FOTO VIDEO „Gladiatorii“ străzii s-au înfruntat pentru un loc în finala Campionatului Mondial de Breakdance

„Trei, doi, unu! Juriul decide!“. După un asemenea verdict, te aştepţi să vezi împăraţi îmbrăcaţi în togi albe, cu lauri pe frunte, indicând cu degetul mare sentinţa capitală pentru unul dintre „gladiatori“. Dar nu a fost aşa. În schimb, au existat pancarte cu numele luptătorilor, iar împăraţii moderni purtau tenişi, maiouri albe şi şepci cu borul drept. Toate acestea la calificările locale pentru Campionatul Mondial de Breakdance.

Este vorba, desigur, despre una dintre ultimele arene unde „gladiatorii“ moderni se mai pot înfrunta. Dar praful a fost înlocuit cu o mochetă, armele cu mişcări de dans, iar leii au dispărut de ceva vreme. Parcă mă aflam într-o veche arenă de luptă, iar senzaţia mi-era şi mai mult întărită de coloanele în stil roman ale Amfiteatrului „Mihai Eminescu“din incinta Parcului Naţional Lia Manoliu, unde s-au desfăşurat calificările locale pentru Campionatul Mondial de Breakdance Red Bull BC One care vor avea loc în Coreea de Sud, la Seul.

B-boying sau breakdance, aşa cum este cunoscută înfruntarea modernă a gladiatorilor, a rămas o modalitate prin care confruntările unu la unu mai sunt posibile.

16 dintre cei mai buni B-Boy din Romania, aleşi în urma unei pre-calificări, s-au luptat în scheme şi figuri de dans pentru a câştiga titulul de campion naţional la breakdance, dar şi pentru a avea şansa de a reprezenta România la calificările zonale pentru Campionatul Mondial de Breakdance Red Bull BC One care vor avea loc în Coreea de Sud, la Seul.

Parte a culturii hip-hop, născut pe străzile din New York şi dus pe culmi nebănuite de grupul de pantomimă Shields & Yarmel cu al lor ”robot dance“ sau de Michael Jackson şi celebrul pas ”Moonwalk”, breakdance-ul a reprezentat o parte importantă a cutumelor de pe stradă. Bandele din Bronx au renunţat la ”battle-ul” cu arme adevărate pentru a se duela cu rivalii în ”break-battle”, totul doar pentru a rezolva neînţelegeri, pentru a câştiga respect şi putere. Confruntările nu mai sunt atât de dure, mentalităţile au evoluat, totul a devenit un spectacol al străzii.

Artişti sau atleţi ai străzii?

În România, cultura underground a breakdance-ului nu beneficiază de foarte mult sprijin sau de foarte mulţi adepţi. Marea majoritate a celor ce iubesc acest sport trăiesc în zonele urbane. Special pentru ei, pentru a scoate la suprafaţă cultura underground, a fost organizată faza locală a uneia dintre cele mai prestigioase competiţii de acest gen din lume, Red Bull BC One Cypher Romania.

FOTO Geangos Silviu

Atmosfera a fost aşa cum m-am aşteptat, diferită de tot ceea ce e la modă. Un public pestriţ, muzică hip-hop, acrobaţii de tot felul şi multă pasiune. Într-un cuvânt, un spectacol făcut de artişti ai străzii. Eu le-aş fi spus atleţi ai străzii, dar Neguin, campionul de anul trecut al concursului m-a contrazis.

„Un B-boy este atât un artist, cât şi un atlet al străzii. Înainte de toate sunt un artist, nu mă caracterizez ca fiind doar un dansator. Nu contează dacă dansez pe stradă sau într-un platou. Sunt parte a străzii, dar şi a scenei mari, de aceea explorez diferite direcţii, indiferent dacă o să dansez în underground sau pe scenă lângă Madonna“, a declarat Neguin, unul dintre membrii juriului finalei locale a concursului de breakdance.

