Cinematografia, un război nesfârşit

0
Publicat:
Ultima actualizare:

Dacă cel de-Al Doilea Război Mondial a încetat pe 2 septembrie 1945, industria cinematografică „nu a predat niciodată armele“. După aproape 70 de ani, cel de-Al Doilea Război Mondial rămâne un izvor nesecat de inspiraţie, devenit aproape o obsesie pentru regizorii de film de pretudindeni.

Anul trecut, am asistat la premiera unor filme despre Germania în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial („The Book Thief/Hoţul de cărţi“), despre soldaţii britanici, capturaţi de trupele Japoneze, („The Railway Man“) şi despre Bătălia de la Stalingrad („Stalingrad“). 

Anul 2014 a debutat, în februarie, cu „The Monuments Men/Eroii monumentelor“, o dramă despre şapte directori de muzeu, artişti, curatori şi istorici de artă care au salvat capodoperele artistice ale lumii de hoţii nazişti, evident în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. 

Până la sfârşitul anului, vom urmări misiunea unui sergent american, în aprilie 1945, în drama de acţiune „Fury“,  povestea lui Louis Zamperini, un maratonist olimpic şi aviator în Al Doilea Război Mondial, în „Unbroken/De neînvins“, experienţele unei tinere din Franţa ocupată de armata germană, în „Suite Française“ şi „The Imitation Game“ - biografia genialului matematician britanic Alan Turing (Benedict Cumberbatch), personalitate ce a avut un rol fundamental în deznodământul celui de-al doilea conflict armat global.

Este aproape imposibil de alcătuit o listă despre toate filmele care s-au făcut vreodată despre Al Doilea Război Mondial, însă, făcând o comparaţie între cele două mari conflicte ale lumii, observăm că lista filmelor despre Primul Război Mondial, de pe Wikipedia, cuprinde puţin peste 130 de titluri, în timp ce peliculele despre perioada 1939 – 1945 ajung la un număr impresionant de 1.300 şi continuă să crească. Interesant este că 250 dintre aceste filme au fost făcute înainte ca războiul să se încheie, iar, până la sfârşitul anului 1940, lumea era mai bogată cu 300 de producţii cinematografice ce tratau tema războiului.

John Goodman , Matt Damon , George Clooney , Bob Balaban , Hugh Bonneville în „Eroii Monumentului/ The Monuments Men“ FOTO cinemagia.ro

image

Războiul în sine – un conflict gigantic, „jucat“ pe „scena“ globală, ce a traumatizat societăţi întregi şi a declanşat seisme politice, tehnologice şi, în acelaşi timp, morale – are resurse nesfârşite pentru scenarii catastrofale.

„(Filmele despre război – n.r.) au atins un moment critic la un moment dat. Războiul este mai mult decât istorie, a devenit o metaforă. Suntem atraşi de conflict din cauza certitudinilor morale pe care le implică“, afirmă Frank Cottrell Boyce, autorul scenariului pentru „The Railway Man“.  De asemenea, Cottrell Boyce admite că, odată cu atentatul de la 11 septembrie 2001 şi conflictul din Irak, războiul a devenit o afacere.

Despre noul val de filme despre război vorbeşte şi Matthew Sweet, autorul cărţii „The West End Front“. „Este vorba despre o generaţie care iniţial a ignorat poveştile bunicilor despre război, dar care, acum, şi-au umplut birourile cu abţibilduri pe care scrie „Keep Calm And Carry On“ (mesajul motivaţional folosit de guvernul britanic în 1939, pentru a pregăti masele de război – n.r.). Este o dulcegărie care permite oamenilor să urmeze un vis al războiului. Mă tem că este un legământ gol“, a explicat acesta.

Un exemplu relevant este mult premiată producţie semnată de Quentin Tarantino, „Ticăloşi fără glorie/Inglorious Basterds“, care, potrivit lui Matthew Sweet, este „un film fantasy despre cum ar fi trebuit să arate Holocaustul“. „Cititorul/The Reader“ este, de asemenea, o fantezie în care gardienii din lagărele de concentrare sunt luaţi, pe nedrept, drept ţapi ispăşitori. „Discursul Regelui/The King’s Speech“ prezintă o lume utopică în care un singur discurs poate schimba cursul istoriei. „Salvaţi soldatul Ryan/Saving Private Ryan“, filmul lui Steven Spielberg din 1998, ajunge la concluzia că armata americană a luptat şi a câştigat războiul de una singură.

