Povestea unui student român în China, care descoperă „Ţara Simbolurilor” învăţându-i limba
0
„Fuxi fuxi, lianxi lianxi” („repetare, memorare”) sunt cuvintele pe care Alexandru Colţea, un tânăr din Braşov, în vârstă de 21 de ani, le repetă conştiincios de câteva săptămâni. Este student în cadrul Universităţii de Limbă şi Cultură Chineză (BLCU), din Beijing, şi poartă cu mândrie insigna prestigioasei instituţii.
În ţară, Alexandru era student al Facultăţii de Ştiinţe Politice din cadrul SNSPA, Bucureşti, şi un adept al voluntariatului, drept pentru care în noiembrie 2012 s-a înscris pentru prima oară într-un ONG studenţesc. Ulterior, a devenit membru al unei universităţi alternative, ce promovează educaţia non-formală. Printre numeroasele acţiuni de voluntariat, tânărul nu şi-a neglijat o curiozitate devenită în foarte scurt timp o mare pasiune: limba chineză. A studiat intens timp de un an şi a reuşit să obţină o bursă acordată de guvernul chinez, la Universitatea din Bejing.
Odată ajuns în Beijing, Alexandru şi-a lansat un blog, unde îşi povesteşte experienţele trăite în campusul universitar, de la curiozităţile legate de asiatici şi cultura lor, până la felul în care se desfăşoară activitatea educaţională în China.
Care a fost momentul în care ai realizat că trebuie să investeşti pentru pasiunea ta legată de limba chineză?
Alexandru Colţea: Niciodată nu m-am gândit că investesc în pasiunea mea sau că trebuie să investesc. Consider că este firesc să te dedici studiului sau însuşirii unor noi competenţe. M-a atras limba chineză de la început şi am continuat studiul pentru că-mi aduce mari satisfacţii. Am început să învăţ limba din proprie iniţiativă. Suprizele plăcute au venit pe parcurs, cum ar fi bursa pentru un an în Beijing. Nu aveam idee că guvernul chinez oferă burse românilor, iar acum sunt o sursă de informare despre acestea.
Cum te-ai apucat de studiu?
Totul a pornit după ce am citit o carte despre China. Au urmate şi alte cărţi despre cultura şi civilizaţia chineză, relatări istorice sau scrieri despre diplomaţia chineză. Fascinat de această cultură şi curios să ştiu mai multe, am căutat să studiez limba.
O zi importantă din viaţa mea a fost în data de 16 octombrie 2012. Atunci avut onoarea şi norocul să cunosc unul dintre cei mai mari sinologi (persoană care se ocupă cu studiul istoriei limbii şi culturii chineze, n.r.), în cadrul unei acţiuni ştiinţifice. Mi-am făcut curaj şi mi-am exprimat interesul pentru a mă iniţia în cunoaşterea civilizaţiei, culturii şi istoriei Chinei şi pentru a începe învăţarea limbii chineze. După începerea cursurilor de limba chineză în luna octombrie, am dovedit putere de muncă, de concentrare şi perseverenţă. În scurt timp am reusit să-mi însuşesc aproximtiv 600 de ideograme (semn grafic folosit în scrierea limbilor unor popoare care redă un cuvânt întreg sau chiar o idee, n.r.), să citesc şi să traduc texte scurte, toate dovedind că în timpul liber, după o zi de muncă, perseveram în studierea limbii chineze. Mă declar foarte norocos datorită mentorului meu, care mi-a transmis o mare dragoste faţă de această lume fascinantă.
Ce formalităţi au fost necesare pentru a obţine o bursă la Universitatea din Beijing?
Am avut nevoie de diploma de bacalaureat, notele din anul de studiu precedent, două recomandări, scrisoare de motivaţie şi alte documente, precum paşaport valabil şi analize medicale. Reprezintă un avantaj cunoşterea limbii chineze. Punctele tari ale aplicaţiei mele au fost recomandarea din partea mentorului meu şi diploma de bacalaureat, cu media 9,73, care m-a poziţionat printre primii zece absolvenţi din judeţului Braşov. De asemenea, au contat foarte mult şi notele din anul precedent de studiu, acestea m-au clasat pe locul doi în grupa de facultate.
Ai participat la mai multe acţiuni de voluntariat ale unui ONG. Cât de mult a mai contat facultatea pentru tine în această perioadă?
Facultatea nu şi-a pierdut niciodată din importanţă, mai ales că intenţionez să urmez o carieră de profil. În primul an de facultate m-am făcut remarcat cu rezultatele foarte bune, însă am avut satisfacţii mai mari în al doilea an universitar. De ce? Datorită primilor paşi spre cunoaşterea limbii şi civilizaţiei chineze, datorită voluntariatului şi datorită oamenilor frumoşi pe care i-am întâlnit în urma acţiunilor extra curriculare. Am simţit că nu sunt în Bucureşti doar pentru facultate.
Cum au reacţionat prietenii şi familia când le-ai spus că vrei să pleci?
