Alegerile din Germania: Pe cine mizează Vladimir Putin

Alegerile din Germania: Pe cine mizează Vladimir Putin

Simpatizanţi ai formaţiunii de extremă dreapta Alternativa pentru Germania

Rusia speră ca formaţiunile Alternativa pentru Germania (AfD), de extremă dreaptă şi Die Linke (stânga) să obţină un scor bun pentru a susţine cauza Moscovei în Parlamentul german. Dar Vladimir Putin are suficienţi prieteni în interiorul sistemului politic german, cel mai notoriu fiind fostul cancelar social-democrat Gerhard Schroeder.

Ştiri pe aceeaşi temă

Înainte şi în timpul întregii campanii electorale pentru alegerile parlamentare germane din 24 septembrie, un partid a avut parte de atenţia mass-media aflate sub controlul Kremlinului: Alternativa pentru Germania (AfD), de extremă dreapata, formaţiune care a dus o luptă agresivă împotriva cancelarului federal Angela Merkel, considerat un “trădător” care a deschis frontierele ţării, în 2015, pentru sute de mii de solicitanţi de azil musulmani. 
 
Liderii acestui partid, creditat în sondaje cu un scor istoric de 10-12% în timpul legislativelor germane de duminică, au fost primiţi la Moscova anul acesta inclusiv de preşedintele camerei inferioare a parlamentului rus, Viaceslav Volodin.
 
Oficialităţile germane, inclusiv reprezentanţii guvernului, nu mai au voie să eticheteze partidul Alternativa pentru Germania (AfD) drept o formaţiune radicală de dreapta. Această sentinţă a fost pronunţată de către un tribunal german în iulie, în urma plîngerii înaintate justiţiei de către acest partid care este pe cale să devină cea de-a treia forţă politică din Germania.
 
AfD ar putea deveni a treia forţă în parlamentul german.
 
Ascensiunea AfD-ului nu este o surpriză. Ea s-a conturat după fondarea partidului, în 2013, şi s-a confirmat ulterior în cursul alegerilor pentru parlamentele regionale (landtag-urile federale). AfD-ul a reuşit să pătrundă în 13 landtag-uri (din cele 16 existente în Republica Federală - în afară de cele din Saxonia Inferioară, Hesa şi Bavaria). Şapte candidaţi ai AfD-ului au reuşit în 2014 să intre în Parlamentul European.
 
Alternativa pentru Germania (AfD) a încercat mereu să respingă criticile la adresa ideologiei pe care o promovează, afirmînd că este un „partid normal” care urmăreşte binele poporului devenit o „victimă” a formaţiunilor tradiţionale, corupte politic, anti-naţionale şi vîndute puterilor care au ieşit învingătoare după cel de-al Doilea Război Mondial.
 
Oficialităţile germane, inclusiv reprezentanţii guvernului, nu mai au voie să eticheteze partidul Alternativa pentru Germania (AfD) drept o formaţiune radicală de dreapta. Această sentinţă a fost pronunţată de către un tribunal german în iulie, în urma plîngerii înaintate justiţiei de către acest partid care este pe cale să devină cea de-a treia forţă politică din Germania.
 
Ascensiunea AfD-ului nu este o surpriză. Ea s-a conturat după fondarea partidului, în 2013, şi s-a confirmat ulterior în cursul alegerilor pentru parlamentele regionale (landtag-urile federale). AfD-ul a reuşit să pătrundă în 13 landtag-uri (din cele 16 existente în Republica Federală - în afară de cele din Saxonia Inferioară, Hesa şi Bavaria). Şapte candidaţi ai AfD-ului au reuşit în 2014 să intre în Parlamentul European.
 
