Criza din Bulgaria, mâna ruşilor? Cearta pe South Stream a pus în pericol întregul sistem bancar bulgar

Vladimir Putin a fost primit cu fast în Austria, unde s-a semnat contractul pentru construirea tronsonului austriac al South Stream

La două săptămâni după ce FMI cataloga sectorul bancar bulgar „stabil şi solvabil”, Guvernul de la Sofia şi Comisia Europeană au fost nevoite să aloce de urgenţă aproape trei miliarde de euro pentru a evita extinderea unei crize de lichidităţi în întregul sistem. De fapt, criza a fost iscată de disputa dintre doi oligarhi apropiaţi Rusiei, care se ceartă pe contractele publice pentru construirea tronsonului South Stream în Bulgaria.

Dacă lucrările la gazoductul South Stream intră în linie dreaptă să zicem, de mâine, proiectul va fi finalizat la sfârşitul lui 2016. Din acel moment, ucrainenii pierd singura armă cu care se apărau de ruşi - prin reţeaua lor de conducte, Gazprom livrează peste jumătate din gazele vândute Europei. Ruşii bifează însă o victorie şi mai importantă până atunci: treptat, tot mai multe capitale comunitare au arătat că, între principiile UE şi relaţia cu Mosova, o vor alege întotdeauna pe aceasta din urmă. 

Pentru cei care se tem de eforturile Rusiei de a-şi consolida influenţa asupra Europei, Bulgaria a fost mereu un „suspect de serviciu”, având în vedere că peste 90% din volumul de gaze pe care îl importă este asigurat de Gazprom. Acum, sistemul bancar a fost împins în pragul unei crize de lichidităţi. Până acum este clar doar că situaţia a fost creată de cearta dintre doi oligarhi. Treptat însă ies la iveală legăturile dintre criza bancară şi ambiţia ruşilor de finaliza cât mai repede gazoductul South Stream, prin care Gazprom îşi consolidează influenţa asupra pieţei gazelor naturale din Europa. 

Gigantul Gazprom devine tot mai mic

Europa este dependentă de gazele ruseşti. Gazprom este cel mai mare furnizor de gaze naturale al Europei şi îi asigură acesteia aproximativ 30% din consumul ei total. Când se vorbeşte de Gazprom, se folosesc cuvinte precum „gigant”, „dominaţie” şi „monopol”. Doar că, în ultimii 15 ani, gigantul Gazprom a început să devină tot mai mic. În 2000, compania furniza Europei peste jumătate din consumul ei total de gaze. 

Iar acest declin a coincis şi cu un altul de ansamblu al Rusiei în rândul puterilor mondiale, ceea ce a cauzat sentimente puternice de frustrare în rândul unei anumite categorii din societatea rusă. Frustrări devenite evidente prin creşterea gradului de popularitate şi aprobare pentru preşedintele Vladimir Putin în martie, după anexarea Peninsulei Crimeea. Practic, dacă în 2012 gradul de aprobare pentru Putin era de 29% (iar asta o spune un institut de sondare a opiniei publice apropiat Kremlinului), în martie 2014 procentul a urcat la 83%. 

Rusia nu crede în sancţiuni

Ruşii vor să-şi recapete locul în lume, iar Vladimir Putin speculează aceste frustrări. Mai întâi prin tendinţele expansioniste în spaţiul exsovietic şi crearea uniunii vamale de la care au plecat şi protestele din Ucraina, prin anexarea Crimeei, prin menţinerea conflictului din estul Ucrainei şi, mai nou, prin a arăta că, indiferent cât de acută este o criză, UE va avea un răspuns slab şi bâlbâit, iar SUA nu vor găsi sprijin la cancelariile europene. 

La începutul lunii iunie, Gazprom a sistat livrările de gaze pentru Ucraina, în baza unui litigiu care se întinde pe mulţi ani şi a unor datorii a căror valoare creşte de la un miliard de dolari la patru miliarde de dolari de pe-o zi pe alta. Ruşii continuă însă să folosească reţeaua de gazoducte din Ucraina pentru a-şi onora livrările de gaze către Europa. Disputa dintre Gazprom şi Naftogaz a reaprins însă temerile europenilor faţă de o nouă criză a gazelor, precum cea din ianuarie 2009. Atunci, ucrainenii au decis să „închidă robinetul” şi să nu le mai permită ruşilor să folosească gazoductele. Câteva ţări, printre care şi Bulgaria, au rămas fără gaze în primele trei săptămâni ale anului. 

