INTERVIU Cătălin Măruţă, realizator TV: „Nu e uşor când vedetele sunt «confiscate» de celelalte posturi“

Cătălin Măruţă revine pe micile ecrane cu un nou sezon al emisiunii „La Măruţă“ FOTO Pro TV

Cătălin Măruţă (36 de ani) a vorbit cu mândrie despre noul sezon al emisiunii ce-i poartă numele şi despre cât de greu este să se menţină în topul audienţelor şi şi-a amintit de momentul în care „câştiga atât de mulţi bani şi era atât de nefericit“.

Cătălin Măruţă revine pe micile ecrane cu un nou sezon al emisiunii „La Măruţă“, care va debuta astăzi, la Pro TV. De fapt, emisiunea asta este, aşa cum mi-a mărturisit, „viaţa lui cu vedetele“, iar el este un om plin de entuziasm şi de pasiune, dar şi extrem de agitat. Cătălin Măruţă mi-a povestit despre periplul prin televiziune şi despre gafele din radio, despre dăţile când „omul cu toate vorbele la el“, aşa cum a fost numit de către colegi, a rămas fără cuvinte, dar şi despre armata de „prieteni“ pe care şi-a făcut-o pe vremea când prezenta „Tonomatul DP2“.

Andra declara la un moment dat că cel mai mult urăşte la Măruţă că îi sună telefonul încontinuu. Câtă dreptate avea. Discuţia noastră, interesantă de altfel, a fost întreruptă de mai multe ori de sunetul scurt al telefonului mobil: „Alo! Mişu (Mihai Găinuşă – n.r.), tocmai te lăudam“, „Alo! Sunt la un interviu. Şi eu te iubesc (la celălalt capăt al firului era Andra – n.r.)“. Dar nu te poţi supăra pe Cătălin Măruţă pentru că pur şi simplu este natural şi este posesorul unei veselii molipsitoare. Şi mai are ceva: o strângere de mână puternică. 

„Adevărul“: Ştii povestea numelui Măruţă? Au fost câteva emisiuni care ţi-au purtat numele.

Cătălin Măruţă: E un nume foarte des întâlnit în zona Olteniei, mai exact în partea de unde vin părinţii tatălui meu. E interesant că şi atunci când emisiunea se numea „Happy Hour“, invitaţii de cele mai multe ori spuneau: „Mă duc la Măruţă“. Şi „La Măruţă“ s-a transformat în ultimii doi ani, pentru că era destul de ciudat să fie „Happy Hour“ şi să vorbim despre un divorţ sau despre o înmormântare, nu mai era nimic happy. Numele pentru noi era doar o convenţie, nici nu mai era atât de puternic. 

Povesteşte-mi puţin despre noul sezon al emisiunii „La Măruţă“. Am înţeles că schimbi decorul.

Da, cel mai frumos şi cel mai important este că ne-am mutat din Buftea în Bucureşti. Pentru noi este foarte important şi contează foarte mult, în primul rând pentru că invitaţilor le este mult mai uşor să ajungă. Şi ştii cum e, ora exactă se dă de aici, din centru, din Pache Protopopescu. Este un studio nou, este superb, arată spectaculos, este modern şi sunt convins că celor de acasă le va plăcea foarte mult. 

Cine va sta pe canapeaua lui Măruţă?

Noi întotdeauna am încercat să avem exclusivităţi, am încercat să avem primii ştirea pentru a o prezenta telespectatorilor. Ştirile şi exclusivităţile vor continua şi în sezonul acesta. Este cel de-al optulea an în care facem această emisiunea, iar în cei şapte ani, pe canapeaua noastră, Heppylica, pe care o păstrăm cu toate că platoul s-a modificat total, au fost toate vedetele din showbizz-ul românesc. Vom avea şi invitaţi din străinătate, avem foarte multe surprize. 

Noul platou al emisiunii „La Măruţă“ FOTO Pro TV

Că tot vorbim de schimbări, în ultimele luni au avut loc unele majore în trust. Le-ai resimţit în vreun fel?

