INTERVIU Michael Fischler, supervizor al seriei „Harley and The Davidsons“: „Am descoperit Bucureştiul cu Google Maps“

Michael Fischler, Production Management Director pentru Discovery Communications şi supervizor al seriei „Harley and The Davidsons“, a povestit într-un interviu pentru „Adevărul“ de ce a ales România ca loc de filmare, ce dificultăţi a întâmpinat şi de ce a ales să spună povestea motocicletei Harley Davidson.

„Harley and The Davidsons“, una dintre cele mai mari producţii de ficţiune realizate de Discovery Channel şi filmată în România a avut recent premiera la postul de televiziune. A doua parte a seriei în trei episoade despre naşterea emblematicei motociclete Harley Davidson are loc duminică, 18 septembrie, de la ora 22:00. Noua producţie Discovery Channel beneficiază şi de un site dedicat care poate să fie văzut aici.

Pentru „Harley and The Davidsons“, Michael Fischler, care ocupă funcţia de Production Management Director pentru Discovery Communications, a fost cel care a supervizat întregul proces al „facerii“ acestui serial, fiind, de asemenea, şi cel care a ales România drept loc pentru filmări. Acesta a declarat într-un interviu pentru „Adevărul“ că România dispune de condiţii ideale, atât istorice, cât şi futuriste, pentru a realiza şi lansa producţii de talie mondială, povestind, în acelaşi timp modul în care a colaborat cu românii şi ce dificultăţi a întâmpinat în timpul filmărilor. Mai multe, în cele ce urmează. 

Mai multe clipuri video din culisele seriei pot fi văzute aici. 

România, ideală pentru „Harley and The Davidsons“

„Adevărul“: Prima întrebare e absolut firească: de ce aţi ales tocmai România pentru a filma „Harley and the Davidsons“?

Michael Fischler: Am ales România după o analiză atentă. Am căutat în jurul lumii un loc care să se potrivească cu atmosfera serialului, cu scenele cu curse de motociclete. Am venit cu ideea de a folosi un velodrom preexistent astfel încât cursele să se desfăşoare normal. Cu puţin noroc şi cu Google Maps am descoperit Bucureştiul, unde exista un velodrom din beton. Părea să nu fie utilizat, spre deosebire de alte piste pe care le-am găsit în Africa de Sud, în Noua Zeelandă, în Georgia sau în Canada, care erau moderne şi acoperite. Eram sceptic, nu credeam că vom avea banii necesari pentru a ne încadra în buget şi a obţine pista cu pricina. Din fericire, pista asta era aproape nefolosită, era chiar într-o stare proastă. Era în apropiere de un stadion, loc frecventat şi utilizat, dar nu şi această pistă. A fost un element cheie, dintre multe altele, care a produs un efect de domino. Celălalt a fost, ca în cazul multor ţări est-europene, că în Bucureşti există o infrastructură veche. Adică arată precum America industrială. Am găsit fabrici, un combinat siderurgic, care erau necesare pentru serial. În combinat se construiau componente pentru tren, alt lucru de care aveam nevoie. Un alt spaţiu abandonat a servit drept fabrică pentru motocicletele Harley. Am luat legătura şi cu cei de la Castel Studios şi totul a prins contur. Cu cât m-am gândit mai mult la România cu atât s-a potrivit mai bine cu nevoile noastre. Aşadar, de-asta am ales România.

Cum a venit propunerea din partea Discovery Channel de a lucra pentru „Harley and the Davidsons“?

În structura Discovery au avut loc nişte schimbări. Noul preşedinte, Rich Ross, care a condus şi Disney Channel timp de 15 ani, nu mai făcuse astfel de seriale, de tip reality, cum ar fi „Goana după aur“, „Deadliest catch“. Aşa că a vrut să facă o schimbare şi să se realizeze mai multe producţii după scenarii. Am decis să facem ceva care să se potrivească cu brandul Discovery. Trebuia să includă noţiuni de ştiinţă, elemente noi, care pot fi descoperite. Dar nu puteam merge prea departe în istoria omenirii. Nu puteam să facem ceva asemănător cu History Channel. Am vrut să facem un program western, iar „Harley and The Davidsons“, într-un fel, seamănă. Deşi avem o regulă, ca istoria programului să nu fie mai veche de 75 de ani. Iar istoria „Harley and The Davidsons“ are peste 100 de ani. Dar, esenţa poveştii este aceea a descoperirii în ştiinţă, descoperirea de sine, explorarea lumii şi atingerea succesului. Povestea embleamaticei motociclete a venit prin intermediul unuia dintre partenerii noştri de producţie, Raw Entertainment, din Londra. Am mai lucrat cu ei pentru mai multe producţii reality şi acum ne-au prezentat această idee. Totul căpăta sens, am dat undă verde producţiei acum un an de zile, în februarie. Totul s-a desfăşurat foarte, foarte repede. Nu am avut scenariu, a trebuit să găsim un scriitor, un regizor, actorii, locul de filmare, apoi să filmăm tot şi să lansăm produsul. Aşa s-a întâmplat totul.

Povestea unei motociclete emblematice

De ce aţi ales să spuneţi în mai multe episoade povestea acestei emblematice motociclete?

