În acelaşi timp spitalele sunt sub cerinţele decente de civilizaţie din secolul 21 şi se moare cu zile în ele.

Se minte la televizor ca în codru şi nimeni nu îi penalizează pentru inexactităţile spuse pe sticlă. Nimeni nu verifică informaţiile, nimeni nu evaluează calitatea actului guvernării în Ungaria. Este dictatura nationalist-populistă. Asta în timp ce cafenelele sunt pline de turişti în Budapesta. Dictaturile merg atât timp cât cash-ul curge.

Corupţia guvernanţilor este la cote maxime, angajându-şi rudele mai puţin norocoase sau inteligente în posturi bine plătite, dar ascunse, prin companii de stat, care nu aduc decât pagubă bugetului. Asta în timp ce cel puţin 10.000 de oameni sunt în sărăcie, statul nefiind în stare să le asigure hrană sau adăpost.

Acum, ştim cu toţii că trăim, sau cel puţin trăiam, în epoca liberalismului şi avansului tehnologic şi ştiinţific al Internetului. Se pare însă că intrăm, din nou, în epoca populismului, iar elitele vor ca el să fie illiberal. Adică să nu mai existe drepturile omului, separaţia puterilor în stat să nu mai existe, iar Justiţia şi economia să fie politizată, adică naţionalistă. Să nu mai fie democraţie şi vot corect.

Democraţia nu poate exista fără vot democratic, egal în faţa legii şi al alegerilor libere şi nefraudate. Votul este aşadar inima unei democraţii. Dar ce înseamnă de fapt, votul? Sunt două teorii. Liberalismul spune că noi votăm ca să controlăm politicienii şi partidele. Populismul, în schimb, spune că noi votăm ca să stabilim voinţa poporului şi ca această voinţă să fie exercitată de politicieni şi partide.

Poporul nu poate, în condiţiile actuale legale, să conducă precum o corporaţie, ca o singură voce, organic, deoarece, de fapt, politicienii ne conduc, şi ei nu reprezintă o voce abstractă a poporului, ei au doar interesele lor. Trebuie partide noi, care înţeleg mai bine cetăţeanul şi care nu au fost corupte de ani la guvernare din bani publici fără limite.