INTERVIU Răzvan Munteanu, soţul Deliei: „Spectacolul de la TNB o să fie cu mult peste cel al Rihannei, dar să nu creadă lumea că Delia se îmbogăţeşte“

Delia şi Răzvan Munteanu formează un cuplu atât în viaţa privată, cât şi în cea profesională

Răzvan Munteanu, soţul Deliei Matache, a vorbit în cadrul unui interviu pentru „Adevărul“ despre controversele iscate în jurul spectacolului „Delia’s Winter Wonderland“, a lămurit de ce preţurile biletelor sunt atât de mari şi a povestit ce înseamnă să fii şi soţ, dar şi partener de afaceri al uneia dintre cele mai cunoscute cântăreţe din România.

O experienţă în stil occidental 

„Adevărul“: S-au stârnit multe controverse în jurul preţului mare al biletelor pentru spectacolul „Delia’s Winter Wonderland“. De ce costă ele atât?

Răzvan Munteanu: Nu cred că a fost o nemulţumire, a fost o discuţie. Din ce am văzut eu au fost două tabere. Tabăra celor nemulţumiţi era mai mare şi era normal, nu e un preţ obişnuit pentru un spectacol în România. Este chiar cel mai mare preţ pe care un artist român l-a pus pe bilete. N-aş vrea să intru în polemică pentru că multe dintre răspunsuri se vor da la momentul spectacolului. Vreau doar să fac două precizări importante.

Prima, nu vorbim de un concert, vorbim de un spectacol. Diferenţa este că faţă de un concert normal, unde sunt Delia şi band-ul ei, aici vorbim de 32 de instrumentişti, Camerata Regală plus o orchestră care este integrată în grupul condus de George Natsis. Vorbim de dansatori, de band-ul Deliei, de o echipă de peste 100 de oameni, de la scenografi până la tehnicieni. Sunt peste 100 de oameni care muncesc de şase luni pentru un spectacol integrat, complex şi destul de complet. Totul se desfăşoară la cea mai exclusivistă sală de spectacole din Bucureşti, la Teatrul Naţional din Bucureşti (TNB). Nu este o sală mare, este restrânsă. Atunci şi spectacolul devine mult mai exclusivist. Pe lângă faptul că nu este concert, ci este spectacol, biletul nu este bilet, ci este pachet. Pentru că nu este vorba doar de acces, este vorba de mai mult decât atât. Spectatorii sunt invitaţi cu o oră înainte pentru că în foaierul teatrului vor avea loc, pe lângă mici activităţi, acces la bar. Totul va fi cu băuturi şi cu mâncăruri exclusiviste. După spectacol, invitaţii de peste 18 ani sunt primiţi la unul dintre cele mai exclusiviste cluburi din Bucureşti, Nuba. Unde, iar, totul este inclus. E o experienţă completă a unei seri frumoase, seara de Sfântul Nicolae, atunci pică, pe 5 decembrie. E şi un cadou frumos, care, dacă mă întrebi pe mine, include totul.

Aşadar, vreţi să vindeţi o experienţă în stil occidental. Asta i-a speriat pe români?

Întotdeauna noul te sperie, în toată lumea e întâmpinat cu ostilitate. Tot ce se întâmplă în jurul Deliei are această parte de deschidere. Ţin minte că şi acum doi ani când am început să cântăm la Sala Palatului am pus cele mai scumpe bilete, 300 de lei. În condiţiile în care românii erau obişnuiţi cu preţuri de 100-120 de lei. La fel, oferind cadouri, lounge-uri de primire a VIP-ului. Totodeauna, Delia a ridicat ştacheta, iar spectacolul a fost foarte cerut. A doua oară, peste un an, am avut două spectacole sold-out cu 1.000 de plătitori cu mult timp înainte. Credem că există români interesaţi de un spectacol de calitate. E adevărat că nu e pentru toată lumea. Aici iar vin cu o precizare. Unii au spus: „Noi nu mai putem să o vedem pe Delia la preţul ăsta pentru că avem salariul mic“. Delia poate să fie văzută în multiple variante. De exemplu, la Hard Rock Cafe preţul e de 80-90 de lei. Preţul exclusivist e pentru o anumită categorie de oameni care îşi doreşte să o vadă în cel mai spectaculos show pe care l-am putut gândi şi face. 

