„Din culisele cinematografiei“. De ce au suprimat ştabii comunişti aventurile „Ardelenilor“ în Vestul Sălbatic

0
Publicat:
Ultima actualizare:

Cele trei filme care povestesc peripeţiile a trei fraţi transilvăneni în Vestul Sălbatic, la sfârşitul secolului al XIX-lea, ar fi trebuit să fie de fapt cinci, întrucât scenaristul Titus Popovici intenţiona să-i întoarcă până la urmă pe Traian, Johnny şi Romi la Poplaca, dar ştabii cinematografiei nu i-au mai finanţat proiectele.

Probabil că succesul imens de public pe care l-au înregistrat filmele cu Winnetou, realizate de studiourile vest-germane, respectiv celebrele „Indianerfilme“ din palmaresul est-germanilor de la „DEFA“, multe dintre ele filmate parţial chiar în România, l-au determinat pe Titus Popovici să atace şi genul western.

Şi n-a greşit. Trilogia„Ardelenilor“, scrisă şi regizată în cheie parodică, i-a cucerit din prima pe români, fiind foarte populară şi astăzi, televiziunile reluând periodic cele trei filme care povestesc aventurile celor trei fraţi din Poplaca, Traian, Ion şi Romulus Brad, pe tărâm american. Scenariul primului film din serie, „Profetul, aurul şi ardelenii“, a fost finalizat în 1975, achiziţionat de Casa de Filme nr. 3 şi aprobat la 2 iulie 1976 de către vicepreşedintele Consiliului Culturii şi Educaţiei Socialiste, Dumitru Ghişe. Încă de la începutul pregătirilor, marea problemă a reprezentat-o lipsa recuzitei. În luna noiembrie a aceluiaşi an, regizorul Dan Piţa a mers în prospecţii, în Cehoslovacia şi Republica Democrată Germană, pentru a depista şi închiria „costume şi rechizite pentru un tip de film pentru care în studiourile noastre nu există practic nimic“. La „DEFA“ s-a luat în discuţie şi posibilitatea realizării filmului în coproducţie.

„O nouă lectură a scenariului la conducerea superioară“

În urma acceptului lui Dumitru Ghişe, o propunere oficială s-a înaintat în 2 decembrie 1976, însă nemţii au declinat-o pe 19 ianuarie 1977. Dosarul de producţie aflat la Arhiva Naţională de Filme consemnează apoi suspendarea filmului, „în aşteptarea unei noi lecturi a scenariului la conducerea superioară“. O lună mai târziu, prevalându-se de clauzele contractuale, regizorul Dan Piţa cere să fie eliberat de munca la acest film, moment în care Eugen Mandric, directorul Casei de Filme nr. 3, cere conducerii Consiliului Culturii şi Educaţiei Socialiste să se decidă: „ori filmul reintră în producţie, ori este casat“. În ciuda abilităţii sale de a se strecura printre furcile caudine ale exigenţelor ideologice, merită amintit şi faptul, consemnat în documentele de producţie, că Titus Popovici a fost amendat cu 10% din valoarea contractului său pentru scenariu, în valoare de 140.000 de lei, pentru că nu a subliniat seriozitatea unor scene, aşa cum i se ceruse. În cele din urmă, preşedintele Consiliului Culturii şi Educaţiei Socialiste, Miu Dobrescu, îşi dă acordul pentru începerea filmărilor, care s-au desfăşurat între 18 aprilie şi 23 iulie 1977.