Schimbările astea pe mine, pe echipa mea şi pe toţi cei de aici nu ne-au afectat, iar noi suntem exact ca o familie, suntem în continuare uniţi, chiar dacă au plecat câteva persoane. Am rămas aceeaşi familie şi păstrăm acelaşi spirit de echipă, aceeaşi dorinţă de a face lucruri împreună. Nu ne-au afectat absolut deloc.

La conferinţa de lansare a grilei de toamnă, directorul general Al Pro TV Aleksandras Cesnavicius te-a lăudat pentru că ai reuşit să te menţii în topul audienţelor.

Nu este uşor, timp de şapte ani, să ai emisiune în fiecare zi şi să nu mai ai vedete pentru că au fost „confiscate“ de celelalte posturi de televiziune. Nu este uşor să rămâi pe piaţă şi în acelaşi timp să fii lider de audienţă sau să te lupţi pentru poziţia asta. Noi ne bucurăm că eforturile s-au văzut atât în cifrele de audienţă, cât şi în recunoştinţa celor care conduc postul. Contează foarte mult. 

Andra, invitată în prima emisiune

Sub deviza „Totul e pe bune!“, emisiunea ce va începe de la ora 17:30 o aduce în platou pe Andra, care va povesti cum şi-a petrecut ziua de naştere alături de prieteni şi familie şi ce surprize i-a pregătit soţul său. Andra va veni cu filmări şi poze de la petrecere şi îşi va încânta fanii cu cea mai nouă melodie. 

Tot astăzi se încheie pariul lui Adrian Minune cu Măruţă – cântăreţul promisese că va slăbi peste zece kilograme până la această dată. Pentru că nu a reuşit să respecte promisiunea, Adrian Minune se va achita: va trebui să se vopsească blond.

Ce relaţie ai cu directorul general al Pro TV? Am văzut că l-ai provocat la Ice Bucket Challenge.

Aşa cum este normal şi firesc există ierarhii, dar în acelaşi timp poţi să intri oricând la el în birou, să-i prezinţi oricând o propunere. În ultimele zile am lucrat la decor şi el venea şi ne întreba: „Vă place? E totul în regulă?“. Nu ai impresia că vii la serviciu, este o atmosferă foarte frumoasă. Iar la Ice Bucket Challenge mă gândeam pe cine să provoc şi mi-am zis: „Facem provocarea provocărilor?“. Şi faptul că CEO-ul Pro TV a acceptat provocarea este mare lucru. S-au strâns toţi colegii şi nu le venea să creadă că omul serios, mereu la costum şi cravată, ia o găleata şi şi-o toarnă pe cap. Este exact spiritul Pro TV-ului: să gândeşti liber, să fii foarte deschis, să nu fii scorţos, de fapt, să fii cât se poate de normal. 

Cred că a fost cu atât mai neaşteptat cu cât dumnealui are şi o ţinută foarte impozantă.

Are o expresie serioasă, dar, în ciuda aparenţelor, este un om extrem de haios şi de comunicativ.

„Aş face orice dacă aş şti că gestul meu ajută oameni“

Apropo de Ice Bucket Challenge, în ultimele zile au apărut tot mai multe voci care susţin că pentru vedete este mai degrabă o ocazie de promovare decât un gest de filantropie.

Întotdeauna există, în absolut orice lucru pe care doreşti să îl faci, şi acei oameni care vor spune: „Faceţi asta pentru imagine. Faceţi asta ca să apăreţi în ziar“. Serios? Nu. E doar simplul fapt că putem ajuta. Eu în cei şapte ani de când prezint emisiunea am ajutat multe persoane. De exemplu, pentru Tudorel Popa, de la „Românii au talent“, un băiat orfan care stătea la un cămin de nefamilişti, am reuşit, cu ajutorul emisiunii şi al oamenilor care s-au uitat la noi, să facem o campanie şi să-i luăm o casă la Tulcea. Cameliei Dudă, tot de la „Românii au talent“, o tânără fără niciun viitor, o fată care stătea prin garaje, i-am luat o casă. În acelaşi timp, Mariana Buica, cea mai grasă femeie din România, avea 240 de kilograme şi am reuşit să o operăm şi să-i salvăm viaţa. Totul a pornit dintr-un lucru. Ai văzut un om la televizor şi ţi-a plăcut de el, s-a întâmplat ceva, ai aflat de el, practic ai unit oamenii şi ai făcut lucruri bune, de fapt ăsta e rezultatul final. Aşa şi la Ice Bucket Challenge, faptul că oamenii donează şi că de la lansare s-au strâns peste o sută de milioane de dolari, asta înseamnă foarte mult. 

Tu ai donat?

Eu şi Andra am donat şi am făcut-o cu cea mai mare plăcere, chiar erau foarte mulţi oameni care ne întrebau cum pot dona şi i-am îndrumat. La urma urmei nici nu mai contează dacă unii spun: „Ei au făcut-o ca să apară în ziare“. Şi ce? Puteai să faci orice şi tot apăreai în ziare. Contează rezultatul. Ajutăm nişte oameni, se promovează alţii? Foarte bine, să fie pe prima pagină a ziarelor atâta timp cât se strâng bani să ajutăm nişte persoane. Ne-am atins scopul. Campania asta şi-a atins scopul. 

Cum ai aflat de această campanie?

Eu am aflat de povestea asta când l-am văzut pe Mark Zuckerberg şi mi s-a părut atât de amuzant, atât de interesant şi am început să urmăresc. Apoi l-am văzut pe Bill Gates. Şi mi-am zis: „Uite cum nişte oameni, care totuşi conduc lumea asta, vor să ajute“. Oamenii ăştia nu mai aveau nevoie de nicio promovare. Bill Gates mai are nevoie să apară în ziare? Zuckerberg avea nevoie de promovare pe Facebook? Gestul contează, pentru că dacă le spuneai oamenilor: „Donaţi nişte bani pentru oamenii cu scleroză“, ar fi fost doar o campanie ca multe altele, unii donau, alţii nu. Dar ei au ştiut să îmbrace această campanie în ceva amuzant, interesant şi asta contează. Eu aş face orice dacă aş şti că gestul meu ajută oamenii.  

Cătălin Măruţă, pe Happylica, o piesă de mobilier la care nu a putut renunţa FOTO Pro TV

Când „omul cu toate vorbele la el“ a rămas fără cuvinte

Să ne întoarcem puţin la audienţe. Spuneai că în televiziune mereu te simţi în competiţie şi ai oameni la care te raportezi. Tu la cine te raportezi?

În televiziune, spre deosebire de alte domenii, a doua zi de dimineaţă, la 9:00, vezi audienţa şi ştii dacă oamenii te-au ales pe tine sau nu. Nouă niciodată nu ne-a plăcut să ne uităm în grădina celorlalţi. Noi ne vedem de drumul nostru şi întotdeauna am încercat să le oferim oamenilor, şi acest aspect este cel mai important pentru noi, adevărul, adevărul-adevărat, adevărul gol-goluţ, nu falsuri. Am încercat să le arătăm oamenilor cum stau lucrurile de fapt şi de multe ori am avut de pierdut. Niciodată materialele nu au fost regizate, întotdeauna au fost reale, asta înseamnă că stai mai multe ore la filmare, că nu îţi ies, că cei care trebuie păcăliţi se prind şi că nu mai poţi da nimic pe post. Şi atunci o echipă care a muncit o zi întreagă, pentru o clipă de neatenţie, pierde tot. De exemplu, acum doi ani i-am făcut Monicăi Tatoiu o farsă care a durat două zile şi nu a fost difuzată nici în ziua de astăzi. Nu ne-a permis să o difuzăm. 

Îi porţi pică?

Nu, chiar absolut deloc. Dar mi-ar plăcea ca într-o zi să mă sune să-mi spună că o putem difuza, pentru că e un material foarte bun. Când faci lucrurile pe bune, ai altă satisfacţie. 

Contează foarte mult să le oferi oamenilor sinceritate, să fii cât mai natural, să fii cât mai corect faţă de ei şi în acelaşi timp să fie totul real. Cred că pe oameni nu-i poţi păcăli la nesfârşit, în cele din urmă te părăsesc, renunţă la tine   Cătălin Măruţă, realizator TV

Există realizatori TV din România pe care îi admiri?

Sunt mulţi oameni de televiziune care îmi plac. Mişu Găinuşă este unul dintre oamenii care îmi plac foarte mult, un tip extrem de corect, un tip extrem de inteligent. Un om extraordinar. Sunt mulţi oameni care apar la televizor şi îţi plac. Sunt oameni cărora le simt lipsa, de exemplu Andrei Gheorghe, îmi plăcea foarte mult şi îmi pare rău că nu-l mai văd la TV.

Tot tu ai spus că omul de televiziune este cel care reuşeşte să convingă telespectatorii ca dintre sutele de canale să apese pe butonul unde e el. Tu cum ţi-ai fidelizat publicul sau mai bine zis de ce să apese omul butonul unde eşti tu şi nu altul?

Eu sunt la televizor la fel ca Măruţă de acasă, la fel ca Măruţă de pe stradă. Starea mea rămâne constantă, contează foarte mult să le oferi oamenilor sinceritate, să fii cât mai natural, să fii cât mai corect faţă de ei şi în acelaşi timp să fie totul real. Cred că pe oameni nu-i poţi păcăli la nesfârşit, în cele din urmă te părăsesc, renunţă la tine. 

Cei de la Pro TV te-au numit „omul cu toate vorbele la el“. Când ai rămas fără vorbe, fără cuvinte?

Da. Mi-am pierdut cuvintele de mai multe ori. S-a întâmpla când Tudorel Popa a venit în emisiune şi ne-a dat tuturor o lecţie de viaţă, povestind că din salariul lui de şase milioane îşi plătea chiria la căminul de nefamilişti şi de restul cumpăra biscuiţi copiilor amărâţi şi nu o făcea pentru că era în faţa camerelor de filmat, ci pentru că aşa simţea. Mi-am mai pierdut cuvintele când a venit bunica lui Ionuţ, copilul ucis de maidanezi, şi a povestit. Eu am fost crescut de bunica mea şi pur şi simplu nu imi mai găseam cuvintele şi am plâns. Da, sunt oameni care te lasă fără cuvinte şi, de fapt, asta este cea mai frumoasă parte a meseriei. De multe ori aduci nişte oameni pe canapea şi ai impresia că ştii ce vor spune şi ce vor face şi de foarte multe ori te surprind. Şi de multe ori atât de plăcut încât, după emisiune, mai stai o oră, două la poveşti. 

În showbizz-ul românesc este foarte mult photoshop, e normal să fie, dar la un moment dat nu-ţi mai dai seama care este persoana reală şi care este vedeta, sunt două persoane total diferite   Cătălin Măruţă, realizator TV

Ai avut şi invitaţi care te-au dezamăgit sau invitaţi care te-au surprins în mod plăcut? 

Sunt invitaţi despre care ştii cine sunt, ce fac, sunt multe fete care apar dezbrăcate prin  toate revistele şi când le pui o întrebare, îţi răspund: „Dar, vai, intri în viaţa mea personală“. Asta este dezamăgirea. Cel mai plăcut impresionat am rămas întotdeauna de invitaţii din străinătate, care vin cu lejeritate, nu sunt crispaţi, nu sunt încorsetaţi, sunt foarte naturali. 

Sunt oameni care te sună pentru că au nevoie de publicitate?

Interesant. Sunt oameni pe care la un moment dat îi chemi la emisiune pentru că s-a întâmplat ceva, oameni foarte importanţi, actori, cântăreţi, oameni cu o ţinută. „Dar, vai, nu pot acum. Dar cine mai vine în emisiune? Eu nu pot sta pe aceeaşi canapea cu X”. Şi rămâi surprins. Şi mă întreb ce importanţă are, nu sunt tot oameni, nu e tot showbizz? Surprinderea cea mai mare este că oamenii ăştia când au de lansat o carte, o melodie, o piesă de teatru te sună: „Bună, pot să vin şi eu la tine în emisiune?“. Şi atunci te întrebi oare nu-i mai deranjează că pe canapeaua asta a mai stat X şi Y?  