„Nu se câştigă dintr-un astfel de spectacol, să nu creadă lumea că Delia se îmbogăţeşte“ 

Nu se câştigă dintr-un astfel de spectacol, să nu creadă lumea că Delia se îmbogăţeşte. Nu, nu se îmbogăţeşte nimeni! Pe lângă echipa care lucrează de şase luni la spectacol, Delia o să repete foarte mult, poate o lună şi jumătate. Poate piesele se vor reorchestra. Mai sunt scenografia, costumele, coregrafia. Totul trebuie să fie integrat pentru un astfel de spectacol din care vom fi foarte mulţumiţi dacă vom ieşi pe zero. Dacă vom face zero-zero cu spectacolul din punct de vedere financiar. Deci nu ne îmbogăţim şi nu de-asta s-a pus preţul acela. E un spectacol once in a lifetime (n.r. - o dată în viaţă), tot ce se creează se face special pentru acea dată. Faţă de spectacolele din TNB, noi plătim şi chirie şi alte costuri. Încercăm să şi educăm publicul, preţul biletelor a fost puţin mai mare tocmai pentru ca oamenii să se înveţe că pentru o producţie cu adevărat diferită trebuie să plătească. Toţii anii aceştia au fost şi pentru educarea publicului.

Dau acum un exemplu, poate nu e cel mai bun, dar firmele de maşini, din când în când, scot un autovehicul concept. Maşina se vinde la un preţ exorbitant, dar prezintă capacitatea maximă a inginerilor, a designerilor respectivei firme prin care arată că se poate face ceva spectaculos. De aici plecăm. Să arătăm că şi în România se pot face show-uri de top. Mulţi comparau acest spectacol cu concertul Rihannei din România. Noi garantăm că o să fie cu mult peste acel show. Din punct de vedere al producţiei, al scenografiei, al efectelor speciale şi al costumelor va fi mult peste show-ul Rihannei, pentru cei care au comparat preţurile. Dar una e să compari un show în piaţă cu un show într-o locaţie exclusivistă. Adică în piaţă încap de 100 de ori mai mulţi oameni. Nici noi, când o să facem într-un spaţiu mare, nu o să punem preţurile de acum, normal. Dar când sala este mică şi totul devine scump per persoană, atunci e normal. Preţurile sunt puse ca să acopere costurile, nu vrea nimeni să facă profit.

Cum v-a venit ideea biletului sub formă de hologramă?

Biletul face parte din elementele inovatoare pe care le vom integra în acest show. Este doar prima parte care se vede. O parte dintre cei care criticau, după ce au văzut biletul, şi-au schimbat părerea. Biletele arată cu totul altfel şi multe dintre celelalte lucruri care vor urma de-acum încolo vor arăta altfel decât suntem obişnuiţi şi vor duce această ştachetă la spectacol super-premium. Punem accentul pe actualitate, pe modern şi pe tehnologic. Plecând de la acest bilet holografic, o premieră în România, vom merge mai departe. Inclusiv această experienţă mi se pare în premieră. Cred că Delia a fost primul artist care a oferit o experienţă completă VIP. Tot spectacolul e VIP, toată lumea are VIP treatment (n.r. - tratament VIP), primirea este un VIP, serviciile până în eveniment la fel, băuturile şi mâncarea sunt total deosebite. After-party-ul are loc într-o locaţie VIP. Experienţa asta nu a oferit-o nimeni până acum şi e necesară. Noi am resimţit-o pentru că nu există un spectacol în perioada Crăciunului în care să te îmbraci frumos, alături de iubită şi de soţie, şi să ieşi în oraş ca la gală. În România, la ora actuală, nu există un spectacol de gală pregătit complet şi din punct de vedere artistic, şi din punct de vedere al producţiei, dar şi al tratamentului VIP. 

Biletele pentru spectacolulul Deliei, sold-out 

Ce alte detalii despre show poţi să îmi mai dai?

