Cap de listă este un anume Sorin Burtea. Un ins care îşi face veacul prin TVR încă din Epoca de aur“. Când nu mai prididea să laude realizărili şi superioritatea economiei socialiste. O astfel de odă trebuia să fie difuzată chiar în preajma zilei de 22 decembrie 1989.

Insul şi-a dovedit vocaţia de supravieţuitor îndată după agitaţia din decembrie 1989, astfel făcându-se că, în vremea regimului fesenisto-pedeserist, a dat eficient din coate şi a urcat binişor în funcţii ajungând să devină redactor şef adjunct la Redacţia Economică.

Încă de pe atunci a atras atenţia prin devotamentul faţă de neo-comunişti şi prin ostilitatea vădită la adresa opoziţiei.

Nu mai departe decât într-o emisiune din toamna anului 1994 s-a manifestat ca „un personaj straniu, oarecum înspăimântător, cu alură şi maniere de plutonier“. Astfel îl caracteriza dl. Andrei Pleşu în articolul Micul şi tristul ecran, publicat în Dilema, nr. 86, din săptămâna 2-8 septembrie 1994. Antologat în cartea Chipuri şi măşti ale tranziţiei (Editura Humanitas, Bucureşti, 1996).

Portretul e mult prea savuros ca să nu mai reproduc din el alte câteva pasaje. „Corpolent, asudat, nervos, vădit iritat de prestaţia opozanţilor şi, în chip evident, partizan al ministrului, individul avea ceva de anchetator care încerca disperat să-şi domine instinctele. De la bun început, moderatorul a proferat câteva ameninţări deopotrivă grosolane şi caraghioase, menite să-i aducă pe invitaţi la ordine: dacă nu se poartă cum trebuie, el, gazda, are căderea să întrerupă emisiunea şi să difuzeze în locul ei muzică. Convins, din plecare, că stă de vorbă cu nişte loaze indisciplinate, moderatorul nostru n-a făcut, de-a lungul tensionatei discuţii pe care a mediat-o, decât să-şi confirme presimţirile. La urmă, epuizat, excedat, dezamăgit de toţi şi de toate, dispus, e drept, să-şi facă autocritica, el a avut aerul că-i lasă pe toţi corigenţi şi că se abţine cu greu să nu-i pocneacă. Telespectatorul răsuflă uşurat, bucuros că maratonul isteric la care a fost martor s-a încheiat. Rămâne, fireşte, întrebarea: De unde a fost pescuit un asemenea ipochimen şi prin ce ironic malentendu i s-a putut încredinţa un rol pentru care nici el, nici urmaşii lui, nici urmaşii urmaşilor lui nu au cum să-i livreze stofa cuvenită?“.

Ipochimenul a rezistat, deşi are valoare profesională zero. Vreme de aproape cincisprezece ani şi-a menţinut în grilă o emisiune numită Interesul general, care nu interesa, de fapt, pe nimeni. Emisiune în care a făcut nu doar jocurile PSD, ci şi propriile lui jocuri. Hai să le spunem comerciale. Însă nu i-a fost îndeajuns. La un moment dat, a izbutit să aibă o emisiune şi pe TVR Internaţional, nici nu era greu de altfel din motive ceva mai delicate, extrem de bine cunoscute în Calea Dorobanţi 191. Emisiune în care se ocupa pe faţă cu plasarea de produse. Publicitate deloc mascată şi justificată prost, aşa, de ochii lumii. Despre ea a scris cu lux de amănunte pe adevarul.ro, în data de 17 octombrie 2012, Liviu Avram (cf. Burtea. De la TVR).

Miraculoasa carieră a d-lui Sorin Burtea a însumat deopotrivă vreo două-trei mandate de membru în Consiliul de Administraţie, în calitate de reprezentant al salariaţilor. Cărora le câştiga voturile prin mese ieftine, date la cantina instituţiei, şi prin sms-uri de La mulţi ani!, trimise de pe telefonul de serviciu.

La un moment dat, prin Calea Dorobanţi 191 începuse să se creadă că steaua d-lui Sorin Burtea a apus. Burtea făcea însă cu totul alte calcule. A perseverat în elogii la adresa guvernării. Iar acum uite-l că urcă extrem de sus în ierarhie. La 64 de anişori, cu un an înaintea pensionării. Graţie iresponsabilei decizii a activistei pesediste paraşutate în fruntea TVR de Liviu Dragnea, Burtea a ajuns director. Mai concret. Doina Gradea l-a recompensat pe dl. Sorin Burtea - la ordin? - cu postul de director al Studiourilor Centrale.