„Profetul era de fapt...Ceauşescu“

Distribuţia i-a inclus pe Ilarion Ciobanu (Traian Brad), Ovidiu Iuliu Moldovan (Ion, zis Johnny Brad), Mircea Diaconu (Romulus Brad), Tania Filip (June), Victor Rebengiuc (Profetul Walthrope) şi Ahmed Gabbani (Bob). Filmul n-a avut probleme cu cenzura, aşa că premiera a putut fi organizată fără probleme în 13 februarie 1978. În cartea „Cinema, cinema, cinema“, a lui Titus Vîjeu, regizorul Dan Piţa dezvăluia: „Filmul acesta a fost poate şi «un exerciţiu de relaxare» - cum a scris cineva, cred că Mircea Alexandrescu. Pentru mine era important că mă apropiasem de un scenarist profesionist. Când mi-a încredinţat «Profetul...», Titus Popovici mi-a dat de înţeles - prin semne, desigur - că personajul ce poartă acest nume nu-i altcineva decât...Ceauşescu“. Titus Popovici avea deja pregătit şi scenariul următor, „Întoarcerea ardelenilor“, care a fost aprobat de conducerea Consiliului Culturii şi Educaţiei Socialiste la 28 decembrie 1978. De data aceasta, regizor a fost desemnat Mircea Veroiu, întrucât Dan Piţa începuse deja lucrul la „Bietul Ioanide“. Şi de această dată s-au închiriat „costume cowboy, costume indieni, penaje şi alte elemente de recuzită, pistoale Colt, carabine Winchester, împreună cu muniţia respectivă necesară, şei şi harnaşamente diverse“, de la „DEFA“ şi studiourile „Boiana“ din Bulgaria. Filmările au început la 3 mai şi s-au încheiat la 30 iunie 1979, iar la 20 august, după o vizionare cu cei din conducerea cinematografiei, filmul a fost aprobat fără nicio modificare. Ulterior, la 18 decembrie 1979, Ilie Rădulescu, secretarul Comitetului Central al Partidului Comunist Român, a solicitat totuşi scurtarea finalului. Premiera a avut loc pe 18 februarie 1980, titlul fiind modificat până la urmă în „Artista, dolarii şi ardelenii“. Faţă de filmul precedent, distribuţia a fost completată cu Rodica Tapalagă (Annabell Lee), Mircea Albulescu (Mac Wheeler), Constantin Brînzea (Săgeată-Iute), Marcel Iureş (Lefty) sau Zephi Alşec (judecătorul).

ardelenii

Cel de-al treilea scenariu, scris de Francisc Munteanu

Imediat s-a aprobat şi intrarea în producţie a celui de-al treilea film din serie, „Pruncul, petrolul şi ardelenii“, scris de această dată de către Francisc Munteanu, după o idee de Titus Popovici, care era destul de ocupat în acea perioadă cu lucrul la „Lumini şi umbre“. Regizor a fost tot Dan Piţa, iar premiera a avut loc la 12 ianuarie 1981. Echipa de actori a fost completată cu Jean Constantin (Temistocles), Ştefan Iordache (McCallum) sau Papil Panduru (Teddy). „Filmul a atins - în cheie relaxată, ce-i drept - contenciosul româno-maghiar ce se activase în acea perioadă, mai ales după o vizită în Statele Unite a lui Ceauşescu, în timpul căreia emigraţia maghiară de peste Ocean încercase acţiuni publice de boicotare a vizitei...Cei de la Consiliul Culturii şi Educaţiei Socialiste urmăreau cu mult interes evoluţia narativă, cereau modificări ca nu cumva să fie dezamăgit Tovarăşul...Important e că, la final, ungurul Peter Orbán şi românul Traian Brad cunosc împăcarea, realizând că ei au duşmani naturali mai puternici şi care nu pot fi dislocaţi decât prin unirea forţelor celor doi «vecini turbulenţi»“, a explicat Dan Piţa.

