Cum s-a născut San Domino, insula homosexualilor din Italia

Cu 75 de ani în urmă, în Italia condusă de Mussolini, homosexualii au fost etichetaţi ca fiind „degeneraţi“, scoşi cu forţa din casele lor şi exilaţi pe o insulă. Au fost ţinuţi în regim de penitenciar, dar unii dintre ei au descoperit că traiul într-o comunitate gay este o experienţă eliberatoare.

În anii '30, arhipelagul Tremitis a jucat un rol în eforturile lui Benito Mussolini de a scăpa de homosexualitate. Homosexualii subminau imaginea pe care dictatorul o voia pentru poporul italian. „Fascismul este un regim viril. Aşa că italienii sunt puternici, masculini şi e imposibil ca homosexualitatea să existe într-un regim fascist“, spune Lorenzo Benadusi, profesor de istorie de la Universitatea din Bergamo.

Aşadar, strategia era să se ascundă cât se poate această problemă. Nu au fost votate legi discriminatorii, dar s-a creat un climat în care manifestarea deschisă a homosexualităţii să fie rapid distrusă. Un prefect de poliţie din oraşul sicilian Catania, a profitat la maxim de poziţia oficială. „Am observat că în multe discoteci, plaje sau staţiuni montane sunt primiţi aceşti oameni bolnavi, iar tinerii din toate clasele sociale le caută compania. Trebuie măcar să restrângem această aberaţie sexuală care ofensează moralitatea şi care este distructivă pentru sănătatea publică şi pentru îmbunătăţirea rasei. Acest rău trebuie stârpit de la origini“, spunea poliţistul.

În 1938, în jur de 45 de bărbaţi din Catania, consideraţi a fi homosexuali, au fost adunaţi şi condamnaţi la un exil intern. Au fost trimişi la 600 de kilometri distanţă de casă, pe insula San Domino, în Tremitis. Cercetătorii Gianfranco Goretti şi Tommaso Giartosi au discutat cu câţiva oameni care au îndurat condiţii dure în San Domino, mulţi din Catania. Mărturiile au fost adunate într-o carte, „Insula şi Oraşul“.

Bărbaţii ajungeau pe insulă încătuşaţi şi apoi erau repartizaţi în dormitoare mari, spartane, fără electricitate sau apă curentă. „Eram curioşi deoarece erau numiţi «fetiţele». Ne duceam acolo şi ne uitam cum coborau de pe barcă, toţi îmbrăcaţi în alb, în haine de vară. Ne uitam cu mirare, dar nu am avut niciun contact cu ei“, mărturiseşte Carmela Santoro, o localnică care era doar un copil atunci când homosexualii exilaţi au început să sosească pe insulă.

„Erau încuiaţi în dormitoare şi supravegheaţi de poliţie. Tatăl meu mereu vorbea frumos despre ei. Nu a spus niciodată un lucru rău, şi el chiar a fost reprezentantul local al fasciştilor“, spune Attilio Carducci, un alt localnic. 

Prizonierii ştiau că expunerea lor ca homosexuali făcea de ruşine rudele rămase acasă, în orăşele şi sate foarte conservatoare. Această ruşine se simte foarte bine într-o scrisoare din partea fiului unui ţăran sicilian, care se pregătea să devină preot atunci când a fost reţinut. Prizonierul, identificat doar ca Orazio L., dorea să i se permită să părăsească insula şi să-şi servească patria în armată. „Să devin soldat şi apoi să mă reîntorc la seminar pentru a trăi o viaţă retrasă este singurul lucru pe care pot să-l fac pentru a repara dezonoarea adusă familiei mele“, scria Orazio.

Însă, câteva din amintirile de-acolo, ne dau impresia că viaţa nu era tocmai rea în San Domino. Regimul de detenţie era destul de relaxat. Fără să vrea, fasciştii au creat un colţ de rai unde nu trebuia să îţi ascunzi homosexualitatea. Pentru prima dată în viaţa lor, bărbaţii erau într-un loc unde puteau fi ei înşişi, scăpaţi de stigmat.

„Pe-atunci, dacă erai «femmenella» (cuvânt argotic italian pentru homosexuali) nici nu puteai să ieşi din casă, să fii observat. Poliţia te aresta imediat“, spunea Giuseppe, un veteran al insulei San Domino, într-unul din rarele interviuri despre ce a însemnat această insulă.

„Dar pe insulă, sărbătoream onomasticile sau sosirea unui noi coleg. Puneam în scenă piese de teatru şi ne puteam îmbrăca la fel ca femeile. Nimeni nu ne zicea nimic“, continuă Giuseppe.

Şi, bineînţeles, existau poveşti de dragoste şi chiar certuri între îndrăgostiţi. Unii prizonieri au plâns când a izbucnit cel de-al Doilea Război Mondial în 1939, atunci când regimul de exil al homosexualilor din San Domino a luat sfârşit. Bărbaţii s-au reîntors acasă, într-un fel de arest la domiciliu.

Acum, în Italia, nu există vreo poziţie oficială împotriva homosexualilor, dar statul nu-şi extinde drepturile legale cuplurilor homosexuale. Lupta lor pentru egalitate continuă, conchide BBC.