EXCLUSIV Johnny Depp: „Nu mă mai tentează niciun personaj“

Actorul american vorbeşte despre rolul indianului Tonto, din cel mai nou film al său,  „Legenda Călăreţului singuratic“, lansat de curând şi în România, mărturisind că a interpretat toate personajele interesante pe care şi le-a dorit de lungul carierei.

De-a lungul carierei, Johnny Depp (50 de ani) a dat viaţă unor personaje memorabile, ce şi-au găsit, cu siguranţă, locul lor în istoria cinematografiei. De la Edward Mâini-de-Foarfece, la simpaticul pirat Jack Sparrow, actorul american s-a metamorfozat pentru fiecare rol. Într-un interviu acordat în exclusivitate pentru România, prin intermediul Film Forum, Johnny Depp vorbeşte despre ultimul rol care l-a provocat cu-adevărat, cel al indianului Tonto. Deşi personajul nu e nou, Depp vrea să facă lucrurile corect politic în pelicula „Legenda Călăreţului singuratic“ şi să dea o nouă „faţă“ nativillor amerindieni, cărora li s-a pus o mască  nemeritată, de-a lungul timpului, la Hollywood.

Cum ai fost cooptat în echipa filmului „Legenda călăreţului singuratic“?

Johnny Depp: Jerry  (Jerry Bruckheimer, proucătorul filmului -  n.r.) avusese câteva discuţii şi cred că voia să înceapă să lucreze la această peliculă. Eu filmam „The Rum Diary/Jurnalul unui iubitor de rom“, în Porto Rico, şi am găsit o pictură a unui amerindian care avea faţa vopsită. L-am rugat pe make-up artistul meu să mă machieze la fel, apoi l-am rugat pe fotograful meu să facă vreo câteva poze. Apoi, când am revenit la Los Angeles, m-am întâlnit cu Jerry, i-am arătat fotografiile, iar el a spus: „Doamne, e fantastic“. Le-a arătat şi altor oameni de la Disney (studiourile care au făcut filmul –n.r.), iar răspunsurile au fost toate pozitive: li se părea că noul personaj are ceva din personalitatea lui Jack Sparrow (celebrul personaj din franciza „Piraţii din Caraibe“ – n.r.).  Aşa am devenit eu Tonto. Toţi am fost foarte entuziasmaţi şi l-am cooptat şi pe Gore Verbinski (regizorul seriei „Piraţii din Caraibe“) să regizeze filmul.

Cât dura machiajul?

Cam două ore în fiecare zi. Câteodată nici nu mă mai demachiam seara, ca să nu mai pierd timpul dimineaţa (râde). Era inconfortabil şi arătam ciudat, dar a meritat.

Te uitai la serialul „The Lone Ranger“ atunci când erai mic?

Da, era unul dintre acele seriale la care eram „abonat“ în copilărie. Întotdeauna m-am identificat cu Tonto.  Şi, chiar dacă eram copil, mi se părea că Tonto era marginalizat. Mă gândeam: «De ce tipul ăsta trebuie să le facă pe toate? De ce nu este el eroul?» Apoi am aflat că în familia mea există sânge de indian... E străbunica din partea mamei. A trăit 102 ani şi a mestecat tutun până în ultima zi a vieţii. A fost o femeie extraordinară.

În filme, vedeam mereu cum amerindienii sunt portretizaţi ca nişte sălbatici, ca nişte personaje negative, deşi adevărul era altul. Nu-mi plăcea deloc treaba asta. Atunci când ne jucam de-a indienii şi cowboy-ii, în copilărie, eu voiam mereu să fiu indian.

Ea ţi-a spus despre moştenirea aceasta indiană?

Da. În filme, vedeam mereu cum amerindienii sunt portretizaţi ca nişte sălbatici, ca nişte personaje negative, deşi adevărul era altul. Nu-mi plăcea deloc treaba asta. Atunci când ne jucam de-a indienii şi cowboy-ii, în copilărie, eu voiam mereu să fiu indian. Iar acum, peste ani şi ani, îl joc pe Tonto.  Şi singurul mod în care puteam să-l interpretez – pentru mine şi pentru toţi nativii amerindieni – era cu multă demnitate, integritate, dar, în acelaşi timp, cu mult umor la adresa omului alb. A fost modul meu de-a echilibra balanţa pentru felul în care indienii au fost nedreptăţiţi în filme, de-a lungul timpului.