Pe zona de bilete, în momentul interviului, toate sunt vândute. Nu ne aşteptam ca biletele să se vândă atât de repede. Reacţia ne-a surprins plăcut. În spectacol vor fi folosite multe lucruri de tehnologie din 2016-2017. Nimic nu va fi clasic sau clişeistic, plecând de la oamenii care te întâmpină, totul este gândit în cel mai mic detaliu. Toţi sunt în filmul Crăciunului. Costumele Deliei şi ale dansatorilor ne vor duce într-o zonă a poveştii de Crăciun. Problema mea cu spectacolele de Crăciun este că sunt destul de triste, sunt acelelaşi de ani. Se insistă pe colinde triste şi mai puţin pe cele vesele. Elementul de bază la Delia va fi energia, care este şi proprie artistului. Totul va fi pe bucurie, pe energie, pe veselie. Spectacolul iese din tipare şi aduce stilul vestic.

Cum a luat naştere ideea acestui show?

În România lipsesc show-urile de calitate. În momentul în care Delia a început să confirme din punct de vedere muzical a fost un pas firec acela de a oferi nu doar o experienţă auditivă, piesele foarte bune, cât şi o experienţă vizuală. În 2016-2017 când vorbim de un artist complet nu putem vorbi decât de un artist complex care îţi oferă piese bune, interpretare excepţională, dar şi un show deosebit. Doar când ai pachetul complet te poţi numi un adevărat star sau vedetă. Pentru că foarte puţini au făcut asta, cu atât mai puţini cei care investeau într-o producţie, pentru public dar şi pentru noi am făcut un astfel de spectacol. Din punct de vedere al afacerii, trebuie să aştepţi să câştigi. Nici primul, nici al doilea spectacol la Sala Palatului nu au generat profit. Probabil în al treilea an, la anul, putem vorbi de aşa ceva. E foarte multă muncă şi trebuie să ştii să aştepţi. Gândind pe termen lung ne-am înhămat la o astfel de poveste. Asta a fost cu Sala Palatului. La TNB explicaţia este simplă: e cea mai bună perioadă de concerte şi se simţea lipsa unui eveniment de gală şi actual. Spectacolul se va permanentiza, îl vom face în fiecare an, dar cu altă experienţă. Cum Delia va oferi câte un spectacol şi în primăvară.

După ce umpleţi sălile astea mari o să umpleţi şi un stadion?

Ne gândim la o opţiune. În 2014 am făcut „Pe aripi de vânt“, în 2015 două spectacole. Probabil în martie 2017 o să anunţăm un spectacol la Sala Palatului, vor fi trei sau patru seri. Ori dacă o ţinem în ritmul ăsta umplem Sala Palatului de cinci-şase ori şi nu face sens. Ca principal actor, Delia nu cred că poate să facă faţă, atunci ne gândim la soluţii, iar stadionul sau o piaţă sunt soluţii. 

Răzvan este ajutorul de nădejde al Deliei 

Ajutorul Deliei 

Ce faci tu mai exact pentru Delia? Cum o ajuţi în carieră?

Sunt omul care are grijă ca toate celelalte persoane care au un rol bine definit, PR, producător, manager, tour manager, să facă o echipă bună, să fiu o interfaţă între ei şi Delia, un liant cu ceilalţi. Ca o persoană pe care o cunosc foarte bine îi ştiu nevoile, capacităţile, visele, nebuniile. Încerc să i le transpun în practică. Nu am un rol bine definit, e un rol de ajutor, al PR-ului, al producătorului show-ului, al producătorului muzical, ai celor care aleg piese, ai celor care stabilesc strategia. Mă implic pentru că ştiu foarte bine ce i se potriveşte. În acelaşi timp sunt un analist al pieţei muzicale, de aici şi de afară. Totul pleacă de la ce îi place ei. Delia a făcut în ultimii ani doar lucruri care i-au plăcut. Erau piese care puteau să performeze din punct de vedere muzical, dar care nu s-au făcut pentru că nu erau pe stilul ei. Nimic nu a fost forţat cu Delia, tot ce a făcut ea a fost natural. Nu i s-a impus ceva pentru că aşa era bine. Nu! Tendinţa cam asta este, pentru că ea este încurajată să compună. Ultima ei piesă, „Cine m-a făcut om mare“, este compusă de ea, atât linia melodică, cât şi versurile. Ea se implică şi regizoral. Toţi construiesc în jurul ei şi al personalităţii ei. Nu este genul de artist care să fie fabricată şi să facă totul după un model. Dacă ceva nu este pe stilul ei atunci nu face. Asta s-a transmis bine fanilor, tot ce a făcut a făcut cu plăcere şi şi-a asumat toate situaţiile, piesele şi spectacolele.