Bulgaria este una dintre ţările cele mai dependente de gazele ruseşti: peste 90% din consum este asigurat de Gazprom. Însă doar 3% dintre gospodăriile bulgăreşti folosesc gaze naturale, iar consumul total este de doar 2,9 miliarde de metri cubi pe an.

Aşa că Sofia a fost unul dintre principalii susţinători ai proiectului South Stream, care ar scoate din ecuaţie Ucraina, ar permite ruşilor să-şi trimită gazele în Europa fără bătăi de cap şi, automat, ar creşte dependenţa Europei de gaze ruseşti. 

Proiectul South Stream înseamnă, de fapt, patru gazoducte paralele, care se vor întinde pe 2.400 de kilometri, plecând din Rusia, traversând Marea Neagră (conductele sunt amplasate pe fundul mării), ieşind în Bulgaria, la Varna, intrând apoi în Serbia, Ungaria, ajungând în Austria şi terminându-se în Italia. Atunci când va fi gata, gazoductul va putea transporta 63 de miliarde de metri cubi de gaze naturale anual, mai mult decât suficient pentru a prelua volumul care curge acum prin Ucraina. În plus, până în 2016 ar urma să fie crescute şi cantităţile livrate prin Nord Stream, care funcţionează în prezent la aproximativ 56% din capacitatea totală. Când aceste două proiecte vor funcţiona simultan, livrarea de gaze prin conductele ucrainene va rămâne o amintire. 

Pe lângă ţările tranzitate de South Stream, proiectul este sprijinit şi de alte state - Franţa, Germania şi Grecia - pentru că acestea ar urma să aibă acces, prin reţelele de gazoducte deja existente, la South Stream. 

De la South Stream au plecat şi problemele care au pus în pericol întregul sistem bancar al Bulgariei. În urmă cu o lună, Fondul Monetar Internaţional anunţa că „sistemul bancar bulgar este stabil şi solvabil, iar rata creditelor neperformante este compensată de provizioanele băncilor şi ratele ridicate de capital, precum şi a poziţiei pozitive a activelor nete străine din sistem”. Cu alte cuvinte, băncile aveau suficienţi bani, iar prezenţa străină garanta că sistemul nu poate fi destabilizat de factori interni. Într-adevăr, peste două treimi din sectorul bancar bulgar este deţinut de grupuri străine. 

Două săptămâni mai târziu, se vorbea despre colapsul întregului sistem bancar. Pentru bulgari, care în perioada 1996-1997 au trecut printr-o criză bancară acută, cu 14 bănci care au intrat în faliment, zvonurile au fost suficiente pentru a cauza o isterie. De ce este ţara atât de instabilă? În mare parte din cauza lipsei de încredere a bulgarilor faţă de clasa politică, pătată de scandaluri de corupţie şi legăturile veşnice cu oligarhii ruşi. 

În două săptămâni, două dintre cele mai mari bănci bulgare au ajuns în pragul unei crize de lichidităţi, după retragerile masive ale clienţilor. Cinci persoane au fost arestate deja pentru că au trimis mesaje SMS şi e-mailuri în care-i avertizau pe bulgari să-şi scoată rapid banii din conturile Corpbank şi First Investment Bank. 

Guvernanţii de la Sofia au numit campania un „atac extern criminal” la stabilitatea Bulgariei. Guverunul bulgar a anunţat că alocă 1,5 miliarde de euro pentru a asigura fluxul de lichiditate în sistemul bancar, iar Comisia Europeană a oferit luni încă o dată pe-atât pentru a stabiliza sectorul bancar şi pentru a limita riscul de extindere. Guvernul a fost forţat şi să naţionalizeze Corpbank. Al treilea acţionar al băncii, după Tsvetan Vassilev şi un fond de investiţii din Oman, este grupul bancar de stat VTB din Rusia. 

La 18 iunie, în presa bulgară au apărut informaţii că magnatul Delian Peevski şi-a mutat toate afacerile de la Corpbank, a patra bancă din sectorul bancar bulgar după valoarea activelor. Peevski, un mogul media extrem de controversat, a cărui numire în fruntea Agenţiei pentru Securitate Naţională din Bulgaria a stârnit ample proteste anticorupţie în primăvara anului trecut, era cel mai mare client al Corpbank. 

Peevski a confirmat mutarea afacerilor, precizând că a luat decizia din cauza unei dispute cu Tsvetan Vassilev, principalul acţionar al băncii, care deţine un pachet majoritar de peste 50% din acţiunile acesteia. Peevski susţinea chiar că Vassilev a plătit un asasin pentru a-l ucide, informaţie preluată iniţial de biroul procurorului general al Bulgariei, care apoi a renunţat la acuzaţii şi şi-a cerut scuze public pentru ceea ce a numit „o greşeală”. 

