Detaliile groaznice din cele mai frumoase poveşti ale copilăriei care au fost omise în adaptările cinematografice

Mica Sirenă nu-şi dorea să fie om doar pentru a-l cuceri pe prinţul Eric

Adaptările cinematografice ale celor mai frumoase poveşti ale copilăriei, printre care „Cenuşăreasa“, „Mica Sirenă“ şi „Pinocchio“, au fost mai „prietenoase“ decât scrierile originale, ascunzând detalii groaznice.

Studiourile Disney nu doar că au schimbat firul poveştilor semnate de fraţii Grimm, Hans Christian Andersen, Victor Hugo şi de alţi scriitori faimoşi, ci au optat şi pentru un final fericit, excluzând detalii deloc plăcute. De la violul Frumoasei din Pădurea Adormită până la îngrozitoarea răzbunare a Cenuşăresei, site-ul MTV prezintă o listă a celor mai înfricoşătoare detalii din basme pe care studiourile cinematografice le-au adaptat astfel încât să fie mult mai plăcute pentru spectatori, mai ales pentru cei mici. 

„Cenuşăreasa“

În filmul Disney din 1950, Cenuşăreasa şi Prinţul se căsătoresc şi trăiesc fericiţi până la adânci bătrâneţi. La fel se întâmplă şi în basmul fraţilor Grimm, doar că surorile vitrege ale frumoasei Aschenputtel au avut parte de un sfârşit oribil. Dacă în finalul filmului acestea sunt invidioase şi furioase pe Cenuşăreasa, în adevărata poveste au fost desfigurate. Una dintre ele şi-a tăiat degetele pentru a i se potrivi condurul de aur, în timp ce a doua şi-a tăiat călcâiul. Mai mult decât atât, în timpul nunţii, mai mulţi porumbei au venit din Rai şi le-au ciugulit ochii. 

„Mica Sirenă“

În adaptarea cinematografică, Ariel a fost transformată în om de către tatăl ei şi a trăit fericită alături de soţul ei, prinţul Eric. Totuşi, Hans Christian Andersen s-a jucat cu teme profund spirituale şi a avut o viziune puţin diferită de cea a cineaştilor de la Disney. De exemplu, sirena lui nu şi-a dorit picioare doar pentru a-l cuceri pe prinţ, ci şi pentru că sirenele nu ajung în Rai precum oamenii. De asemenea, în versiunea lui Andersen, ea simţea că merge pe cuţite ascuţite la fiecare pas pe care îl făcea. Totodată, ea nu a reuşit să-l facă pe prinţ să o iubească – dacă ar fi făcut-o, sărutul lui i-ar fi transmis o parte din sufletul lui în corp şi i-ar fi permis să se reîncarneze –, iar în ziua nunţii lui, ea s-a aruncat în mare şi a murit. Cu toate acestea, a existat un final oarecum fericit în această poveste, pentru că în loc să devină spumă de mare, s-a prefăcut în „fiică a aerului“, ceea ce înseamnă că ar fi putut câştiga o înfăţişare umană dacă ar fi făcut suficient de multe fapte bune. 

„Alba ca Zăpada“

În adaptările pentru marele şi micul ecran, prinţul a sărutat-o pe Alba ca Zăpada, a trezit-o şi a dus-o la castelul lui, în timp ce malefica regină moare după ce cade de pe o stâncă. Şi în cartea fraţilor Grimm sfârşitul este asemănător, doar că soarta personajului negativ este cu mult mai crudă. Regina este invitată la nuntă, unde i se dă o pereche de pantofi din fier încins şi este forţată să danseze până moare. 

„Frumoasa din pădurea adormită“

În film, prinţul învinge dragonul, sărută fecioara adormită şi apoi dansează împreună, în timp ce rochia ei capătă diferite nuanţe. În povestea lui Giambattista Basile, din secolul al XVII-lea, „Sun, Moon, and Talia“, prinţul nu o sărută pe Talia când o găseşte adormită – el era de fapt un rege care o violează. Ea se trezeşte câteva luni mai târziu şi află că este însărcinată cu gemenii, Sun şi Moon, şi îl întâlneşte pe rege, care se căsătorise între timp. Ea are parte de un final fericit alături de rege, dar nu înainte ca soţia acestuia să încerce să-l facă să-şi mănânce proprii copii. Drept pedeapsă, regele o aruncă în foc şi se căsătoreşte cu Talia. 

„Pinocchio“

Pinocchio îl salvează pe Geppetto de balenă şi este recompensat cu viaţă de către Zâna Albastră. Adevăratul Pinocchio, din povestea semnată de Carlo Collodi, nu era chiar aşa drăguţ. Îl omoară pe Jiminy, iar Geppetto intră la închisoare pentru neglijenţă. Odată ieşit din puşcărie, bietul Geppetto îşi vinde singura haină pentru a-l trimite pe Pinocchio la şcoală şi pentru a-i cumpăra manuale, pe care elevul le vinde pentru a-şi procura bilete la teatru. Protagonistul face din ce în ce mai multe lucruri rele, aşa că nu ar trebui să ne simţim atât de rău când Vulpea şi Pisica îl atârnă de un copac, lăsându-l să se sufoce. 

„Cocoşatul de la Notre-Damme“

Quasimodo nu are parte de un final fericit alături de Esmerelda, dar acceptă faptul că ea nu-l iubeşte. De altfel, intră în cele din urmă în societate după ce îl învinge pe diabolicul Frollo, iar oamenii îl îndrăgesc. „Hunchback“ a fost scris, în varianta originală, de Victor Hugo – autorul romanului „Les Miserables/ Mizerabilii“. Practic, Frollo o spânzură pe Esmerelda, Quasimodo îl ucide pe Frollo, pentru ca mai apoi să plângă după Esmerelda şi să se înfometeze până la moarte.