Brad Pitt în rolul locotenentului Aldo Raine în filmul „Ticăloşi fără glorie/ Inglorious Basterds“ FOTO cinemagia.ro

image

Matthew Sweet crede că astfel de filme sunt „un mijloc de recuperare a amintirilor şi că încearcă să fixeze în mintea oamenilor o idee despre război“, dar nu numai: „Tind să cred că ideea oamenilor despre Operaţiunea Neptun (cunoscută ca şi debarcarea din Normandia – n.r.) o să fie, peste 300 de ani, în strânsă legătura cu versiunea lui Steven Spielberg“ (din filmul „Salvaţi soldatul Ryan“ – n.r.).

Filmele despre cel de-Al Doilea Război Mondial pot fi înţelese, în linii mari, ca un un proces de redefinire a semnificaţiei conflictului. Dacă pe durata bătăliei, filmele erau un „mod de a imortaliza conflictul în timp ce se desfăşura“, după cum explică Matthew Sweet, peliculele postbelice, realizate până în anii '50, „încercau să dea un sens luptei mondiale, într-o manieră narativă asupra căreia toată lumea să fie de acord“.

Începând cu anii '60, dramele despre război deveniseră prototipul filmelor de acţiune ce urmau să „se nască“ în anii '80.

Cu toate acestea, dramele de război au pendulat între dorinţa unor documentări exacte şi dorinţa revizionismului istoric, scoţând la iveală noi detalii sau reafirmându-le pe cele vechi. În 2004, de exemplu, producţia „Ultimele zile ale lui Hitler/Der Untergang“ a căutat să dezvolte ideea că nu toţi nemţii erau nazişti fanatici. „Sfidarea/Defiance“, filmul lui Daniel Craig, din 2008, a încercat să contracareze convingerea că evreii nu au reuşit să riposteze. „Ultima dorinţă/Se Jie“, în regia lui Ang Lee, se axează pe compromisurile morale îndurate de civilizaţia chineză aflată sub ocupaţia Japoniei. Aceste sunt filme ce au dorit să facă declaraţii măreţe cu privire la război.

Nu de puţine ori, regizorii răscolesc în repetate rânduri prin arhive pentru a găsi noi subiecte ce ar putea fi abordate într-o producţie pentru marile ecrane. Unul dintre motivele ce menţine acest „cult al războiului“ în viaţă este timpul. La aproape 70 de ani de la încheierea conflictului, numărul oamenilor care au trăit experienţa războiului este în continuă scădere. În opinia lui Cottrell Boyce, aceste filme „sunt ultima noastră şansă“. Chiar dacă am putea crede că subiectele au fost epuizate, titluri precum „Fury“  şi „The Imitation Game“, ce urmează să fie lansate în decursul acestui an, ne dovedesc contrariul – războiul este un izvor nesecat de inspiraţie.

Totuşi, apare, inevitabil, întrebarea: există un capăt al acestei „obsesii“ a lumii cinematografice? De-a lungul timpului, războiul a penetrat fiecare aspect din universul filmelor, de la exploatările sexuale, precum cele din „Isla, She Wolf of SS“, la blockbustere, precum „Pearl Harbor“ a lui Michael Bay.  Filmele cu supereroi nu au scăpat nici ele fantoma războiului: „X-Men: Cei dintâi/X-Men: First Class“ debutează în decorul lagărului de concentrare de la Auschwitz.

„Până la un nou conflict global, cel de-Al Doilea Război Mondial îşi are un loc asigurat (în cinematografie – n.r.)“  este concluzia lui scriitorului Matthew Sweet, a cărei carte despre Londra în vreme de război, „The West End Front Tales“, reconstruieşte o lume a scandalurilor, intrigilor şi a curajului.

Filme



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite