Cine a mai intrat în „războiul gazelor“ din Europa
0
Ruşii, turcii şi azerii au inaugurat mai multe conducte de gaz care traversează Balcanii. În acelaşi timp, americanii se grăbesc să-şi aducă gazul lichefiat în Croaţia. Cursa dintre cei mai mari furnizori de gaze către piaţa europeană se anunţă dură.
Piaţa europeană a gazului este în frământări, iar bătălia promite să fie acerbă între cei mai mari producători şi exportatori de gaze, scrie publicaţia croată „ Jutarnji list“. Din primele zile ale anului 2021, s-au intersectat interesele celor mai mari furnizori, în primul rând ruşi, americani şi azeri. La 1 ianuarie, în Serbia a fost inaugurat gazoductul Balkan Stream. Întinzându-se de la graniţa bulgară până la graniţa cu Ungaria, acesta face parte din Turkish Stream, o conductă de gaz ruso-turcă prin care gigantul rus Gazprom va furniza gaz în Balcani şi în Europa centrală. În aceeaşi zi, un tanc petrolier american a andocat la terminalul de gaze naturale lichefiate (GNL) de pe insula Krk, Croaţia.
Gazul american nu este destinat doar Croaţiei. Ungaria, Ucraina şi alte ţări ar putea beneficia. Ungaria cumpără anual 11,2 miliarde de metri cubi de gaz de la Gazprom. Prin conectarea la terminalul GNL din Krk, s-ar putea reduce dependenţa de gazul rusesc. În acelaşi timp, prim-ministrul bulgar Boiko Borisov a anunţat începerea „diversificării pieţei gazelor naturale” prin deschiderea conductei trans-adriatice (TAP) ca parte a conductei transanatoliene (TANAP), care va aduce gazul azer în Europa - prin Georgia, Turcia, Bulgaria, Grecia, Albania şi apoi până în Italia, care este, după Germania, al doilea cel mai mare cumpărător de gaze ruseşti din Europa. Italia cumpără 22,1 miliarde de metri cubi, dar acum va reduce această dependenţă cu aproximativ o treime procurând aproximativ opt miliarde de metri cubi de gaz din Azerbaidjan.
Mulţi s-au grăbit să anunţe probleme pentru Gazprom şi o lovitură pentru afacerile cu gaze ale Rusiei în Europa, dar pe 15 ianuarie, Danemarca a anunţat că va începe lucrările în apele sale teritoriale pentru amplasarea conductelor „disputatulului” gazoduct Nord Stream 2, pe care le suspendase la sfârşitul anului trecut din cauza sancţiunilor SUA impuse companiilor care participă la proiect. În acelaşi timp, guvernul landului german Mecklenburg-Pomerania Occidentală a înfiinţat un fond pentru finalizarea Nord Stream 2 (dacă sancţiunile SUA continuă) pentru a „salva” cei 11 miliarde de dolari pe care Germania şi unele companii din UE le-au investit în construcţia gazoductului până acum. În aceast land german conducta de gaz iese din mare către continent, aşa că autorităâile sunt foarte interesate să facă din acest proiect un succes.
Aproximativ 100 de companii europene - jumătate dintre ele germane - din 12 ţări participă la acest gazoduct, iar unele, precum Uniper şi Wintershall, ar putea pierde fiecare peste un miliard de dolari investiţi. Pentru prima dată, Germania cumpără mai mult de 50 la sută din gaz din Rusia. Până în 2016, ponderea era puţin peste 40 la sută, în principal datorită fostei Germanii de Est. Dacă acest gazoduct nu este dat în folosinţă, Germania ar pierde din punct de vedere economic şi geostrategic, deoarece nu ar fi, aşa cum şi-a propus, principalul centru de gaze ruseşti pentru Europa de Vest şi Centrală, controlând astfel în mod eficient distribuţia gazelor ruseşti în Europa. Prin urmare, este greu de crezut că Germania va renunţa la acest proiect important, aşa că este de aşteptat ca Berlinul să aibă probleme cu noua administraţie americană condusă de Joe Biden, care nu este mai binevoitor decât Donald Trump cu Nord Stream 2.
Adversarii Nord Steeam 2
Cu toate acestea, astăzi UE foloseşte aproximativ 40% gaz rusesc, iar în urmă cu 15 ani cota era mai mare de 60%, din cauza ţărilor din Europa de Est, care până de curând erau aproape complet dependente de gazul rusesc. Cea mai hotărâtă să scape de dependenţă a fost Polonia care, potrivit unor prognoze , până în 2025, va înceta complet să mai depindă de sursele de energie ruseşti, aşa cum şi-au propus şi cele trei state baltice. Polonia, Estonia, Lituania şi Letonia sunt cei mai acerbi adversari ai Nord Stream 2, care îi ocoleşte complet, deşi li s-a oferit să participe la proiect. Nord Stream şi Turkish Stream, două proiecte strategice politico-economice ruseşti, sunt, după unii, ultima şansă pentru ruşi să se ancoreze în Europa ca un important furnizor de gaze.
Astfel, pe lângă câştigul economic (Rusia este în recesiune din cauza pandemiei), Moscova ar putea să îşi consolideze poziţia politică în zonă, care se îngustează de ani de zile din cauza extinderii NATO şi a UE. Unul dintre scopurile Moscovei este ocolirea Ucrainei, prin care şi astăzi trec majoritatea gazelor ruseşti în drumul spre UE. Rusia vrea să evite acest lucru pentru a marginaliza Kievul şi a-l face şi mai neatractiv pentru interesele occidentale. Acum Statele Unite şi Azerbaidjanul îşi fac intrarea pe această piaţă disputată . Potrivit presei germane, terminalul Krk ar putea acoperi integral importurile croate de gaze - capacitatea anuală de stocare de GNL la Krk este de 2,6 miliarde de metri cubi, iar Croaţia importă 2,82 miliarde de metri cubi din Rusia. Este similar cu alte ţări din Balcani, întrucât atât Grecia, cât şi Bulgaria vor reduce cererea pentru Gazprom cu aproximativ 40%.
Concesii politice
Grecia importă acum 2,41 miliarde de metri cubi, iar Bulgaria 2,39 miliarde de metri cubi. Numai Serbia va dubla importurile ruseşti, dar Moscova le oferă condiţii mai favorabile - în loc de 240 de dolari pentru o mie de metri cubi, Belgradul trebuie să plătească 155 de dolari, aşa că unii analişti se întreabă care este preţul concesilor politice sârbe. În orice caz, 2021 va fi marcat de „războiul gazelor” între cei mai mari producători pentru piaţa europeană, iar unii analişti prezic că Gazprom ar putea scădea în continuare preţurile pentru a-i ţine pe europeni departe decât gazul lichefiat american, mai scump.
Dar apoi se pune întrebarea dacă Rusia poate rezista ritmului preţurilor mai mici în această situaţie economică, notează publicaţia croată. Portalul rus Gazeta.ru scrie că Rusia a exportat mai mult gaz în 2020, dar a obţinut venituri mai mici decât în 2019, pe fondul scăderii preţurilor în timpul pandemiei, dar speră la o nouă creştere atunci când situaţia sanitară se calmează.
Se încarcă comentariile...