Nu am vorbit cu nimeni despre intenţia mea de a studia în China. Foarte puţină lume ştia despre pasiunea pentru limba chineză, de fapt. Am început să spun că plec doar după ce am primit răspunsul că sunt acceptat în cadrul programului finanţat de guvernul chinez. Însă, nici atunci nu m-am grăbit să răspândesc vestea. Prefer să surprind şi nu las pe nimeni să mă descurajeze. Familia s-a bucurat mult pentru mine şi mi-a fost mereu un sprijin. Pe unii prieteni i-am uimit, pe alţii i-am inspirat, alţii nu au înţeles de ce plec în China.
Cum se desfăşoară o zi normală de studiu?
În fiecare zi avem patru ore de limba chineză. Se pune mult accent pe repetarea lecţiilor anterioare. Maxima latină „Repetiţia este mama învăţăturii” ar descrie perfect ceea ce facem aici. Se vorbeşte numai în limba chineză în timpul cursurilor, chiar şi gramatica este explicată în limba chineză. Conversaţiile sunt complexe, aşadar, sunt necesare şase ore de „fuxi fuxi, lianxi lianxi”, adică de „repetarea şi memorarea”.
Ce materii studiezi în afară de limba chineză?
Studiez doar limba chineză. Este o limbă a studiului intens, nu rămâne timp şi pentru altceva. Presupune capacităţi de memorare şi scriere a ideogramelor, de percepere şi redare a sunetelor şi tonurilor specifice limbii.
Profesorii sunt stricţi sau vă oferă libertate în procesul de învăţare?
Nu sunt stricţi pentru că nu au de ce. Fiecare coleg îşi pregăteşte lecţiile. Toţi colegii îmi par la fel de entuziasmaţi ca mine şi studiază cu drag. E motivant să înveţi zilnic pentru că aplici tot ceea ce înveţi. Profesorii ne recomandă, de exemplu, să invităm un prieten la restaurant şi să practicăm noile cuvinte despre mâncare învăţate.
Am scris şi pe blog despre „pretenţiile profesorilor” şi despre sistemul educaţional chinez orientat pe rezultate, dar şi pe aşteptări mari. Concret, într-un an de studiu serios faci progrese enorme în ceea ce priveşte limba şi cultura chineză.
Cum ai descrie sistemul educaţional?
A fost necesar să ajung în Beijing să simt că nu-mi rămâne timp de nimic datorită şcolii. Din prima zi ne este monitorizat progresul şi există o listă cu cei mai harnici studenţi. Recent, am fost informaţi că în semestrul al II-lea grupa din care fac parte nu va mai avea aceeaşi structură. Fiecare coleg va ajunge într-o grupă potrivită nivelului său după cinci luni de studiu, adică după primul semestru. Mi se pare corect şi motivant în acelaşi timp. Cine nu şi-ar dori să continue studiul limbii împreuna cu cei mai harnici şi bine pregătiţi colegi?
Care au fost procedurile de înscriere?
Organizarea universităţii s-a dovedit foarte eficientă. A fost necesar să completăm multe acte şi să parcurgem mulţi paşi pentru a deveni, oficial, studenţi ai BLCU, însă, mereu am fost informaţi despre următorul pas. Au grijă de studenţii lor, iar un exemplu concret este al unei prietene care nu a încheiat toate formalităţile necesare pentru a primi bursa lunară. Chiar şi aşa, la sfârşitul lunii a primit bursa în aceeaşi zi ca restul persoanelor.
Reprezentanţii universităţii fac tot posibilul pentru a evita situaţia în care un student al lor rămâne fără bani. Îmi place că avem condiţii foarte bune. Clasa de curs e foarte modernă, în campus avem un teren mare de fotbal, multe terenuri de basket, tenis, terenuri de volei, o bibliotecă, o cantină de trei etaje şi chiar propriul spital.
Este costisitor pentru un student român să studieze acolo?
Unii colegi plănuiesc să revină acasă cu bani, economisind din suma primită lunar. Dacă vrei să duci o viaţă normală, bursa lunară în valoare 1.500 de yuani (echivalentul a 820 de lei) te scuteşte din a cere bani părinţilor. O masă la cantină costă în jur de 8-15 yuani (4-7,50 lei). Locul în cămin este asigurat, studiile sunt acoperite de bursă, toate materialele necesare pentru studiu sunt gratuite. În prima zi ni s-a oferit o sumă pentru acomodare în valoare de 1.700 de yuani (920 de lei), iar la sfârşitul anului vom avea parte de o excursie gratuită.
Care este reacţia colegilor tăi când aud de România? Ce te întreabă?
Nu toţi colegii ştiu de România. Unii confundă România cu Armenia, iar câţiva m-au întrebat despre Transilvania şi despre castelul lui Dracula. La un moment dat, un prieten din Uzbekistan mi-a fredonat melodia „Dragostea din Tei” a trupei O-zone. Până una alta, fiecare vrea să îşi facă prieteni noi, însă nu prea îmi adresează întrebări legate de România. Le povestesc fără să mă întrebe şi reuşesc le trezesc interesul.
Care sunt cele mai mari diferenţe între capitala noastră şi cea chineză?
