Alegerile din Franţa, sub semnul destinderii cu Rusia. Ce nu vor înţelege niciodată la Putin candidaţii Le Pen, Fillon şi Mélenchon

Trei candidaţi la preşedinţia Franţei pledează pentru relaţii cordiale cu Rusia, aşa cum şi-a dorit şi fostul preşedinte american Barack Obama în primul său mandat la Casa Albă. Mica deschidere arătată de Obama în faţa lui Putin a costat scump.

Trei candidaţi la preşedinţia Franţei, şi anume extremista de dreapta Marine Le Pen, conservatorul François Fillon şi extremistul de stânga Jean-Luc Mélenchon, au cel puţin un punct în comun. Toţi trei pledează, aşa cum o făcea şi Donald Trump în campania prezidenţială din Statele Unite, pentru relaţii mai bune cu Rusia lui Putin în vederea combaterii terorismului islamic şi atingerii păcii

Nu e nimic rău în a-ţi dori să ai parte de înţelegere cu Kremlinul, dar problema este că, după cum spunea în 1983 fostul preşedinte francez François Mitterand, pacifiştii sunt la vest şi rachetele la est. Lideri politici ca alde Le Pen, Fillon, Mélenchon sau Trump fie nu pot să priceapă acest lucru, fie nu pot să înţeleagă nimic din natura regimului aflat la putere în Rusia şi logica sa, relatează publicaţia online slate.fr. De altfel, toţi cei care au încercat să ajungă la pace cu autocraţii de la Moscova - atât cu cei de pe vremea defunctei URSS, cât şi cu cei din Rusia post-sovietică - au eşuat şi au plătit de regulă destul de scump, comentează Slate.

Ultimul exemplu elocvent în acest sens îl reprezintă faimoasa propunere de „resetare“ făcută de Barack Obama. În 2009, la începutul primul său mandat la Casa Albă, Obama, asemeni lui Trump acum, miza pe detensionarea relaţiilor cu Rusia. Însă mica deschidere arătată de primul preşedinte afroamerican al Statelor Unite a fost percepută imediat la Kremlin ca un semn de slăbiciune. Prin urmare, acţiunile în forţă nu au întârziat să apară. Rând pe rând, Rusia a anexat Peninsula Crimeea, a intrat într-un război nedeclarat cu Ucraina şi a lansat o intervenţie de amploare în Siria sub pretextul combaterii Statului Islamic dar în realitate pentru salvarea tiranului Bashar al-Assad. Drept dovadă, forţele ruse şi acoliţii lor din Hezbollah şi din Iran au preluat controlul asupra întregului oraş Alep, a cărui parte de est s-a aflat o bună perioadă de timp sub dominaţia rebelilor, dar nu au vizat şi Rakka, cel mai important fief din Siria al Statului Islamic.

Felul în care se raportează Kremlinul la ceilalţi a fost remarcabil descris de un diplomat american aflat în misiune la Moscova după al Doilea Război Mondial şi nu s-a schimbat odată cu scurgerea timpului, notează Peter Sadovnik în „Vanity Fair“. Este vorba de o putere autoritară, paranoică, sensibilă la critici şi la schimbări, precum şi la orice evoluţie a raporturilor de forţă, precizează autorul.

O telegramă de 8.000 de cuvinte, trimisă de la Moscova la Washington la începutul lui 1946 de către George F. Kennan, reprezintă o analiză de referinţă asupra regimului sovietic şi a felului în care trebuie tratat acesta. Kennan îşi concentrează textul în jurul a două elemente: 1. regimul sovietic este instabil la bază şi 2. Statele Unite trebuie să-l izoleze şi să-l lase să se prăbuşească singur. De fapt, telegrama lui Kennan l-a inspirat pe Harry Truman (1949-1953) în adoptarea „politicii de îngrădire“.

Evident, Putin nu este un dictator ca Stalin, care a trimis la moarte milioane de cetăţeni sovietici, s-a aliat cu Hitler şi a impus dictatura întregii Europe de Est, prezentând-o ca pe o eliberare. Însă actualul lider de la Kremlin nu este nici el străin de inducerea forţei şi a fricii, de accentuarea subversiunii şi a propagandei.

Asta nu înseamnă că Rusia şi Occidentul nu ar putea fi aliate într-o zi, dar orice deschidere între cele două părţi ar putea avea loc, aşa cum semnala Kennan după al Doilea Război Mondial, doar în urma unor schimbări la Moscova. Depinde numai de Rusia dacă devine un stat de drept, cu un mecanism de contrabalansare a Kremlinului şi fără un control riguros asupra societăţii. E puţin probabil ca acest lucru să se întâmple mâine. În acelaşi timp, orice semn de bunăvoinţă şi de deschidere faţă de o Moscovă autocrată nu va duce decât la noi deziluzii şi la noi dezastre.