„Joaca noastră a trebuit să fie interzisă“

Motivele pentru care următoarele două filme nu s-au mai făcut, în ciuda succesului de public înregistrat de primele trei, au fost mai multe. Cert e însă că bugetul cinematografiei fusese drastic redus, în condiţiile economiilor ordonate de Nicolae Ceauşescu în vederea rambursării integrale a datoriei externe, înainte de termen, iar relaţiile regimului cu Statele Unite se deterioraseră la începutul anilor ‘80. „Titus Popovici voia să ne întoarcă acasă, să ne vadă pe toţi trei înapoi pe plaiuri româneşti. De fapt, plănuia să mai facă două filme, însă am fost anunţaţi că nu vor mai fi finanţate comediile, aşa că cele două filme au rămas la stadiul de idee, pentru că din câte ştiu eu nu au apucat să fie scrise”, şi-a reamintit actorul Mircea Diaconu. „Au fost trei filme, ele ar fi trebuit să fie cinci, dar până la urmă joaca aceasta a noastră s-a transformat într-o chestie care a trebuit să fie interzisă. Se dorea oprirea influenţelor occidentale în cultura noastră“, a explicat şi actriţa Tania Filip. Regizorul Dan Piţa îi mărturisea lui Titus Vîjeu că a încercat chiar el să reia seria, în urmă cu câţiva ani: „Titus Popovici a avut ideea să-i întoarcă la brazdă pe ardelenii săi americanizaţi. N-a mai apucat s-o facă. În timp, «MediaPro Pictures» a venit cu propunerea continuării aventurilor transoceanice pe pământul transilvan de acasă. Am «croşetat» împreună cu fostul meu student Alexandru Molico vreo 10-12 poveşti pline de umor. Şi cum problema distribuţiei fusese între timp complicată de soartă, prin dispariţia lui Ilarion şi a lui Ovidiu Iuliu, ne-am gândit ca Romi Brad să se întoarcă la origini cu trei feciori născuţi în America şi care să intre în luptă cu un personaj foarte haios, pe care Titus l-ar fi numit «Baronul de Poplaca», un fel de Dracula local, apelând la un soi de maşină zburătoare de la începutul secolului trecut şi care e biruit de cei trei Brad, din noua structură a clanului“.

Tania Filip:„Am jucat-o pe June datorită pistruilor mei“

Actriţa Tania Filip era încă o adolescentă în momentul în care a debutat în cinematografie, în primul film din serie, „Profetul, aurul şi ardelenii“. „Eu am picat în povestea aceasta pur şi simplu. Eram elevă la liceul de muzică, aveam gânduri de Conservator şi eram componentă a grupului «Song». M-am întâlnit cu Mircea Diaconu pe holurile Teatrului Bulandra. El s-a uitat acuzator la mine şi mi-a spus «Ai pistrui!». «Da, am pistrui. Am greşit cu ceva?» «Mâine vii cu mine la 10.00 în Buftea». Era categoric, nu a întrebat dacă vreau sau nu. Acolo, domnul Piţa a dat mâna cu mine şi mi-a ţinut mâna într-a lui cam vreo cinci minute. Probabil i se derulau în faţa ochilor prim-planuri, scene, încerca să vadă dacă sunt compatibilă sau nu“, a povestit actriţa. Zece zile mai târziu, a fost chemată de urgenţă la Braşov, pe platourile de filmare. „Aşa am scăpat de trimestrul trei, l-am petrecut la filmări. Eram la şcoala de muzică, aveam un pian pe platou şi studiam Bach şi Beethoven pentru examen“, şi-a reamintit cea care a interpretatat-o pe June în cele trei filme. Şi Mircea Diaconu s-a simţit foarte bine la filmările care au avut loc în Cheile Râşnoavei, Munţii Măcin, Moeciu, Zărneşti, Babadag, Cheile Sohodolului şi, bineînţeles, pe platourile din Buftea, unde se ridicase micul orăşel tipic american, Cedar City. „Eu am avut o singură preferinţă şi i-am comunicat-o regizorului: eram un foarte bun călăreţ, chiar cu acte în regulă, pentru că făcusem cursuri de echitaţie. Şi cum acţiunea filmului era în mare parte legată de această activitate, am cerut să apar eu în cascadoriile pe cai. Cel puţin în cele în care era implicat personajul meu, dar din păcate nu s-a putut. Eu chiar voiam, pentru că puteam“, şi-a amintit actorul.

Erau roluri scrise special pentru actori, iar după primul film Titus Popovici prinsese foarte bine umorul caracteristic fiecăruia dintre personaje şi exploata lucrurile astea Tania Filip actriţă

Mari succese de public

„Profetul, aurul şi ardelenii“ (regia Dan Piţa, 1978) - 6.831.053 de bilete vândute în România

„Profetul, aurul şi ardelenii“ (regia Mircea Veroiu, 1980) - 5.421.590 de bilete vândute în România

„Pruncul, petrolul şi ardelenii“ (regia Dan Piţa, 1981) - 5.528.361 de bilete vândute în România


 

Filme



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite