Alexander Veljanov, în dialog cu Marius Chivu: „Muzica e undeva acolo şi fără ea suntem pierduţi”
0Trupa Deine Lakaien va concerta la Palatul Brukenthal din Sibiu pe 8 august, în cadrul Festivalului Artmania. Mai multe la artmaniafestival.ro.
După aproape trei decenii de activitate, sînteţi, probabil, cea mai longevivă trupă de dark wave...
Sîntem satisfăcuţi de istoria trupei şi de felul în care s-a dezvoltat muzica noastră. Se pare că am reuşit să găsim un echilibru bun între Deine Lakaien şi alte proiecte în care fiecare dintre noi s-a implicat, luînd pauze pentru a descoperi lucruri noi şi diferite în afara muzicii trupei. Toate influenţele din afară ne-au ajutat să ne dezvoltăm stilul şi sîntem încă foarte interesaţi de schimbări. Asta e ceea ce ne motivează să continuăm.
În ce fel Deine Lakaien este o trupă experimentală? Poate combinînd sintetizatoarele cu instrumentele acustice, mixînd sunetele muzicii clasice cu beat-urile tehno...
Deine Lakaien a fost dintotdeauna un spaţiu de joacă, dîndu-ne silinţa să venim cu idei şi materiale noi, care să sune diferit de ceea ce făcusem, în acelaşi timp încercînd să păstrăm acel ceva din sunetul propriu, să nu copiem celelalte trupe sau muzicieni. Mereu ne-am dorit ca muzica noastră să sune unic, special, să nu plictisim publicul, dar nici pe noi înşine, repetîndu-ne.
Ce părere ai despre revival-ul gothic din muzica rock şi electronică a ultimului deceniu, dar şi din literatură şi film?
Este interesant că există atît de multe trupe tinere şi artişti din toată lumea care sună similar cu chestiile întunecate cîntate prin anii ’80. Bineînţeles că în ultimii ani a existat un val foarte comercial de filme şi literatură cu vampiri şi alte lucruri horror, multe mizerii (rîde), dar, cu toate astea, au existat şi excepţii bune, interesante.
Aţi înregistrat şi aţi produs multe albume şi DVD-uri cu concerte acustice sau cu aranjamente orchestrale. Este Deine Lakaien mai mult o trupă de concert?
Am început să facem muzică ca un proiect de studio pe la mijlocul anilor ’80, iar primele noastre concerte le-am avut în 1991. De atunci, am încercat nenumărate versiuni ale cîntecelor noastre în concerte, de la simpla formulă de doi oameni cîntînd acustic, doar cu pian şi voce, prin diferite formule cu muzicieni invitaţi, cîntînd la sintetizatoare, pian, chitări, viori, violoncel şi alte instrumente acustice, pînă la concerte cu orchestre simfonice. Ni s-a părut întotdeauna interesant să ne arătăm nouă înşine felul în care un cîntec sau altul funcţionează în diverse abordări, dacă sînt suficient de bune pentru a fi pe placul publicului, indiferent de versiunile electronice sau acustice, cu trupa sau cu orchestra. Ne place mult să cîntăm live, iar asta este una dintre cele mai frumoase experienţe din viaţa noastră de muzicieni. Dar ne place la fel de mult să lucrăm şi în studio, unde avem tot timpul din lume să experimentăm aproape orice ne trece prin cap.
Interviu realizat de Marius Chivu.
Citiţi articolul integral pe dilemaveche.ro.