Ce a învaţat Georgia în urma războiului cibernetic declanşat de Rusia împotriva sa în 2008 şi cum poate ajuta acum în lupta contra ştirilor false

Giorgi Meladze conduce Centrul pentru Cercetǎri Constituţionale de la Universitatea de Stat Ilia din Tbilisi, Georgia, şi este director executiv al Institutului Libertǎţii, care a contribuit la  provocarea „Revoluţiei trandafirilor“ din anul 2003. Fost profesor invitat la Facultatea de Drept din cadrul Universitǎţii Columbia din New York, Meladze a instruit activişti pentru drepturile omului din toatǎ lumea.

Expertul consideră că experienţa Georgiei în lupta contra dezinformării poate fi utilă şi altor state care se confruntă în prezent cu efectele negative ale ştirilor false generate şi răspândite pe internet.

Reporter: Care a fost semnificaţia războiului Rusiei contra Georgiei din iulie 2008, în ceea ce priveşte dezinformarea?

Giorgi Meladze: Principala sa semnificaţie a fost că, pentru prima dată, o ţară a utilizat războiul cibernetic odată cu gloanţele pentru a purta război. Utilizarea bombelor pentru a distruge abilitatea duşmanului tău de a comunica – între liderii şi comandanţii săi militari şi între guvern şi popor – reprezintă o trăsătură standard a războiului în zilele noastre. Totuşi, atacarea fizică a centrelor militare de comandă şi control, a posturilor de radio şi televiziune şi a altor infrastructuri de comunicaţii expune la riscuri avioanele şi echipajele aeriene care aruncă bombele. În războiul georgian, ruşii au învăţat că atacurile cibernetice constituie o modalitate eficientă de a distruge comunicaţiile duşmanului fără a risca vieţile trupelor.   

R.: În ce a constat ofensiva cibernetică rusească?

G.M.: Au lansat atacuri de tip „denial of service“ contra site-urilor web ale agenţiilor guvernamentale, organizaţiilor media, instituţiilor financiare şi ale altor ţinte publice şi private din Georgia. Unul dintre acestea a fost site-ul web al Preşedintelui Miheil Saakaşvili, o ţintă importantă din punct de vedere simbolic. În total, atacurile au afectat 54 de site-uri.

Totuşi, nu au reuşit să întrerupă comunicaţiile mult timp. Site-urile care au fost atacate au putut redeveni funcţionale rapid, dar au semănat confuzie în rândul populaţiei şi au constituit o lovitură pe termen scurt pentru moralul acesteia. Este deconcertant când nu poţi primi mesaje de la preşedintele tău chiar o perioadă scurtă de timp în timpul unui război fiindcă cineva i-a scos acestuia din funcţiune site-ul web.    

R.: Ruşii au utilizat personal militar sau civili pentru a lansa atacurile cibernetice?

G.M.: Majoritatea au fost voluntari civili. În acel moment, armata rusă nu avea mulţi experţi în calculatoare suficient de pricepuţi pentru a lansa atacuri cibernetice. Civilii erau fanatici – ruşii îi numesc patrioţi – care doreau să ajute Rusia în lupta contra inamicului. Aceştia au intervenit, fără a fi plătiţi, pentru a scoate din funcţiune site-uri web din Georgia şi a deteriora altele – cum ar fi punerea unor simboluri naziste pe acestea. Guvernul rus i-a încurajat prin crearea unui site web de unde puteau descărca programe software pentru a facilita atacurile cibernetice şi a obţine instrucţiuni despre cum pot utiliza programele software.

Totul era dezorganizat – nu a existat un control central.

Mai târziu, a fost semnalat faptul că unii dintre atacatorii cibernetici erau de fapt membri ai unor grupuri infracţionale – tipi al căror principal domeniu de activitate este utilizarea unor programe virusate, realizarea unor fraude pe internet şi a altor escrocherii pentru a fura şi a stoarce bani de la oameni online. Presupun că, în Rusia, chiar infractorii pot fi patrioţi.  

R.: Cum a contracarat Georgia atacurile cibernetice?

G.M.: Avem mulţi informaticieni buni, mulţi dintre aceştia fiind aşa de pricepuţi, încât lucrează pentru companii IT de top din străinătate. Adoptând filosofia că cea mai bună apărare este un atac, aceşti voluntari au închis site-uri web guvernamentale şi alte site-uri importante din Rusia. De asemenea, au ajutat la restabilirea unor site-uri web din Georgia care fuseseră distruse. Înainte de război, armata Georgiei nu dăduse prea mare importanţă războiului cibernetic. Acest lucru se schimbă.      

R.: Ulterior, comandanţii militari ruşi au ajuns la concluzia că Rusia a pierdut războiul infomaţional în acest conflict. Ce i-a condus la această concluzie? 

G.M.: Dezinformarea este de mult timp o parte importantă a politicii externe şi militare a Rusiei. Kremlinul încearcă mereu să justifice un război – în faţa propriei populaţii şi în faţa lumii – încercând să convingă oamenii că cealaltă parte a început războiul, a comis atrocităţi sau orice altceva.

