Cine ar putea să salveze Presseurop şi de ce ar trebui să o facă?

Iulia Badea-Guéritée : “Presseurop a fost o minunată oportunitate pentru limba română, care a ieşit astfel din anonimat.”

Comisia Europeană a investit 3 milioane de euro anual într-o agora după chipul şi asemănarea Uniunii Europene: Platforma presseurop avea drept misiune să preia şi să traducă în zece limbi articole de presă din toate ţările UE. Niciodată Europa n-a fost mai „incarnată” la nivel de individ şi de persoană ca prin acest proiect de spaţiu public: orice cititor, fiecare comentator din orice ţară aveau posibilitatea să-şi spună părerea în această poiană a lui Iocan europeană. După 5 ani de funcţionare, Comisia Europeană retrage finanţarea pentru Presseurop. Cu alte cuvinte a investit într-un savoir-faire, l-a pus pe roate şi apoi l-a risipit în... 28 de zări. Un demers lipsit de logică. Am invitat-o să-l decripteze pe Iulia Badea-Guéritée, jurnalist Presseurop. Citiţi, printre rînduri, o solidă profesiune de credinţă europeană.

De ce Presseurop a devenit deodată o problemă pentru Viviane Reding şi Comisia Europeană ? Cum se explică retragerea finanţării începând cu 20 decembrie 2013 ?

Iulia Badea-Guéritée : Pentru noi, echipa Presseurop, ca şi pentru consorţiul format din Courrier International, Forum (Polonia), Internazionale (Italia) şi Courrier Internacional (Portugalia), decizia de a nu aloca banii suplimentari obţinuţi, pentru media digitale, deci şi pentru noi, de Comisia de Cultură din Parlamentul European, este de neînţeles. Cu atât mai mult cu cât, pentru a ajunge în stadiul demarării unei noi licitaţii, în 19 iunie, am fost supuşi unui audit realizat de cabinetul Deloite, care a exprimat o concluzie mai mult decât favorabilă. O recomandare fermă de continuare a proiectului. Deci, la anunţul unei noi licitaţii am început să pregătim dosarul de participare. În 12 iulie, subit, pe motive bugetare, după cum anunţase Viviane Reding, licitaţia este retrasă iar noi ...debusolaţi. Comisia de Cultură a parlamentului a aflat de această decizie şi a crezut de cuvinţă să ne dea o şansă în plus de a reuşi, eliminând printr-un amendament la buget, argumentul bugetar. Dar, evident, decizia finală aparţine vice-preşedintei Comisiei Europene, d-na Reding, care a refuzat şi refuză în continuare, să ne aloce acei bani sau să organizeze o altă licitaţie. La întrebările directe puse de ziariştii de la Bruxelles pe această temă, în cadrul briefingurilor zilnice, răspunsurile date sunt foarte variate şi se contrazic: ba susţin ca mai multe asociaţii de ziarişti au cerut retragerea proiectului, ba că Presseurop nu va face în niciun caz diferenţa la scrutinul european, deci că nu contăm, ba că banii respectivi i-au folosit pentru Euranet şi nu au intenţia să-i folosească pentru noi. Aceasta înseamnă, concret, că din 20 decembrie va exista o lume fără Presseurop...A fost anecdotică, din acest punct de vedere, reacţia purtătoarei de cuvânt a preşedintelui José Manuel Barroso, Pia AHRENKILDE HANSEN. La toate întrebărle privind Presseurop spunea că nu are dosarul, iar la întrebarea unui ziarist bulgar, "nu aveţi nevoie de dosar ca să ne spuneţi ce înseamnă pentru Comisia Europeană spaţiul public european...", a răspuns:"mă grăbesc, trebuie să plec"...

Ce este platforma Presseurop ? Care este plusvaloarea sa în comparaţie cu alte suporturi de media europene ?

Iulia Badea-Guéritée : Suntem un proiect nebunesc, la bază, un Courrier International dar cotidian, şi în zece limbi străine. O fereastră deschisă tuturor, spre ceea ce se întâmplă în spaţiul european, dar şi o oglindă a frustrărilor şi a împlinirilor fiecăruia. Un excelent şi unic spaţiu al opiniei europene, căci, de exemplu, comentariile noastre se desfăşoară în timp real, într-un spaţiu comun tuturor limbilor şi comentatorilor, care îşi pot traduce comentariile cu ajutorul Google trad. Ce înseamnă acest lucru? Că un comentator polonez răspunde unuia portughez, un român unui suedez, etc. fără nicio problemă sau constrângere. 600 000 de vizitatori unici sunt o forţă pentru un site care nu a făcut nimic special în acest sens. Blogurile noastre, scrise de colegii venind din zece spaţii lingvistice diferite, galeria noastră zilnică de prime pagini comentate...eu cred că Presseurop este unic, pentru că aduce, într-un singur clic, viziunea Celuilalt în casa fiecăruia. Plus multilingvismul...