Povestea este una elaborată. Iniţial, povestea trebuia să acopere perioada cuprinsă între 1900 şi 1950. Dar, acum, în episoade este cuprins intervalul 1900 - 1936. Două ore în care să prezentăm povestea nu erau suficiente. Nici patru ore! E vorba de prea multă istorie. Am decis ca fiecare episod să spună povestea fiecărui deceniu cuprins în perioada aceea. În primul episod se vorbeşte despre primii 10 - 12 ani, apoi sunt alţi zece ani, iar în utimul episod sunt şase ani. Ne-am oprit chiar înainte de perioada începutului celui De-al Doilea Război Mondial. În episodul al treilea, prezentăm planul lui Arthur Davidson de a extinde notorietatea brandului, dar şi să îl crească. În Primul Război Mondial Walter, Arthur şi Bill au un succes fenomenal lucrând cu armata şi decid să valorifice acest avantaj. Erau geniali! Unele dintre ideile pe care le-au născocit sunt cele pe care companiile moderne le folosesc astăzi. Microsoft, Apple folosesc aceleaşi tehnici, iar oamenii aceia nici măcar nu au mers la facultate. Doar Bill Harley a vrut să meargă la facultate, căci absolvise liceul. Dar ceilalţi doi nu erau atraşi. Erau trei copii, cu vârste între 18 şi 23 de ani, care au decis să înfiinţeze o companie pe baza ideii lor, în timp ce visau cu ochii deschişi. E o poveste care inspiră, au creat ceva din nimic şi au ajuns la un brand internaţional. Pentru noi a însemnat o poveste adevărată, de aceea ne-a fascinat atât de mult. 

FOTO Discovery Channel 

Ce vă fascinează la motocicleta aceasta?

Orice femeie cred că adoră să vadă un tip în geacă de piele, care fumează şi merge cu o motocicletă, nu? Reprezintă o atitudine în sine. Nu a fost prima companie de acest gen, mai erau şi altele atunci. A pornit cu mult după înfiinţarea altora, dar, iată, acum este recunoscută drept acea motocicletă americană. Nu există o singură companie care să se apropie de acest statut. Desigur, există Yamaha, Kawasaki, Suzuki, Triumph şi cele ale mărcilor auto, dar toate sunt mărci asiatice sau europene. Nu sunt brand-uri americane. Este singura companie de motociclete din istoria Statelor Unite ale Americii care a putut să supravieţuiască trecerii timpului şi să devină emblema acelui tip care fumează, îmbrăcat în geacă de piele, care ignoră limitele de viteză.

Ce speraţi ca telespectatorii să înţeleagă din această serie?

Sper ca ei să înţeleagă esenţa a tot ce am povestit până acum. De unde s-a născut atitudinea care caracterizează motocicleta, povestea realizării unui lucru din nimic, să poţi să reuşeşti în ciuda oricăror obstacole.

Care a fost cel mai amuzant, dar şi cel mai greu moment al filmărilor?

Au fost momente amuzante, ca atunci când un camion a luat foc. Se poate spune că a fost amuzant, într-un anume fel. Ne vedeam de treabă şi, dintr-o dată, unul dintre camioane a luat foc. Dar, cel mai dificil moment al filmărilor a fost atunci când s-a dat undă verde proiectului acum un an de zile. Odată ce scenariile au fost scrise a trebuit să angajăm foarte mulţi oameni, după care a trebuit să planificăm totul. Am construit manual 90 de motociclete. Aşa cum Walter, Arthur şi Bill au făcut-o în trei ani, noi am făcut-o în trei luni. A fost greu să punem în mişcare toate aceste piese ale puzzle-ului. Am avut o echipă care a filmat 63 de zile fără oprire, o a doua echipă a filmat pentru 50 de zile. Fie filmau separat, fie împreună. S-au servit, în doar o zi de filmare, peste 2.000 de meniuri. Doar echipa de filmare avea 500 de oameni. E imposibil să muţi dintr-un loc în altul echipe întregi de operatori, actori, figuranţi. Şi, mai ales, să îi determini să facă ceea ce vrei tu. Asta a fost cea mai dificilă parte. În cele 63 de zile de filmare, în jumătate dintre ele a plouat. Actorii nu puteau folosi motocicletele atunci când era noroi. E dificil să conduci o motocicletă modernă în condiţiile astea, dar cu cele construite de noi era mult mai dificil. A trebuit să ne folosim timpul în mod eficient. Atunci când ploua trebuia să mergem pe platouri acoperite. Ajustările acestea au fost grele.

Pe viitor aţi vrea să mai veniţi în România pentru a mai realiza alte producţii?

Da, sigur că da! Am filmat în România trei producţii, două dintre ele fiind succese răsunătoare. România e perfectă pentru anumite tipuri de producţii. Următorul serial pe care îl facem nu va fi filmat în România. E vorba despre America anilor 1990. Chiar dacă România e grozavă pentru peisaje, munţi, păduri, lacuri şi putem filma cadre istorice sau futuriste aici, oraşele rămân europene. Dacă totul ar semăna ca în anii 1940 - 1950, aşa cum a fost pentru „Harley and The Davidsons“, aş aduce totul aici.

„Românii au demonstrat că sunt capabili să gestioneze orice fel de producţie“

Are România potenţial de a mai realiza şi alte producţii care să fie lansate la nivel mondial?

Da! Unul dintre motivele pentru care am ales România este că am avut încredere în echipa de la Castel Studios, în regizorii români şi în întreaga echipă de aici. Echipa mi-a dat încrederea necesară că putem face asta în România. Din toată echipa, 500 de oameni au fost români, restul de prin alte ţări europene. Dar românii au fost majoritari şi au demonstrat din nou că sunt capabili să gestioneze orice fel de producţie. Jos pălăria pentru asta.