Acolo s-au alăturat grupului eurosceptic, dominat de deputaţii Frontului Naţional francez, fracţiune parlamentară intitulată: Europa Naţiunilor şi Libertăţii. Din acest grup mai fac parte alte cîteva partide europene, considerate radical-naţionaliste, anti-musulmane şi militant eurosceptice, ca: Partidul aşa-zis Liberal din Austria (Freiheitliche Partei Österreichs - FPÖ), Lega Nord din Italia sau Partidul Libertăţii din Olanda (Partij voor de Vrijheid - PVV). 
 
Alternativa pentru Germania (AfD) a încercat mereu să respingă criticile la adresa ideologiei pe care o promovează, afirmînd că este un „partid normal” care urmăreşte binele poporului devenit o „victimă” a formaţiunilor tradiţionale, corupte politic, anti-naţionale şi vîndute puterilor care au ieşit învingătoare după cel de-al Doilea Război Mondial.
 
În ce măsură poate fi caracterizat AfD-ul ca un partid radical de dreapta a analizat Marcus Engert (pentru publicaţia electronică „BuzzFeedNews”.
 
Engert a studiat cu atenţie ce au declarat, publicat şi postat, în ultimul timp, cei 396 de candidaţi ai AfD-ului şi a găsit foarte multe exemple care sunt o dovadă doctrinară certă pentru orientarea radicală de dreapta a unora dintre ei. 47 de candidaţi întreţin legături cu organizaţia extremistă Mişcarea Identitară („Mişcarea Identitară“ în vizorul Serviciilor germane sau cu Pegida (acronimul pentru Patrioţi Europeni contra Islamizării Apusului).
 
Comentând rezultatele cercetării, expertul Hajo Funke de la Universitatea liberă din Berlin a spus că în multe din aserţiunile culese „se manifestă o clară poziţionare radicală de dreapta”, un grad ridicat de „xenofobie” şi „şovinism masculin”. Totodată, se poate observa o atitudine extremistă de dreapta în ceea ce priveşte raportarea la „istoria naţional-socialismului” şi istoria Republicii de la Weimar. Expertul şi-a manifestat consternarea şi în faţa postărilor multipe, în care AfD-iştii se identifică cu Wehrmacht-ul (armata din perioada lui Hitler).
 
Această stare de fapt va avea repercusiuni asupra viitorului Bundestag, unde deputaţii AfD-ului vor participa la dezbateri şi unde vor introduce şi o retorică provocatoare, incorect politică, străină stilisticii democratice.
 
AfD, domină reţelele sociale
 
Succesul extremei dreapta din acest an are legătură mai degrabă cu emoţia şi frica unor germani în faţa provocărilor moderne ca migraţia, decât cu programul politic în condiţiile în care de fapt AFD nu prea are nimic altceva pe agendă decât problema refugiaţilor, susţin analiştii.
 
Panourile electorale cele mai viu colorate, candidaţi fotografiaţi în plină mişcare, o impresie de energie şi forţă – toate acestea caracterizează campania electorală din Berlin a partidului de Extremă Dreapta, Alternativa pentru Germania, care conform sondajelor va fi pe locul trei ca pondere in parlament.
 
Tot partidul de extremă dreapta domină fără drept de apel reţelele sociale şi chiar reuşeşte să întoarcă în favoarea sa criticile canalelor mass media tradiţionale. Cum? Partidul postează de exemplu un panou electoral provocator care devine apoi subiect de dezbatere în ziare, la radio şi televiziuni care astfel nu fac decât să aducă Alternativa pentru Germania şi mai mult în atenţia populaţiei.  Iar pentru acest partid se pare că e valabilă zicala ca şi publicitatea negativă este benefică.
 
În esenţă, AFD, are o strategie electorală similară cu strategiile de marketing ale start-up urilor. Până acum, conform studiilor sociologice, extrema dreaptă a reuşit să atragă simpatizanţi şi posibili votanţi din toate bazinele electorale ale celorlalte partide.
 