Rusia a servit mai multe astfel de minciuni în timpul războiului din Georgia, dar restul lumii a refuzat să le înghită. De exemplu, ruşii au susţinut că Georgia încerca să comită un genocid împotriva populaţiilor de etnie rusă din cele două enclave georgiene care doreau să îşi formeze propriile state independente. Kremlinul a încercat să asemene situaţia cu ceea ce s-a întâmplat în Kosovo, când NATO a intervenit pentru a stopa un genocid adevărat. Dar lumea nu a crezut niciodată în această comparaţie.

Nu a crezut nici în celelalte relatări pe care ruşii le-au prezentat pentru a justifica intervenţia în numele separatiştilor. Eşecul Rusiei de a convinge restul lumii să înghită acele relatări este ceea ce a determinat armata rusă să concluzioneze că a pierdut războiul informaţional.  

R.: Rusia a învăţat din eşecurile sale în ceea ce priveşte războiul infomaţional din Georgia?

G.M.: Cu certitudine! A făcut schimbări radicale ale modalităţii în care declanşează agresiuni informaţionale, inclusiv a făcut din războiul cibernetic o componentă mult mai mare a războiului informaţional.    

Un exemplu este că acum lansează atacuri cibernetice împotriva unui duşman înainte de a începe un război deschis, nu în acelaşi timp cu declanşarea războiului, aşa cum s-a întâmplat în Georgia. A folosit noua abordare contra Ucrainei, distrugând multe site-uri web guvernamentale şi militare, înainte de a invada Crimeea şi de a sprijini separatiştii din Ucraina de Est.  

O altă diferenţă importantă în abordarea sa este că atacurile sale cibernetice sunt mult mai organizate şi sofisticate. Acum utilizează mult mai multe instrumente împotriva unui duşman, nu doar hacking-ul şi atacurile de tip „denial of service“. Un element-cheie îl constituie miile de trolli civili pentru a răspândi ştirile false. De asemenea, utilizează programe de tip „bot“ – mesaje automate – pentru a răspândi aceste ştiri false de milioane de ori pe zi. Scopul ştirilor false nu este numai de a-i crea duşmanului o stare de confuzie şi dezechilibru şi de a crea disensiuni într-o societate, ci şi de a atinge obiective politice majore. În ultimii ani, obiectivele politice pe care a reuşit să le atingă au inclus ajutorul dat unui preşedinte american pentru a fi ales şi contribuţia la facilitarea retragerii Marii Britanii din Uniunea Europeană, slăbind în acest mod Uniunea.                

Corporaţia Rand a inventat o expresie celebră pentru a descrie noua abordare rusă de a utiliza mână de lucru considerabilă, mesaje automate şi alte tehnici pentru a răspândi mesaje false în jurul lumii de milioane de ori pe zi, 24 de ore din 24. Aceasta numeşte tehnica Kremlinului „o cascadă de neadevăruri”  (firehose of falsehood).

R.: Mulţi lideri occidentali, cadre universitare şi alţii afirmă că ştirile false au devenit o problemă aşa de răspândită, încât ameninţă însăşi democraţia. Sunteţi de acord?

G.M.: Absolut. Democraţia se întemeiază pe noţiunea că oamenii au înţelepciunea colectivă de a alege politici care să le îmbunătăţească vieţile. Aceasta presupune ca alegerile pe care le iau în considerare să se bazeze pe adevăr. Ştirile false îi pot determina pe oameni să aleagă între alegeri bazate pe adevăr şi alegeri care par adevărate, dar sunt, de fapt, false. Faptul că oamenii vor alege din greşeală politici care sunt în detrimentul societăţii creează un adevărat pericol.     

R.: Aşa cum aţi remarcat, Georgia a zădărnicit campania de dezinformare a Rusiei din timpul războiului din anul 2008. Pe baza învăţămintelor Georgiei, dumneavoastră şi alţi experţi georgieni puteţi oferi lumii sfaturi importante despre anihilarea ştirilor false?

G.M.: Credem că putem, da – şi am fi încântaţi să ne împărtăşim gândurile cu alţii. Georgienii au fost victimele primului război cibernetic din lume. Am învăţat multe din el şi am monitorizat cu atenţie modul în care a evoluat războiul cibernetic, inclusiv modalitatea prin care cei care îl folosesc au utilizat ştirile false drept armă, acestea devenind o ameninţare gravă.    

Guverne, universităţi, grupuri de reflecţie şi alte organizaţii din întreaga lume au început să experimenteze modalităţi de a contracara ştirile false. Multe iniţiative sunt în lucru, inclusiv legi anti-ştiri false şi eforturi de a educa publicul cu privire la ceea ce înseamnă ştirile false şi modalitatea de a le anihila.  

Georgia a reuşit să dejoace o campanie concertată de dezinformare în anul 2008. Credem că putem oferi o mulţime de idei şi pentru a contracara ameninţarea ştirilor false de astăzi.