Ce înseamnă pentru tine, concret, munca la o asemenea platformă ? Cu ce nemulţumiri ? Cu ce satisfacţii ?

Iulia Badea-Guéritée : Am fost de la început la Presseurop şi am considerat acest proiect ca ceva inerent mie. Poate că în timp m-am identificat prea mult cu el şi poate că de aceea nu mă pot resemna să moară. Deja, Presseurop a fost o minunată oportunitate pentru limba română, care a ieşit astfel din anonimat, care a reuşit astfel să se facă simţită, cunoscută, vorbită, înţeleasă, prin articolele traduse sau jurnaliştii promovaţi, din Australia în insulele Canare, din Mozambic în Canada. Cred că fiecare articol românesc promovat a fost o satisfacţie. Fiecare subiect în care nu era vorba doar de romi şi Schengen, ci despre federalism, Cărtărescu sau fabrica de pensule de la Cluj. Faptul că atunci când am acceptat să mă ocup de România am reuşit să impun şi Moldova, singura ţară nemembru UE care face parte din statele acoperite zilnic de Presseurop. Plăcerea de a auzi din ce în ce mai multe persoane apreciind acest site. Nemulţumiri nu am, sincer. Un regret, poate, de a nu fi făcut poate tot ceea ce îmi stătea în putinţă pentru a salva Presseurop. De a fi constatat, de-a lungul anilor, că Presseurop este o Uniune Europeană în miniatură, cu mai multe nivele, vreo trei, cum scria Alina Mungiu-Pippidi: statele fondatoare, care contează şi a căror voce este ascultată, statele periferice care au reuşit să arate că, totuşi, au un cuvânt de spus, şi statele care de abia au intrat în UE şi care duc o luptă zilnică, epuizantă uneori, cu prejudecăţile.

Cine ar putea să salveze Presseurop şi de ce ar trebui să o facă ?

Iulia Badea-Guéritée : Întrebare cu cheie. Singura care are cheile problemei este Viviane Reding. De ce ar trebui să o facă? Pentru a dovedi că pe vremea când a fost jurnalistă aprecia independenţa, pluralismul, curajul. Că valorile pe care le apără în cadrul portofoliului său nu sunt doar vorbe în vânt. Pentru a arăta că banii daţi pe audit şi pe aceşti cinci ani de Presseurop în care ne-am îndeplinit misiunea, nu au fost aruncaţi pe fereastră. Pentru a arăta că vocea europenilor contează. Cititorii noştri au deschis o pagină Facebook, Save Presseurop, în care cer continuarea proiectului. Semnează petiţia lansată, deja mai mult de 10 000 de semnături în mai puţin de o săptămână. Parlamentul European ar putea, poate salva Presseurop, punând piciorul în prag şi spunând că suntem de interes public. Preşedintele său, Martin Schulz, a publicat o tribună, dar poate că ar trebui să pună piciorul în prag. Parlamentul trebuie să conteze, ne reprezintă. Şi preşedintele Barroso ar putea, dacă ar dori, cere d-nei Reding să revină asupra deciziei. Măcar pentru un an, în care ar avea loc alegerile europene, şi am avea timp să căutăm alte surse de finanţare. În fine, Moş Crăciun ar putea să ne îndeplinească dorinţele...

Cine sunt cititorii Presseurop ? Care a fost articolul publicat de Presseurop cel mai dezbătut de cititori ? Care dintre articolele traduse din româneşte a stârnit cele mai vii comentarii ?

Iulia Badea-Guéritée : O să încep cu ultima întrebare: articolul cu cele mai multe comentarii, din presa românească, este cel semnat de Ovidiu Pecican, în România liberă, "Toţi uniţi împotriva hegemoniei limbii engleze" (241 de comentarii). Cel mai dezbătut articol a fost, până acum, "Un imperiu latin împotriva supraputerii germane", din Libération (491 de comentarii).Cât despre cititorii Presseurop, cred că sunt persoane venind din toate domeniile, de pe toate continentele, dar care au un singur lucru în comun: UE nu le este indiferentă.