Cum crezi că evoluează piaţa muzicală de la noi? Care e direcţia pe care o ia?

Nu ştiu care e direcţia potrivită, s-a tot schimbat din mai multe puncte de vedere. Dacă analizăm raportul pieselor româneşti cu cele străine, între 2005 şi 2007 erau multe piese româneşti. Apoi, românii au început să scrie în limbi străine şi raportul a început să se inverseze. Acum, cumva, asistăm iar la o inversare. Piesele nu neapărat străine, dar în limba engleză, încep să recâştige teren. Dacă piesele europene erau mai uşor digerate de către români, acum se vede o tendinţă de a merge spre America, cu tot ce se produce acolo. Tineretul, adolescenţii între 12 şi 16 ani, este mult mai conectat la America decât la Europa. Cam asta e tendinţa, cine va aduce valul ăsta în România va avea succes. 

Parteneri în viaţa privată şi în cea personală 

Cum a început povestea ta şi a Deliei?

Suntem împreună de şase ani, iar de patru ani suntem căsătoriţi. Totul are legătură cu muzica. Ea venise la un karaoke într-un club de-al meu, acolo unde ne-am şi cunoscut. În doi ani ne-am căsătorit, în acel moment eu nu aveam treabă cu muzica, dar mi-am dat seama că este nevoie să se creeze ceva în jurul ei. La început am încurajat-o să îşi formeze o echipă şi, uşor-uşor, am început şi eu să mă implic în echipa asta. Aici vine şi tranziţia şi din zona de partener de viaţă către partener din activitatea profesională. Aşa am încurajat-o să îşi realizeze, ca în orice business, o organizaţie bună. Aşa am început să mă implic în această organizaţie din ce în ce mai mult.

Cum se împacă cele două vieţi, de cuplu şi de parteneri în business? 

Se împacă, pentru că economisim timp (Râde), vorbim şi de una, şi de alta, suntem destul de flexibili, putem trece de la un subiect la altul. Nu ne dezbatem foarte mult. Cele două vieţi sunt destul de simple. Ea ia foarte rapid nişte decizii, instictual, rezolvă lucrurile repede. Dacă echipa dezbate un subiect timp de zece ore, ea poate să vină zece minute şi să ne dea o idee bună pe care o îmbrăţişăm cu toţii. De multe ori, când tragem o piesă, se alocă două zile unui studio pentru a se pregăti. Ea o trage în maximum două ore.

Ţin minte, la piesa „Pe aripi de vânt“, cel mai important succes al Deliei pe radio, varianta pe care toată lumea o aude este prima ei încercare de a trage piesa. Este chiar prima! A luat foaia în mână, a citit versurile şi a zis „Hai să îi dăm play!“. Şi aia a fost! De multe ori aude piesa şi o trage pe loc. E starea aceea! Pentru artiştii care sunt siguri pe ei, starea de moment e cea mai importantă şi o transmit din prima. După aceea, se obişnuiesc cu piesa şi devin mai tehnici. De-aia este importantă prima tragere. E un exemplu de eficienţă. Pentru ea, totul trebuie să se menţină într-o zonă de joacă pentru că altfel îşi pierde interesul. E ca un copil, dacă nu mai simte bucurie pleacă! Pentru noi e important să îi conservăm starea asta pe care apoi o transmite publicului. Doar din astfel de stări pot să rezulte piese precum „Cine m-a făcut om mare“. Artistului, în general, şi cred că trebuie să începem şi noi în România, trebuie să i se creeze un cadru încât el să fie doar artist şi să-şi menţină starea asta. Dacă e implicat în alte lucruri care nu au legătură cu actul artistic îl pierzi ca artist. Ăsta e unul dintre detaliile la care eu sunt foarte atent, ca toţi ceilalţi din jurul Deliei să îşi facă treaba şi ei să i se pară totul ca o joacă, de-abia să aştepte să revină şi să se joace. Dacă percepe totul ca pe o muncă nu va mai fi OK. I-am făcut Deliei un schelet care funcţionează. Lucrurile se mişcă în toate direcţiile, ca un ceas, iar ei îi e mult mai uşor pentru că nu trebuie să se implice. Nu ajunge informaţie inutilă la urechile ei. Cred din ce în ce mai mult în acest sistem, ea trebuie să fie creativa, interpreta şi actor principal. 

