Pentru mine, filmul înseamnă emoţie născută din lacrimă, zâmbet, uimire, expresie. Povestea filmului, actorii, cât şi modul de interpretare a personajelor se numără printre principalele motive pentru care un film este apreciat de critici şi de public, iar succesul său este recunoscut la nivel mondial prin intermediul premiilor obţinute.

De-a lungul timpul s-au înregistrat câteva cazuri când regizorii de film au avut o atitudine îndoielnică privind alegerea personajului principal în propriul film. Filmele despre care vom vorbi s-au bucurat de atâta succes, încât actorii principali au ajuns să se confunde cu personajele interpretate. Când spui Jack din „Titanic”, spui DiCaprio. Când spui „Terminator”, spui Schwarzenegger. E aproape imposibil să-ţi imaginezi alţi actori în locul lor, dar află că a fost cât pe ce. Să trecem în revistă decizii de casting care ar fi schimbat complet filmele tale preferate.

Interpretarea lui Han Solo din „Star Wars” (1970) a fost un rol disputat între Al Pacino, Kurt Russell şi Tom Selleck. Iniţial, personajul a fost gândit ca un fel de unchi al lui Luke Skywalker, fumător şi alcoolic. În cele din urmă, votul a fost acordat lui Harrison Ford. În rolul lui Harrison Ford, Han Solo avea o sensibilitate mult mai tânără - aproape ca un frate mai mare lui Luke. Încasările colosale obţinute de trilogia „Star Wars” l-au clasat pe Harrison pe prima poziţie în topul actorilor de la Hollywood ale căror filme au generat cele mai mari încasări din istoria cinematografiei. Succesul răsunător al filmului a avut efecte directe şi pozitive asupra carierei actorului.

La sfârşitul anilor '90, cei de la Warner Bros plănuiau să relanseze seria de filme Superman. Tim Burton fusese ales ca regizor, iar Nicolas Cage urma să joace rolul principal. În viziunea lui Burton, personajul principal trebuia să arate cât mai „extraterestru” posibil, cât mai străin de restul pământenilor. Din câte vedem în culise, tunsoarea şi costumul lui Nicolas Cage s-ar fi potrivit perfect în contextul ăsta bizar.

Sursa: theverge.com

Din fericire, proiectul „Superman Lives” a fost abandonat. Costumul roş-albastru a fost îmbrăcat până la urmă de actorul Brandon Routh, în 2006.

După succesul primelor filme cu Superman, coloşii de la DC se pregăteau să facă următorul pas logic în transpunerea benzilor desenate pe marele ecran: un film cu Batman. Acest lucru se întâmpla la mijlocul anilor '80, iar scaunul regizorului urma să fie ocupat de Ivan Reitman („Ghostbusters”). O decizie ciudată, având în vedere faptul că se dorea un ton sobru care să contrasteze cu aventurile Omului de Oţel. Mai mult decât atât, Reitman era gata-gata să-l angajeze pe comediantul Bill Murray în rolul Cavalerului Întunecat. Deciziile bizare au continuat, zvonurile indicându-l pe Eddie Murphy în rolul aghiotantului Robin. Până la urmă, nu s-a putut ajunge la un acord. Nouă scenarişti diferiţi au fost chemaţi să revizuiască povestea, dar eforturile au fost în zadar. Proiectul a fost anulat.

Un alt exemplu este filmul „Terminator”. Iniţial, proiectarea filmului a avut un buget restrâns, însă finanţarea obţinută din partea studioului Orion Pictures impunea apelarea la un actor "de renume". Într-o primă fază, regizorul James Cameron şi producătorul său Gale Anne Hurd, împreună cu preşedintele filmului Orion Pictures, Mike Medavoy, l-au ales pe Orenthal James „OJ” Simpson, fostul star NFL, să joace Terminatorul, iar Arnold Schwarzenegger în rolul lui Kyle Reese. Ulterior discuţiei avute cu Schwarzenegger despre rolul lui Reese, Cameron s-a dovedit impresionat de actor, în special de ideile lui despre modul de interpretare al personajului Terminator, încât a decis brusc că rolul Terminatorul trebui să fie jucat de un tip mai solid, ca Schwarzenegger.

Sursa: gamesradar.com

Cu toate acestea, Schwarzenegger nu a acceptat rolul de prima oară, deoarece Terminatorul nu are replici şi este, cum bine ştiţi, personajul negativ al filmului. Regizorul Cameron afirma că principalul motiv pentru care s-a renunţat la Simpson a fost că toată lumea îl iubea, iar acest rol presupunea o atitudine rece, distantă, violentă.

Odată cu trecerea timpului, filmele devin capodopere pentru industria cinematografică. Însă cert este că nu se ştie dacă ele ar fi avut o nuanţă artistică mai apreciată în cazul în care rolurile principale erau interpretate de către alţi actori sau dacă ar fi înregistrat măcar succesul din prezent.




facebook.com/elena.violeta.h
Elena Violeta Hănţoi
Studentă An II Masterat Social Media şi Marketing Online, SNSPA