Showbizz-ul românesc actual se înscrie în acelaşi registru cu cel internaţional?

Showbizz-ul românesc este pe la început, abia se naşte. Pentru că în showbizz-ul românesc este foarte mult photoshop, e normal să fie, dar la un moment dat nu-ţi mai dai seama care este persoana reală şi care este vedeta, sunt două persoane total diferite. 

Trupa emisiunii „La Măruţă“ FOTO Pro TV

Galeria de „prieteni“ de la TVR

Ai început la radio Europa Nova. Îţi mai aminteşti gafele de atunci?

Da, la Europa Nova. Noi aveam acoperire în Rahova şi în Ferentari şi ziceam „hai să sunăm şi noi vedetele astea mari“. „Bună ziua, domnul Florin Călinescu?“, „Da“, „Sunteţi în direct la radio Europa Nova. Ce faceţi?“ „Beau, mănânc şi ... ca maşina de cusut“ şi noi atunci nu mai ştiam ce să facem, ziceam: „Se întrerupe, nu mai avem semnal“. A doua zi a fost foarte amuzant pentru că am adus foarte multe maşini de cusut în studio şi l-am sunat iar pe Florin Călinescu: „Domnule Călinescu, suntem noi, de la atelierul de croitorie“. (Râde)

Apoi a urmat TVR. Acolo cum ai ajuns? 

Da, a fost o perioadă foarte frumoasă. A fost un concurs la care participau 600 de persoane. M-am dus la poarta TVR-ului, aveam părul lung, eram foarte plin de mine, nu aveam nicio aşteptare. Am fost ales, alături de alte 20 de persoane, şi mi-am dat seama că de fapt pe toţi ne pregăteau pentru ştiri. Făceam cu marele Ilie Ciurescu dicţie şi eu mereu îi ziceam „haideţi mai bine să facem ceva cu muzică, divertisment“. Şi uite că toţi colegii mei din perioada aceea, Alexandra Dinu, Dana Nălbaru, Amalia Enache, Kitty Cepraga, Mădălin Ionescu, toată gaşca a ajuns chiar în domeniul ăsta. Cei de la TVR au ales bine, toate persoanele au ajuns în televiziune sau în cinematografie. 

La „Tonomatul DP2“ am înţeles că ţi-ai făcut câţiva „prieteni“.  

Mi se părea foarte interesant să-i pun pe oameni să cânte, pentru că erau foarte mulţi artişti care, de fapt, minţeau. Şi atunci le spuneam: „Dar, hai, poţi să cânţi? Cântă-ne.“ Toţi veneau la TVR să fie lăudaţi, să li se facă medalioane duminicale şi atunci dintr-o dată cineva le spunea „Dar tu mai poţi să cânţi? Ia cântă.“, „Acum?“, „Da, uite ia microfonul. Cântă. Cântă.“ Şi atunci pot spune că mi-am făcut o galerie de „prieteni“.

Dar la fel procedai şi cu artişti mari. 

Da, îmi amintesc că a fost o poveste între Ion Dolănescu şi Benone Sinulescu, nu se înţelegeau, era un conflict mai vechi între ei şi atunci l-am adus pe Ion Dolănescu în emisiune, el nu ştia că vine Benone, şi i-am pus faţă în faţă. Îţi dai seama, greii muzicii populare, nu-şi mai vorbiseră de 30 de ani şi şi-au dat mâna la mine în emisiune. A fost foarte interesant. Nu s-au împăcat, s-au şi supărat pe moment, dar le-a trecut. 

Producătorii nu se supărau pe tine?

Nu, întotdeauna am avut o relaţie foarte bună cu colegii mei. În plus, la noi era totul pe bune şi artiştilor le spuneam: vă iubim, vă apreciem, vă respectăm, aveţi o carieră minunată, dar noi ne facem treaba.