Totul este imens, iar ceea ce pare o distanţă scurtă pe hartă, durează în jur de 30-40 de minute cu taxiul. Aş avea o părere relevantă dacă aş fi vizitat Beijingul, însă am avut foarte mult de învăţat şi am părăsit campusul de foarte puţine ori. Niciun coleg nu a reuşit să-şi facă o impresie despre oraş din prima zi a sosirii în Beijing. Acum am o săptămână de vacanţă aşa că voi folosi timpul acesta cât mai plăcut şi cât mai folositor.
Cum i-ai descrie pe chinezi?
Eram nerăbdător să intru în contact cu chinezii. Ştiam deja că modestia este o virtute a poporului chinez, însă aici mi s-a confirmat. Chiar şi la şcoală învăţăm expresii ce redau modestia chinezilor. De exemplu, am întalnit chinezi ce vorbeau foarte bine limba engleză şi am ţinut să îi felicit pentru asta. Răspunsul a fost unul similar cu „mai am mult de muncit” sau „nu îndrăznesc să accept complimentul”.
Totodată, sunt prietenoşi şi foarte respectuoşi. Mi s-a întâmplat ca un chinez să mă ajute când nu găsesc ceva pe raft în magazin sau să îmi cedeze locul lui la coadă. Sunt curioşi să cunoască studenţi străini. Vor sa afle despre tine, despre ţara ta, iar dacă şi tu eşti curios să-le afli povestea, poţi spune că ai câştigat încă un prieten. Nu ştiu dacă sunt aşa politicoşi datorită respectului pe care îl am pentru limba şi cultura chineză sau aşa sunt ei din fire. Oricare ar fi răspunsul, mă simt foarte bine înconjurat de chinezi.
Ai dori să pui bazele unei cariere acolo?
În primul rând vreau să mă formez ca sinolog în Ţara Simbolurilor. Mi s-a îndeplinit dorinţa de a continua însuşirea limbii şi civilizaţiei chineze la Beijing, atât de necesare pentru promovarea în viitor a relaţiilor de prietenie şi colaborare dintre România şi China. Intenţiile mele sunt serioase şi anume să devin un element activ şi competent în diplomaţia românească, ce are o misiune importantă în promovarea relaţiilor cu Republica Populară Chineză.
Un mesaj pentru generaţia pe care o reprezinţi?
Mesajul pe care îl am este acelaşi care reiese din răspunsurile de până acum: să munceşti pentru visul tău şi să nu dai ocazia nimănui să te descurajeze.
Citeşte şi:
Poveştile elevilor români acceptaţi la universităţile din Marea Britanie
Mii de elevi iau calea străinătăţii şi se înscriu la universităţi străine, unii se întorc, alţii vor un trai mai bun peste hotare. Unsprezece studenţi români admişi la instituţii de învăţământ britanice precum Cambridge, Oxford, University College London, Exeter University sau Lancaster University au fost felicitaţi personal de Excelenţa Sa Martin Harris, ambasadorul Marii Britanii la Bucureşti, la începutul lunii, înainte să plece la studii.
Studiul în Danemarca şi Olanda: cum e în primul an?
În ultimii ani, Danemarca a devenit o destinaţie de studiu la fel de populară precum este Marea Britanie, Franţa sau Germania pentru tinerii români. Acest lucru se datorează atât taxelor de lipsei taxelor de şcolarizare cât şi calităţii programelor de studiu şi a sistemului de învăţământ axat pe îmbinarea echilibrată a noţiunilor teoretice cu cele practice.
CAMPANIE De ce să mai revii în ţară? Motivele studenţilor şcoliţi în străinătate
Provocarea unei schimbări în ţara natală, familia şi prietenii, mixate cu oportunitatea unei afaceri acasă sau şansele mai mari pentru un startup în România crează premizele revenirii talentelor autohtone şcolite în ultimii ani în marile universităţi din străinătate. LSRS încearcă, prin campania „Hai Acasă!”, lansată pe 8 iunie, să le trezească acest interes pentru ţară.
REPORTAJ Viaţa de student în străinătate. Trei poveşti de succes
Trei tineri români care studiază la universităţi de prestigiu din Suedia, Franţa şi Austria au venit la Târgul RIUF din Capitală, din weekend, să le povestească elevilor care vor să plece la studii în afară ce beneficii şi provocări aduce viaţa de student internaţional.
10 paşi înainte să pleci la studii în străinătate
Te-ai gândit să pleci la studii în străinătate însă nu eşti sigur ce trebuie să faci astfel încât să fii pregătit? În situaţia ta probabil sunt multe alte persoane, aşa că mai jos poţi găsi o listă de paşi care să te ajute în procesul tău de a deveni student internaţional.
Nivelul studiilor universitare din Italia este recunoscut în Europa şi în lume pentru înalta specializare şi competitivitate. Nu întamplător. Vorbim despre ţara cu cea mai veche universitate din Europa de Vest, şi anume Universitatea din Bologna. Se pare că le place şi inovaţia. Tot aici a luat naştere şi noul sistem universitar care se aplică în Europa, ce îi poartă numele – sistemul Bologna.
Se încarcă comentariile...