O sursă AFD mi-a spus că cele mai uşoare ţinte pentru partidul său sunt germanii din electoratul tradiţional al Social Democraţilor, pentru că aceştia sunt dezamăgiţi de erodarea ideologică şi identitară a socialiştilor după atâţia ani de coaliţie cu creştin democraţii.
 
Extrema dreaptă are ca ţintă şi cele cam 30 de procente de electorat nehotarât sau aşa numiţii germani care sunt împotriva tuturor.
 
Moscova mizează şi pe emigranţii ruşi din Germania
 
Moscova vrea să influenţeze alegerile politice ale "Russlanddeutsche", cei circa 2,5 milioane de imigranţi veniţi din fosta Uniune Sovietică pentru a se instala în Germania înainte şi după 1991 şi care formează aici cel mai mare grup electoral de origine străină. 
 
"Frica germanilor ruşi” a fost întreţinută de televiziune ruse, care prezintă sosirea masivă a migranţilor în Europa drept o catastrofă pentru ei, iar aceasta le-a reactivat traumele", explică un reprezentant al acestei comunităţi din Berlin, Alexander Reiser. 
 
Prietenii lui Putin
 
Autorităţile germane s-au temut că pe măsura apropierii alegerilor legislative din 24 septembrie s-ar putea confrunta cu atacuri cibernetice ruseşti, lucru care cel puţin până în prezent nu s-a întâmplat, scrie cotidianul El Mundo, care subliniază  că Moscova nici nu ar avea nevoie de astfel de operaţiuni, întrucât are suficienţi prieteni în interiorul sistemului politic german, cel mai notoriu fiind fostul cancelar Gerhard Schroeder.
 
Kremlinul are deja susţinători în interiorul sistemului politic german. Cel mai cunoscut este fostul cancelar Gerhard Schroeder, care deşi a părăsit politica pentru a se dedica afacerilor cu societăţi strategice ruse, are în continuare o influenţă în interiorul Partidului Social-Democrat german (SPD) şi a făcut deschis campanie în favoarea candidatului acestei formaţiuni pentru postul de cancelar, Martin Schulz. 
 
Anul trecut, Putin a participat la un dineu la Sankt Petersburg împreună cu Schroeder şi cu actualul ministru german de externe şi fost preşedinte al SPD, Sigmar Gabriel. Acesta din urmă s-a declarat favorabil ''relaxării'' sancţiunilor împotriva Rusiei, poziţie împărtăşită de formaţiunile AfD şi Die Linke, în timp ce liberalii din FDP consideră că anexarea Crimeii de către Rusia trebuie văzută ca o ''soluţie tranzitorie permanentă''. Aşadar, Rusia poate fi mulţumită de orice combinaţie guvernamentală ce ar rezulta după alegerile din 24 septembrie, notează El Mondo. 
 
Dacă sondajele se confirmă, Germania ar putea avea pentru prima dată, în ultimii ani, 6 partide în parlament.
 
Prezenţa cea mai notabilă se anunţă a fi Alternativa pentru Germania, un partid de extrema dreaptă care ar putea aduna între 8 şi 15 procente, conform diverselor sondaje de opinie. 
 
În sistemul electoral german votanţii aleg un candidat direct, o persoană reprezentativă la nivel local, cu mandat direct, iar al doilea vot îl oferă unui partid.
 
Imprevizibilul la aceste alegeri vine tocmai din acest dublu vot, pentru că un alegător german care se regăseşte idelologic întru anume partid, poate vota totuşi ca reprezentant direct un candidat din alt partid, mai exact un vot poate ajunge, de exemplu, la un reprezentant AFD de extremă dreaptă, iar alt vot la creştin-democraţii Angelei Merkel, actualul cancelar.
 
Succesul extremei dreapta din acest an are legătură mai degrabă cu emoţia şi frica unor germani în faţa provocărilor moderne ca migraţia, decât cu programul politic în condiţiile în care de fapt AFD nu prea are nimic altceva pe agendă decât problema refugiaţilor, susţin analiştii.
 
citeste totul despre: