Coreea de Nord: sclavi pentru valută-forte

În jur de 50-60.000 de nord-coreeni mucesc în străinătate pentru a aduce bani regimului. FOTO AP

Tot mai mulţi nord-coreeni sunt trimişi la muncă în străinătate, în China, Europa de Est sau Orientul Mijlociu. Li se promite că vor primi în fiecare lună echivalentul a opt salarii medii în Coreea de Nord şi că vor putea trimite banii acasă, la familii. Toţi banii pe care-i câştigă ajung însă în vistieriile Phenianului. În fiecare an, regimul totalitarist câştigă în jur de 1,3 miliarde de dolari din munca sclavilor.

Într-o economie izolată, care face de ani buni obiectul sancţiunilor internaţionale, valuta-forte este un bun pentru care oamenii sunt vânduţi fără milă, reiese dintr-un raport întocmit de o organizaţie pentru monitorizarea drepturilor omului. 

Nord-coreeni acceptă locuri de muncă în restaurante şi saloane de masaj din China sau pe şantiere din Europa de Est sau Orientul Mijlociu, trăind în condiţii mizere, arată Centrul de Statistică pentru Drepturile Omului în Coreea de Nord. 

Documentarea traficului de fiinţe umane şi a muncii forţate ridică numeroase provocări, mai ales într-o ţară cunoscută drept una dintre cele mai opace din lume, notează „Foreign Affairs”. Însă, pe măsură ce tot mai mulţi turişi şi specialişti au observat muncitori nord-coreeni în locuri precum Mongolia, pe şantiere. Alţii au semnalat, de asemenea, prezenţa muncitorilor nord-coreeni în pădurile din estul Rusiei, pe drumurile care ducea către Gulag, pădurile în care munceau atunci prizonierii lui Stalin. 

Fenomenul n-ar fi deloc unul nou, se arată în raport. Phenianul exportă muncă forţată în schimbul valutei forte încă din anii `50, în baza unor înţelegeri care funcţionează şi astăzi. Recent, un defector din Coreea de Nord a povestit, la Washington, că a fost trimis într-o ţară din Orientul Mijlociu pentru a munci. Înainte de a fi trimişi peste hotare, cei aleşi pentru ca regimul să primească mult râvnita valută erau verificaţi luni bune de serviciile de informaţii şi securitate. Agenţii făceau tot posibilul pentru a se asigura că printre cei trimişi peste hotare nu se va strecura şi vreun potenţial defector. 

Pe lângă testele de sănătate, muncitorii erau supuşi şi unor analize de „loialitate”. Dacă le treceau, erau trimişi la muncă în Orientul Mijlociu, povesteşte defectorul. Dacă vreunul dintre ei se îmbolnăvea, era trimis în Rusia, fără nicio explicaţie, continuă acesta. 

În momentul de faţă, raportul Database Center for North Korean Human Rights estimează că între 50.000 şi 60.000 de nord-coreeni muncesc în aproximativ 40 de ţări, iar plata pentru munca lor ajunge la Guvernul de la Phenian. Cei mai mulţi, în jur de 19.00, s-ar afla în China şi în Rusia. Comunităţi însemnate s-ar afla şi în Kuweit, Emiratele Arabe Unite, Mongolia şi Qatar. Anual, ei aduc în jur de 1,2-1,3 miliarde de dolari regimului totalitarist. 

Fenomenul este considerat diferit de alte cazuri de trafic de fiinţe umane pentru că regimul profită de dorinţa oamenilor de a munci în străinătate pentru a trimite bani acasă. Muncitorii sunt cei care fac eforturi pentru a prinde o astfel de ocazie, de a câştiga doi dolari pe zi, în loc de 25 de cenţi. 

[<a href="//storify.com/elenadumitru/phenianul-acuzat-de-crime-impotriva-umanitatii" target="_blank">View the story "Phenianul, acuzat de crime împotriva umanităţii" on Storify</a>]