Delia, „un pic afectată“ de critici 

Vă mai deranjează că unii oameni critică faptul că Delia nu are copii până la vârsta asta?

Pe mine nu ma deranjează nicio critică, am devenit imun. De-atâţia ani aud multe chestii. Un pic, pe ea o afectează aceste critici, pe mine mai puţin. Cu cât eşti mai diferit cu atât lumea te va critica mai mult. Nici cele mai mari genii nu au fost înţelese. Ideea de a fi geniu înseamnă a fi diferit de către ceilalţi, atât de diferit încât nici măcar ei să nu te înţeleagă. Trec două, trei epoci iar cei care sunt artişti sau genii devin înţeleşi de către lume. Altfel, erau doar nişte personalităţi. O ură tot mai mare poate să aibă două conotaţii. S-ar putea să te bucuri când vezi un hate mare, e un reper că mergi pe un drum corect, pe un drum pe care alţii nu au mai mers. Atunci, omului îi e frică de schimbări şi are tendinţa să critice. 

Delia, „cuminte“ faţă de Rihanna şi Beyonce 

În jurul Deliei s-a mai stârnit un val de controverse atunci când a lansat piesa „1234 (Unde dragoste nu e)“. Se spunea că promovează o atitudine indecentă. Tu ce părere ai?

Aceste critici au început de la piesa „Da, mamă“ apoi au continuat. Mă aşteptam ca publicul român să fi trecut uşor la etapa cealaltă, de a fi mult mai deschis. Dacă piesa asta se lansa în Anglia era o melodie comună din punct de vedere al textului şi al clipului, nu ieşea cu nimic în evidenţă. În România mai avem de ars nişte etape până să se întâmple chestia asta. Generaţia tânără care se uită mult înspre America, despre care spuneam, nu consideră un body ceva porno. „Uşor iubitul meu că se rupe patul“ e un vers comun în afară, iar „beat“ e un cuvânt atât de des întâlnit în piesele străine. Deja „high“ e un cuvânt des folosit şi la noi. Aş îndemna câţiva critici să traducă din piesele unor dive precum Beyonce, Rihanna. Vor înţelege că ce se întâmplă la noi, inclusiv cu Delia, sunt lucruri mult mai cuminţi. Pe mine nu mă deranjează discuţiile. Cred că cineva trebuia să fie mai îndrăzneţ. În anii 1990 toţi cântăreţii erau mai îndrăzneţi, când fetele de la Andre, la 15 ani, spuneau „Lasă-mă pa-pa la mare că nu mai sunt o fată cuminte“. Când Valahia cânta despre banană. Cântăreţele de acum sunt mult mai cuminţi decât erau în anii 1990, paradoxal. Şi atunci nu deranja pe nimeni, era un act artistic. Inclusiv la momentul actual, poate cele mai sexi show-uri sunt făcute de Ana Lesko şi de Andreea Bălan, două artiste care vin din perioada anilor 2000. Cele din generaţia actuală sunt mult mai cuminţi. Cred că ar trebui să fie un pic mai îndrăzneţe, mai cu tupeu. E vorba şi de complexitatea artistului. Delia, de exemplu, are multe zone de acoperit. Şi, dacă are capacitatea de a fi şi aşa, şi aşa, de ce să nu îşi arate toate feţele dacă e ceva real, ceva palpabil.