Din culisele Electric Castle: cele mai amuzante cerinţe ale artiştilor, reacţii şi curiozităţi legate de România FOTO

„Adevărul“ a pătruns în culisele festivalului Electric Castle şi a descoperit câteva dintre cerinţele amuzante ale artiştilor, care este cea mai mare curiozitate când vine vorba de Transilvania, ce iau cu ei din România, dar şi care au fost cele mai frumoase reacţii legate de eveniment.

Peste 250 de artişti vor susţine show-uri la ediţia din acest an a festivalului Electric Castle, care se desfăşoară în perioada 12-16 iulie la Castelul Banffy din Bonţida, Cluj.

Munca organizatorilor nu e deloc uşoară, pentru că fiecare are cerinţe care mai de care mai surprinzătoare, unele de-a dreptul amuzante, îşi doresc să guste un anume preparat local şi, în general, vor să vadă cu ochii lor dacă Dracula chiar există.

Dar satisfacţia este pe măsură, pentru că toţi artiştii străini sunt bucuroşi să (re)vină în Transilvania şi sunt încântaţi de publicul extraordinar al festivalului, care ştie să se distreze indiferent de vreme.  

Mulţi sunt interesaţi să asculte muzica românilor, mulţi sunt fermecaţi de superbul Castel şi, deşi sunt pe fugă pentru a ajunge la următorul show, nu vor să rateze niciun colţişor, „wanna see more“ fiind cea mai des întâlnită frază când li se face turul festivalului.

Iar faptul că se îndrăgostesc de experienţa Electric Castle a dovedit-o cel mai bine celebrul Skrillex, care anul trecut a dansat în ploaie şi noroi alături de ceilalţi spectatori.

PR-ul Electric Castle, Renate Roca-Rozenberg, a acceptat să dezvălue pentru „Adevărul“ câteva detalii de culise, de unde deducem că artiştii străini au dezvoltat o relaţie specială cu festivalul şi, implicit, cu România.

„Adevărul“: Care sunt cele mai haioase şi bizare cerinţe ale artiştilor?

Renate Roca-Rozenberg: Cred că 99% din ele sunt haioase şi doar 1% bizare, iar asta nu ne arată decât că sunt oameni cu foarte mult simţ al umorului şi cu un spirit practic foarte bine dezvoltat. Ceea ce nu e surprinzător, până la urmă sunt oameni care îşi petrec viaţa pe drum şi nu vor decât un minim confort în momentul în care ajung într-un loc nou.

Mulţi îşi doresc să plece cu un mic suvenir legat de loc, aşa că magneţii de frigider sau „cărţi poştale cu mesaj haios, chiar uşor kitschoase“ sunt de mare preţ, dar neapărat timbrate. Probabil că se gândesc că le purtăm noroc, fiindcă anul acesta un artist ne-a rugat să îi pregătim nişte lozuri în plic. Energia şi-o iau mai degrabă din dulciuri decât din cafea, aşa că gummy bears sunt ceruţi cu toate aromele, la fel şi ciocolata Snickers.

Dacă e ciudat sau haios, nu ne-am hotărât, una dintre formaţii ne-a rugat să pregătim în backstage pentru solist o încăpere în care să fie cu desăvârşire interzis fumatul şi să ne asigurăm că este imposibil să încalce această regulă, pentru că „noi nu-l mai putem convinge altfel să se lase de fumat înainte de concert.“

Mai trecem pe listă seturi de ceşti de cafea, banane organice şi masă de ping pong sau fussball şi propuneri de trasee pentru o plimbare în pădure.

Cum reacţionează artiştii străini când aud de România, de Castelul Banffy şi Transilvania?

Sunt toţi foarte încântaţi pentru că e şansa lor să verifice dacă Dracula chiar există. Ni se cere să aflăm cu exactitate dacă Banffy este un castel bântuit şi dacă da, orice putem face pentru ei să beneficieze de o întâlnire cu „locatarii nevăzuţi“.

Care sunt curiozităţile lor legate de România şi de festivalul Electric Castle?

Toţi vor să încerce mâncarea locala, Berea şi vinurile. Cei mai pasionaţi chiar fac un mic research înainte şi ne cer un anume brand. Dar sunt foarte interesaţi de artiştii locali, cei care sosesc mai repede în festival merg pe scenele pe care aceştia evoluează pentru a prinde măcar 10-15 minute din ce le recomandăm. Anul trecut, am avut o discuţie în grup ad hoc cu mai mulţi artişti despre instrumente muzicale folosite în muzica tradiţională şi nu le-a venit să creadă că avem inclusiv cimpoi. De altfel, sunt surprinşi de cât de multe asemănări găsesc între cultural lor şi a noastră.

Care au fost cele mai frumoase reacţii din partea artiştilor legate de Electric Castle şi zona în care se desfăşoară festivalul?

Vin şi nu prea mai vor să plece, dar e un răsfăţ pe care mare parte dintre ei nu şi-l pot permite, sunt în turnee şi în maxim 24 de ore vor fi în alt oraş şi în altă ţară. Aşa că încearcă să profite la maxim de orele în care sunt la castel, de care se îndrăgostesc imediat. Vin cu gândul să-şi facă probele de sunet şi să se întoarcă rapid la hotel, dar îi găsim după trei-patru ore încă în castel sau în altă zonă a festivalului. „Wanna see more“ – aşteptăm replica asta de la toţi artiştii care iniţial ne explică cât de grăbiţi sunt. E flatant pentru că mai ales artiştii consacraţi au trecut prin cel puţin alte 20 de festivaluri din alte 20 de ţări, deci nu experienţa evenimentului e în sine nouă pentru ei, ci locul şi atmosfera. Anul trecut, cei la Sigur Ross cred că au studiat fiecare boltă din castel, pe alţi artişti abia i-am convins să se dea jos din leagăne (la care, apropo, au stat la coadă ca orice om normal) şi toţi ne spun că e ceva special în atmosfera festivalului, că nu e doar un alt eveniment prin care trec.

Asta ne remarcă toţi, publicul e special la Electric Castle. Poate părea un clişeu, din fericire nu e; Skrillex, anul trecut, după show-ul său în care a turnat ploaie cât pentru un an întreg, a spus că el vrea să cunoască direct oamenii care i-au stat în faţă. Aşa că a plecat prin festival, s-a plimbat noaptea prin castel, la un moment dat a mixat cu alt DJ (foto jos) la o scenă mai mică. Te impresionează să vezi că un artist care valorează zeci de milioane de dolari dansează în ploaie şi noroi la fel care orice alt spectator.

FOTO Adrian Vărzaru