Criza refugiaţilor şi viitorul Europei, pe agenda Conferinţei de Securitate de la München

În capitala landului german Bavaria va începe vineri, 12 februarie, Conferinţa de Securitate de la München, care va reuni aproximativ 30 de şefi de stat sau de guvern şi peste 70 de miniştri ai apărării şi de externe din întreaga lume. La pupitrul conferinţei vor veni, pentru prima dată, şi şefi ai unor agenţii de informaţii.

Răspunsul Europei în faţa crizei refugiaţilor, războiul din Siria, viitorul securităţii în Europa, politica externă a Rusiei, stabilitatea în Africa subsahariană şi controlul armamentului pentru spaţiul cibernetic – toate aceste teme se vor afla pe agenda celei de-a 52-a ediţii a Conferinţei de Securitate de la München, unde principalii actori de pe scena politică internaţională îşi vor prezenta punctele de vedere privind aceste subiecte. 

Premierul Rusiei, Dmitri Medvedev, preşedintele Ucrainei, Petro Poroşenko, ministrul rus de Externe, Serghei Lavrov, şi omologul său american, John Kerry, premierul francez, Manuel Valls, preşedintele Poloniei, Andrzej Duda, regele Abdullah al II-lea al Iordaniei, secretarul general al NATO, Jens Stoltenberg, şi preşedintele Parlamentului European, Martin Schulz, sunt doar câteva nume de pe lista participanţilor.

La eveniment va lua parte şi preşedintele României, Klaus Iohannis, unde, potrivit unor oficiali de la Cotroceni, va fi principalul vorbitor în runda de discuţii axată pe tema „viitorul NATO“.

Marele absent din acest an este însă preşedintele Federaţiei Ruse, Vladimir Putin, care a afirmat încă din luna ianuarie că nu va da curs invitaţiei de a participa la Conferinţa de Securitate de la München, ce i-a fost adresată de responsabilul acestui for, Wolfgang Ischinger, fost ambasador al Germaniei la Washington.

Dacă prezenţa a numeroşi parlamentari, în special de la Washington şi Berlin, este deja obişnuită, o premieră va fi reprezentată în acest an de participarea mai multor şefi de agenţii de informaţii, printre care directorul Serviciului Naţional de Informaţii din SUA, James Clapper, şi de directorul serviciului britanic GCHQ, Rober Hannigan, după cum precizează organizatorii evenimentului. 

„Conflictele şi crizele din ziua de astăzi sunt mult mai periculoase şi mai grave decât tot ce am văzut de la terminarea Războiului Rece“, a declarat Wolfgang Ischinger înainte de începerea Conferinţei de Securitate. „Din această cauză este important faptul că atât de mulţi factori de decizie se adună la München pentru a discuta despre modalităţile de rezolvare a conflictelor şi despre maniera în care poate fi întărită ordinea la nivel internaţional“, a adăugat el. 

Tensiunile dintre Rusia şi Occident, pe agenda discuţiilor

Politica externă a Rusiei va fi şi în acest an subiect de dezbatere. Analistul rus Serghei Rogov de la Institutul de Studii Americane şi Canadiene din cadrul Academiei Ruse de Ştiinţe a amintit că, la Conferinţa din 2007 din capitala Bavariei, Vladimir Putin a atacat dur Occidentul, avertizând asupra pericolului extinderii Alianţei Nord-Atlantice către est, dar şi asupra unei hegemonii americane.

„În urmă cu nouă ani, Putin a transmis un mesaj clar Occidentului: Rusia va avea o politică externă independentă. În prezent, aceasta este politica oficială a guvernului. Întrebarea este în ce măsură ţările NATO vor fi pregătite să accepte asta“, a declarat Rogov pentru agenţia TASS.

Potrivit acestuia, dezbaterile de la Conferinţa de la München vor depinde foarte mult de mesajul pe care îl va transmite delegaţia rusă condusă de premierul Dmitri Medvedev.

Şeful Centrului de Securitate Internaţională din cadrul Academiei Ruse de Ştiinţe, Alexei Arbatov, spune, la rândul său, că evenimentul de la München este o ocazie pentru participanţi să se acuze reciproc.

„Rusia va fi criticată pentru încercările sale de a folosi trupe terestre în Siria, dar şi pentru sprijinirea regimului lui Bashar al-Assad“, este de părere Arbatov, care adaugă faptul că situaţia din Siria nu va fi singurul subiect care va atrage acuzaţii la adresa Moscovei. „În ceea ce priveşte Ucraina, Moscova va fi acuzată de reticenţă cu privire la garantarea OSCE a controlului frontierei ruso-ucrainene, ceea ce creează un impas în implementarea acordurilor de la Minsk“, a adăugat el. 

