INTERVIU Codin Maticiuc, de la “crai de Dorobanţi” la „producător şi actor de film“: „Am rămas fix acelaşi, doar felul în care sunt văzut s-a schimbat“ VIDEO
0
Codin Maticiuc (36 de ani) este un personaj atipic în zona filmului românesc. A absolvit liceul Jean Monnet şi Facultatea de Drept la particulară. Cunoscut pentru escapadele sale, cu maşini luxoase, femei frumoase şi o viaţă de starletă mai degrabă hollywoodiană, în ultima vreme blondul „crai de Dorobanţi“ a devenit interesat de industria cinematografică autohtonă.
A produs până acum trei filme ale lui Dan Chişu şi joacă în alte patru, colaborând cu regizori precum Anca Damian, Iura Luncaşu, Paul Negoescu şi Cristina Iacob. A scris o carte despre aventurile sale amoroase, “Consumatorul de suflete”. L-am găsit la masă, chiar înainte să consume o… ciorbă pescărească, la Festivalul de Film Anonimul, aşa că am decis să aflăm mai multe despre “expediţia” lui în Deltă.
Cu ce ocazie pe la Anonimul?
Sunt cu „Două lozuri”, avem film în regia lui Paul Negoescu, produs de actoriedefilm.ro şi este practic filmul meu de diplomă. Am urmat şcoala lui (Dorian n.r.) Boguţă, (Alexandru Papadopol n.r.) Papi şi (Dragoş n.r.) Bucur şi a fost filmul nostru de diplomă.
Şi cum a ieşit, din punctul tău de vedere?
Senzaţional! E o comedie senzaţională, o să vedeţi. Din 7 octombrie va fi în cinema. Una dintre cele mai bune comedii pe care le-am văzut în ultimul timp.
Povesteşte-mi puţin despre ce este vorba...
Pe scurt, trei băieţi, trei prieteni dintr-un orăşel de provincie, adică Bucur, Papi şi Boguţă câştigă la loterie şi au nenorocul că doi golani, adică eu şi un alt coleg de-al meu, le furăm aceste bilete şi tot filmul este un road movie, în care ne caută pe noi.
Cum s-a produs apropierea ta de film?
Mi-am făcut o casă de producţie în 2013, vrând să produc un film pe care l-am şi produs, „Bucureşti non-stop”, cu Dan Chişu, care îmi este prieten. Şi am hotărât împreună să facem chestia asta. Eu sunt cinefil şi am zis că ar fi mişto să produc un film. L-am produs, am asistat la filmări, am stat pe platouri, am făcut de la scouting location până la absolut tot şi m-am apropiat aşa, un pic, de ei. În film au fost doi dintre viitorii mei profesori, Boguţă şi Papadopol, de care m-am apropiat. Am aflat de cursul lor, am început să merg la TIFF, acolo am văzut premiera primului „Lovebuilding” şi aşa am ajuns, din una în alta...
Deci a fost o apropiere mai mult sufletească, nu materială...
Da, de cinematografie te apropii mai mult sufleteşte, pentru că nu e o chestie din care faci bani. Adică nu ştiu ce actor sau regizor de-aici s-a apropiat altfel decât sufleteşte. Vorbim de români, nu de Hollywood, de Los Angeles.
Care sunt planurile tale pentru perioada următoare în privinţa cinematografiei?
Voi continua cu actoria, în septembrie plec în Marrakesh, pentru o filmare la Anca Damian, voi continua şi cu producţia, în măsura în care fondurile mi-o permit, dar visul suprem ar fi să reuşesc să fac un film scris de mine, la scenariu mă refer.
Te interesează şi să regizezi?
Nu să regizez, m-ar interesa să pot să fac un film pe care eu l-am scris, un scenariu scris de mine, să văd că prinde viaţă. E o problemă, că în România regizorii şi scriu, iar eu am această problemă, că n-aş vrea să îl regizez eu, neavând şcoală de aşa ceva. Nu mă simt în stare. Aş vrea să îl regizeze un prieten, cineva cu care am mai produs: Chişu, Netzer, Anca Damian... Cineva cu care să fiu cât de cât apropiat, ca să nu-mi schimbe, să nu umble prea mult la scenariu, pentru că un regizor poate să îţi interpreteze un scenariu în orice fel, te uiţi acolo şi nu mai recunoşti nimic din ce s-a întâmplat. Până acum am scris câteva scurtmetraje şi nu ştiu încă, mă sfătuiesc cu unii şi cu alţii, de-aia vin pe la festivalurile astea, mă sfătuiesc ce să fac. Adică dacă să-l depun la CNC, dacă să-l fac independent 100%... Nu ştiu încă, nu m-am hotărât.
Codin Maticiuc în filmul "Minte-mă frumos în Centrul Vechi"
Îţi permiţi să faci filme pe banii tăi?
Am făcut, am mai făcut asta în 2013, apoi am făcut cu bani găsiţi în piaţă şi doar în proiecte aprobate de CNC. Un scurtmetraj cred că îmi permit. Un scurtmetraj scris de mine poate că îmi permit să-l fac 100% indepdendent.
Cât de importante sunt pentru tine premiile?
Păi fac parte din regula jocului, atât timp cât ştii că nu faci bani din cinematograful românesc. Atât timp cât banii nu sunt o recompensă a reuşitei, atunci clar premiile sunt. Toată lumea visează un Cannes, un Berlin, chiar şi un festival mai mic. Deci premierea este importantă, pentru că aia îţi aduce puncte, aia îţi aduce recunoaştere, practic acolo e jocul la noi, acolo se joacă, aia e miza. Altă miză nu e. Dacă faci în cinematografe 5.000 sau 10.000 de spectatori, suma în sine e nimic.
Codin Maticiuc, de la "crai de Dorobanţi" la producător de film
Ai avut la un moment dat o imagine care s-a schimbat pe parcurs: se vorbea despre tine ca despre un „crai de Dorobanţi”, un cuceritor, un băiat plin de bani care nu ştie pe unde să-i mai „spargă”. Acum eşti un producător de film, actor. Te mai deranjează vechea imagine şi faptul că lumea se gândeşte la tine ca cel din trecut, la „Poponeţ”?
Trecerea pentru mine este zero, adică aia a fost doar o imagine făcută de presă, fără niciun rol al meu, adică nu a fost vreo imagine construită în vreun fel de mine, sau confirmată de mine, sau alimentată de mine. Nu am dat niciun interviu. Până la momentul la care am scris o carte sau am făcut un film nu am considerat că este cazul să dau un interviu, deşi mi-au fost solicitate. Pentru mine personal, în interior, nu e nicio schimbare, nicio trecere. Au apărut şi alte interese, ca să zic aşa, în ceea ce mă priveşte. Dar eu sunt acelaşi, cu bune şi cu rele. Eu am rămas fix acelaşi, doar felul în care sunt văzut s-a schimbat.
Se încarcă comentariile...