Tronsonul South Stream care tranzitează Bulgaria este construit de nimeni altul decât Peevski. Acesta a câştigat licitaţia publică pentru proiect, însă Bruxelles-ul are dubii cu privire la modul în care a fost organizată şi câştigată licitaţia. 

În schimb, Vassilev susţine că Peevski este cel care a angajat un mercenar pentru a-l lichida, iar asta în urma refuzului său de a-l susţine pentru obţinerea funcţiei de premier. 

Mai mult, Vassilev a plusat cu informaţii care „dovedesc” faptul că Peevski a „aranjat” licitaţia prin care a primit contractul pentru construirea tronsonului South Stream. 

Ambii oameni de afaceri sunt cunoscuţi ca având legături strânse cu clasa oligarhică din Rusia. Doar că panica privind criza bancară a coincis cu un alt moment crucial pentru bulgari. Sofia a decis să sisteze lucrările la South Stream, după ce Comsia Europeană a somat-o, la începutul lunii, să îngheţe proiectul din cauza mai multor nereguli şi încălcări ale normelor europene. 

Apoi, există voci care susţin că South Stream încalcă normele impuse prin Pachetul Trei Energie adoptat de UE la propunerea Comisiei Europene, care are ca scop reducerea dependenţei europenilor de gazele ruseşti şi diversificarea furnizorilor. Practic, aceste legi stipulează că este ilegal ca o companie care este şi furnizor de gaze să fie cea care construieşte un gazoduct în UE, iar apoi are şi monopol asupra utilizării acestuia - ipoteza descrie clar situaţia South Stream, construit de Gazprom, cu finanţare proprie şi cu scopul de a livra gaze Europei, în timp ce guvernele din ţările tranzitate şi-au luat angajamentul de a asigura companiei ruse monopol asupra gazoductului pentru cel puţin câteva zeci de ani. 

„Pe termen scurt, South Stream va creşte securitatea energetică pentru că ocoleşte Ucraina. Pe termen lung însă, South Stream pune în pericol securitatea energetică pentru că majorează dependenţa de un singur furnizor, Gazprom”, explică pentru BBC Martin Vladimirov, analist în energie pentru Centrul de Studii Democratice din Bulgaria. 

Comisia Europeană insistă însă ca South Stream să fie pus la dispoziţia şi altor furnizori, nu să aducă doar gaze din Siberia. Pentru a se asigura că ruşii obţin exclusivitatea, grupuri de parlamentari şi de guvernanţi din guvernul de coaliţie condus de socialişti a încercat constant în ultima perioadă să obţină modificarea legislaţiei bulgare în acest sens. 

Mai mult, deşi Guvernul de la Sofia a dat asigurări că lucrările au fost sistate pentru a se proteja de procedura de infringement, lucrările continuă, de fapt, la Varna, acolo unde se ridică şi o staţie de comprimare pentru gazele aduse pe sub Marea Neagră. 

Marţi, Gazprom a primit şi licenţele necesare pentru a demara construcţia tronsonului subacvatic al South Stream, care va avea o lungime de 931 de kilometri. La fiecare capăt, gazoductul va avea câte un tronson subteran de câte trei kilometri lungime, care să se conecteze la un capăt cu reţeaua de gazoducte din Rusia şi care să faciliteze circulaţia maritimă. 

Lucrările pentru acest tronson încep în noiembrie. Până atunci însă, ultima lună a adus un adevărat turneu Gazprom pentru a demonstra sprijinul de care se bucură. 

Pe 24 iunie, Austria şi Rusia au semnat un contract pentru construirea tronsonului austriac al South Stream, în parteneriat cu OMV. Cu această ocazie, preşedintele Vladimir Putin a efectuat şi o vizită în Austria unde, la o recepţie, şeful Camerei de Comerţ a găsit de cuviinţă să facă următoarea glumă: „Domnule Putin, ştiţi că Ucraina a aparţinut, cândva, Austriei”, la care liderul de la Kremlin i-a răspuns cu deja tradiţionalul „Ne propuneţi ceva?”. 

Pe 30 iunie, Sandro Gozi, secretarul italian de stat pentru Afaceri Europene, sublinia că „South Stram a fost şi rămâne cel mai important pentru Italia, care are un interes puternic să implementeze proiectul, în primul rând ca proiect menit să diversifice rutele de tranzit”. 

[<a href="//storify.com/elenadumitru22/ucraina-legat-de-rusia-prin-livr-rile-de-gaze" target="_blank">View the story "Ucraina, legată de Rusia prin livrările de gaze" on Storify</a>]