Ai declarat că în cariera ta au fost oameni care te-au influenţat profund: regizorul Tim Burton, producătorul Jerry Bruckheimer, Keith Richards  de laThe Rolling Stones. Presupun că regizorul Gore Verbinski se numără printre ei.

Absolut. Am fost îndeajuns de norocos încât să le câştig încrederea şi prietenia acestor oameni, acestor mentori minunaţi, de la Hunter S. Thompson şi la Marlon Brando, la Tim Burton şi Gore Verbinski. Se formează nişte legături speciale.

Ştiu că ai călărit şi în alte filme. Pentru „Legenda Călăreţului singuratic“ ai avut nevoie de antrenamente speciale?

Un pic. Accidentul a fost unul dintre acele lucruri care se pot întâmpla la filmări.

Ce s-a întâmplat?

De fapt, nu sunt sigur că a fost un accident, calul ăla îmi pusese gând rău (râde).  Călărisem destul de mult în ziua aceea şi, la un moment dat, am luat-o pe nişte poteci, ca să ne apropiem de cameră. Dar caii alergau tare, voiau să alerge.  Apoi s-a întâmplat accidentul meu. Totul s-a petrecut foarte repede. Nici măcar nu e vorba de adrenalină sau frică, aşa cum te-ai aştepta. Ştiu doar că vedeam totul foarte clar: picioarele din faţă ale calului, care continua să alerge periculos de repede, în timp ce eu mă ţineam ca un idiot de coama lui şi încercam să ajung din nou călare. La un moment dat, trebuia să iau o decizie: să aştept să-mi tragă o copită în faţă sau să-i dau drumul şi să cad, riscând să mă calce în picioare? Am decis să cad, iar animalul a avut un instinct extraordinar şi a sărit peste mine. Putea să mă strivească într-o secundă.

În timpul filmărilor, ai fost „adoptat“ de amerindieni, ai devenit membru al triburilor Comanche. Ce a însemnat pentru tine?

A fost incredibil, a fost o mare onoare. Nici n-aş fi îndrăznit vreodată să visez la aşa ceva. Acum am o familie nouă.

Am aflat că în familia mea există  sânge de indian. E vorba străbunica din partea mamei. A trăit 102 ani şi a mestecat tutun până în ultima zi a vieţii. A fost o femeie extraordinară. 

Acum îl joci pe Tonto şi vei intra din nou în pielea lui Jack Sparrow, în următorul film din seria „Piraţii din Caraibe“. Există un alt personaj pe care ţi-ai dori să-l interpretezi?

Sunt câteva lucruri pe care aş vrea să le mai experimentez în materie de roluri,  dar am jucat cam toate personajele importante pe care am vrut să le joc. Nu mă mai tentează niciun personaj, în acest moment.

Eşti foarte ocupat cu actoria şi muzica, iar, mai nou, faci un documentar despre Keith Richards. Când o să-l vedem?

O, e atât de mult de muncă. Avem foarte multe filmări, cred că vreo 60 de ore. E fascinant, dar va mai dura ceva până va fi gata.

De la teatru radiofonic, la blockbuster

Filmul „Legenda Călăreţului singuratic“ rulează de săptămâna trecută şi în cinematografele din România. Pelicula spune povestea unui personaj legendar din cultura populară americană, justiţiarul cu mască numit Călăreţul singuratic. Johnny Depp îl interpretează pe războinicul amerindian, Tonto, un personaj misterios care debordează de umor, ironie şi simţ al aventurii. Din distribuţie mai fac parte Armie Hammer (Călăreţul singuratic), Tom Wilkinson şi Helena Bonham-Carter. „The Lone Ranger“ a debutat, în 1933, ca o emisiune de teatru radiofonic. În scurt timp a devenit un adevărat fenomen şi s-a transformat într-un serial TV, care a rulat în SUA din 1949 până în 1957.