„La Realitatea TV câştigam atât de mulţi bani şi eram atât de nefericit“

În timpul petrecut la TVR nu ai făcut un secret din faptul că voiai să ajungi la Pro TV. Spuneai că adormeai şi te trezeai cu Pro TV-ul. Cum ţi-ai atins ţelul?

Toţi oamenii cu care am lucrat şi prietenii mei ştiu că întotdeauna visul meu a fost Pro TV. Ştiam numele oamenilor care lucrau aici, când aveau campanii veneam pe lângă gard şi mă uitam. După TVR a fost o perioadă cu Realitatea TV, unde am ajuns tocmai pentru că acolo erau mulţi oameni care lucraseră în Pro, asta m-a vrăjit. Dar mi-am dat seama că Realitatea e un post politic, iar eu eram din alt film. M-am întors la TVR şi după a venit povestea cu Pro TV. M-am dus la şefii mei şi le-am spus: „Eu v-am înnebunit întotdeauna cu uite ce are Pro TV-ul, uite ce face Pro TV-ul, nu vreau să mă înţelegeţi greşit, chiar vreau să mă duc acolo pentru că asta mi-am dorit dintotdeauna“ şi oamenii de la TVR au fost extrem de înţelegători: „Ştim că este visul tău“. Şi le-am zis: „Chiar dacă ar fi doar o zi la Pro TV ştiu că mi-am îndeplinit visul“ şi atunci mi-au zis „Ştii ce? Şi dacă nu o să meargă, te aşteptăm înapoi“.

La Realitatea TV ce nu a mers bine?

Eram din alt film, adică îmi amintesc că voiam dimineaţa să fie un show de divertisment, într-adevăr să fie oameni politici invitaţi, dar să fie prezentată o altă latură a lor. Numai că atunci era nebunia cu Breaking News, trebuia să avem din 10 în 10 minute. Conferinţă la Ministerul Agriculturii? Breaking News. Conferinţă la Ministerul Culturii? Breaking News. Nu era niciun Breaking News fireşte, dar îţi întrerupeau emisiunea de mii de ori.  Atunci erau emisiuni în care venea Mircea Geoană şi îi spuneam „Domnule Geoană haideţi să-i dăm un beep lui Ion Iliescu să vedem dacă vă sună“. Mi se părea cea mai tare chestie. Încercam să facem altceva, încercam să-i surprindem pe politicienii de atunci într-o cu totul şi cu totul altă lumină, într-o lumină normală. Nu a mers pentru că era emisiunea întreruptă de foarte multe ori. 

Câştigai bine?

Câştigam atât de mulţi bani şi eram atât de nefericit! La un moment dat i-am spus lui Vîntu (Sorin Ovidiu Vîntu - n.r.) „nu mă simt bine“ şi mi-a zis „Cum? Nu eşti mulţumit de bani?“. Şi nu-mi venea să cred. Eu nu am visat în viaţa mea că o să pot să câştig atât de mulţi bani, dar eu mă simţeam bine la TVR unde aveam salariul de exemplu de 10 milioane pe lună şi din ăia jumătate îi dădeam pe lucruri pentru decor, dar eram fericit. Şi ţin minte că mi-a zis că sunt unul dintre singurii oamenii care a rămas cu sufletul curat şi nu a fost atins de goana după bani. A fost de acord să reziliem contractul şi atunci primul gest pe care l-am făcut a fost să mă duc la bancă şi să returneaz toţi banii, aşa am simţit pentru că primisem nişte bani fără ca emisiunea să fie pe post şi pentru că nu era ceea ce îmi doream eu. 

Pro TV cum a fost? Pe măsura aşteptărilor?

A fost mai bine decât mă aşteptam să fie. Eu îmi propusesem să merg măcar o zi, dacă nu mergea, mă făceam avocat. Am întâlnit nişte oameni minunaţi, şi nu-mi venea să cred că oamenii ăia ziceau „Da“ la tot ce le propuneam, şi spiritul, şi energia, au contat enorm. 

Şi iată că au trecut opt ani. Ce înseamnă această emisiune pentru tine?

E viaţa mea cu vedetele, este de toate pentru toţi.