Pesimism privind anul 2016 

În Raportul Conferinţei de Securitate de la München pentru anul 2016, publicat recent, Wolfgang Ischinger menţionează că în urmă cu un an, toată lumea a observat că ordinea la nivel regional şi cea la nivel internaţional au fost puse în pericol. „De atunci, acest risc doar a crescut. Există, mi-e teamă, motive seriose pentru pesimism“ în ceea ce priveşte anul 2016, a afirmat Ischinger, adăugând însă că înţelegerea cu Iranul şi acordul pe teme climatice de la Paris lasă să se întrevadă faptul că este posibilă şi obţinerea de rezultate pe cale diplomatică. 

Totodată, raportul punctează riscurile şi tendinţele pentru anul 2016 identificate de Grupul Eurasia:

1. Alianţa transatlantică

Parteneriatul transatlantic a fost unul dintre cele mai importante din lume timp de aproape 70 de ani, însă acum aceasta alianţă este mai slăbită şi mai puţin relevantă ca oricând. În condiţiile în SUA şi Europa nu mai merg pe acelaşi drum, o serie de conflicte, printre care şi cel din Orientul Mijlociu, ar putea escalada. 

2. O Europă închisă

În 2016, divergenţele în Europa vor atinge un punct critic, în contextul în care refugiaţii, terorismul şi presiunile politice reprezintă o provocare fără precedent pentru principiile pe baza cărora a fost fondată noua Europă. Nu în ultimul rând, există şi riscul ieşirii Marii Britanii din Uniunea Europeană.

3. Influenţa Chinei

China a devenit un actor foarte important, dar şi imprevizibil pe scena politică internaţională, iar recunoaşterea acestui fapt ar putea să îi neliniştească profund pe acei actori politici care nu sunt pregătiţi pentru o astfel de situaţie şi nu ştiu cum să răspundă într-un astfel de context.

4. Statul Islamic şi „prietenii“

Statul Islamic este cea mai puternică organizaţie teroristă din lume, a atras adepţi şi imitatori din Nigeria până în Philipine, iar răspunsul internaţional în faţa ascensiunii acesteia riscă să rămână inadecvat şi greşit direcţionat.

5. Arabia Saudită

Saudiţii se confruntă cu un risc în creştere de destabilizare din cauza dezacordurilor din familia regală. Există pericolul ca acest regat ultra-conservator să acţioneze mai agresiv în Orientul Mijlociu.

6. Influenţa unor actori din domeniul tehnologiei informaţiei

Diverşi actori non-statali ce activează în domeniul tehnologiei informaţiei câştigă tot mai multă influenţă. Aceşti actori - remarcaţi de exemplu în rândul corporaţiilor din Silicon Valley şi al unor foşti oameni de afaceri din sectorul informatic, deveniţi acum filantropi - au ambiţii politice tot mai evidente şi pot intra în conflict cu politicienii, dar şi cu unele medii sociale, generând astfel instabilitate în politică şi pe pieţe. În acest context, guvernele trebuie să găsească o modalitate adecvată de a face faţă situaţiei.

7. Lideri imprevizibili

Preşedintele rus, Vladimir Putin, şi preşedintele turc, Recep Tayyip Erdogan, pot rezerva surprize, la fel ca şi prinţul Mohammed bin Salman al Arabiei Saudite. Imprevizibil, însă într-o mai mică măsură, poate fi considerat şi liderul Ucrainei, Petro Poroşenko.

8. Brazilia

Situaţia politică şi economică din Brazilia riscă să se agraveze în cursul anului 2016. Indiferent care va fi turnura politică din această ţară, redresarea economică va reprezenta o provocare majoră pentru lideri. O agravare a crizei politice şi economice în Brazilia ar putea avea implicaţii internaţionale, având în vedere influenţa globală crescândă a acestei puteri emergente.

9. Prea puţine alegeri

Anul acesta vor exista puţine ocazii pentru ca alegătorii să-şi exprime opţiunea politică la urne, având în vedere că nu sunt programate prea multe alegeri. Problemele economice i-ar putea împinge pe cetăţenii nemulţumiţi să iasă în stradă.

10. Turcia

Este de aşteptat ca preşedintele Erdogan să facă eforturi pentru a schimba sistemul parlamentar cu unul prezidenţial. Chiar dacă nu are şanse prea mari de reuşită în 2016, agresivitatea sa politică are potenţialul de a afecta climatul de afaceri din Turcia, în special la nivelul investitorilor.