Înfruntarea gladiatorilor

Fiecare luptă s-a desfăşurat mai repede decât m-aş fi aşteptat. Rând pe rând, nume precum Ciupa, Bugy, China, Dax, Laur, Şoarece, Fanak, Jorik sau Pyciu s-au perindat pe ringul rotund. Prieteni uniţi de aceeaşi pasiune şi-au promis ca spectacolul să primeze în faţa competiţiei. Beat-ul de hip-hop pornea, prezentatorul făcea onorurile şi dansatorii erau invitaţi ca în două minute să-şi demonstreze măiestria. Oricare dintre lupte avea un desfăşurător propriu. Înainte de duel, participanţii îşi ştergeau meticulos tălpile încălţărilor pentru a nu aluneca, se îmbrăţişau şi se priveau în ochi.

FOTO Victor Arvunescu

Duelul începea cu cei doi combatanţi schimbând priviri, invitându-se unul pe celălalt să intre în joc, până când cel mai îndrăzneţ lua frâiele şi începea să-şi etaleze mişcările. Cei prezenţi puteau admira mişări specifice şi figuri complicate de dans. Cei peste 2.000 de oamenii adunaţi în amfiteatru tresăreau de fiecare dată când favoritul lor executa o mişcare complexă. Încurajările lor frenetice îmi făceau inima să bate cu mai mult de 100 de bătăi pe minut, mă simţeam acolo, pe străzile din New York, în mijlocul unei bătălii pentru câştigarea respectului.

FOTO Silviu Geangos

Rând pe rând duelurile s-au consumat spre deliciul celor prezenţi care s-au arătat încântaţi de spectacolul pe care dansatorii îl fac. Spre surprinderea multora, până în semifinale a ajuns un puşti pe nume Huple, ce nu părea să aibă mai mult de 13 – 14 ani. Îmbrăcat cu o pereche de pantaloni strâmţi, adidaşi şi un tricou uşor larg, băiatul a convins juriul că-şi merită locul în concurs. Executa mişcările cu atâta naturaleţe şi intra în jocul celor mari fără să fie deranjat de diferenţa de statură sau  de diferenţa de vârstă. S-a oprit însă în semifinale, în faţa lui Constantin Chiriţă aka Pyciu, omul care avea să-l înfrunte în marea finală pe China sau Alexandru Ioniţă.

Guess „Huo“

Soarele nu s-a lăsat dus decât după ora opt seara, moment în care a urcat pe scenă invitatul special al serii: Guess Who sau ”Huo” aşa cum a fost întâmpinat de public. Mă aşteptam la o astfel de primire, la o lipsa de onoare din partea publicului. Părea că nimeni nu îl bagă în seamă pe rapper, dar el şi-a dus la bun sfârşit show-ul şi a părăsit scena.

Pyciu versul China

Marea finală i-a adus faţă în faţă pe cei mai buni dansatori, Pyciu şi China. În aplauzele publicului şi ale celorlalţi participanţi adunaţi în jurul ringului, cei doi atleţi s-au înfruntat în ultimul act al finalei locale care asigura un loc în finala zonală din Ucraina. Pyciu, un tip corpolent şi mereu cu zâmbetul pe faţă atunci când se duela, a deschis „balul“. Se auzeau încurajări din public pentru el, mai ales din partea copiilor care îl aplaudau şi îşi mişcau capul în ritmul muzicii. 

În schimb, China, un ins costeliv şi cu barbă, ce purta un tricou roşu cu numărul legendarului Michael Jordan pe spate, nu părea să aibă atât de multă susţinere, deşi ceea ce făcea pe ringul rotund părea extraordinar. Mişcări bruşte, sacadate, care nu urmau un fir logic, ci se împleteau în ritmul muzicii. Poate că acesta a fost atuul care l-a scos câştigător. Colegii l-au îmbrăţişat, l-au stropit cu şampanie şi l-au felicitat. Pyciu s-a recunoscut învins, dar zâmbetul nu i-a pierit de pe buze.

China, câştigătorul concursului

Pyciu, marele învins