Nu ştiu cine a oferit consiliere premierului Mihai Tudose pe această speţă, dar acesta fie a fost în mod voit dezinformat, fie a decis să dezinformeze pe cetăţeni de la sine putere şi în cunoştinţă de cauză.

El a lăsat să se înţeleagă, într-un interviu TV, cum că şcolile din Bucureşti nu au autorizaţie de funcţionare I.S.U. deoarece primarii sau administratorii acestora nu ar şti să întocmească dosarele.

Realitatea este însă una total diferită. Ca şi în cazul autorizaţiilor de funcţionare ce ar trebui eliberate de către Sănătatea Populaţiei sau cele Sanitar-Veterinare, autorizaţiile nu se pot emite pentru că aceste spaţii nu îndeplinesc condiţiile legale şi tehnice.

De ce? Pentru că în ultimii 25 de ani a lipsit în totalitate finanţarea pentru aducerea şcolilor la standardele stabilite la nivel naţional şi european, în ceea ce priveşte securitatea la incendiu a clădirilor.

Nu se obţin autorizaţii de securitate la incendiu pentru că primăriile nu oferă bani pentru a se realiza investiţii. Guvernul s-a spălat pe mâini trimiţând administrarea şcolilor la primării, dar fără a le oferi posibilităţi financiare pentru întreţinerea lor.

Premierul a declarat că nu se eliberează autorizaţii pentru că administratorii ar fi pus foaia 4 după foaia 5, în loc să o pună după 3. Afirmaţia este una denigratoare la adresa personalului ISU şi spun acest lucru deoarece nu cunosc absolut nici o situaţie în care pompierii să fi refuzat dreptul de a se obţine o autorizaţie doar pentru că ordinea documentelor nu era cea înscrisă în prevederile legale. Dacă premierul a fost informat că există şi o singură respingere pe această speţă atunci să ceară de la cel care l-a informat să îi ofere un caz concret, dar vă asigur că nu există nici un singur răspuns de respingere de la ISU prin care motivul să fie ordinea documentelor.

Ce nu vrea să spună premierul Mihai Tudose, ocolind subiectul cu lejeritatea politică a funcţiei, este că statul pur şi simplu a abandonat aceste clădiri. Se fură ca în codru şi nu mai sunt bani şi pentru întreţinerea clădirilor. Se impune un program european sau naţional prin care să se pună la dispoziţia autorităţilor interesate fonduri pentru aducerea la norme a clădirilor, pentru reabilitarea lor.

Autorizaţiile nu se emit pentru că instalaţiile de incendiu nu există sau nu sunt funcţionale, pentru că sălile au fost umplute de lambriuri pe pereţi, pentru că au fost blocate căi de evacuare, pentru că uşi cu rol la incendiu au fost eliminate, pentru că s-au montat centrale termice cum s-a vrut, pentru că s-a permis funcţionarea în clădiri care nu au fost construite pentru a răspunde acestor destinaţii.

În curând va expira ultimatumul“ dat pentru obţinerea Autorizaţiei de Securitate la Incendiu. Ce se va întâmpla? Ceea ce se întâmplă de peste doi ani, termenul se va decala iar şi iar, până când cineva se va decide să umble la reguli, la condiţii. Este necesar a se face o reevaluare a acestei proceduri, să se vadă practica europeană, să se caute soluţii reale.

S-a pornit de la un caz particular, COLECTIV, şi s-a ajuns la momentul în care totul pare a fi blocat. Nu lipsa unei foi a făcut ca acel caz să apară ci iresponsabilitatea oamenilor. Acolo nu s-au respectat cele mai elementare norme de protecţie.

La acest moment sub 5% din clădirile de stat sau private care ar fi trebuit să deţină această autorizaţie o şi deţin. Se lasă în mod fals impresia că totul nu reprezintă decât o procedură birocratică, o formularistică în care norocul sau relaţiile te pot ajuta. Este total fals. Pompierii analizează nu foile din dosar, ci situaţia reală de pe teren. Răspunsurile de la ISU sunt clare şi îţi spun ce mai ai de făcut pentru ca acest document să fie eliberat.

Se spune că ISU eliberează cu întârziere răspunsurile. Nu vorbeşte premierul despre faptul că doar o mână de inspectori se ocupă pe Bucureşti-Ilfov de analizarea acestor documente şi că personalul este subdimensionat faţă de nevoile reale. Se lasă impresia falsă că acolo oamenii ar avea alte preocupări, când în realitate presiunea asupra inspectorilor este mare iar numărul de cereri covârşitor.

La început am căzut şi eu în capcana dezinformării: Pompierii sunt de vină. Este un mare ne-adevăr în această afirmaţie. Pompierii îşi fac treaba şi fără rabat de la litera legii şi de la normele de siguranţă pe care alţii le-au stabilit, ei doar având rolul de a le aplica. Nu ISU a făcut legea, nu ISU a stabilit regulile, ISU trebuie să le aplice.

Cum sunt exigenţele la noi? La fel ca în alte state ale Europei, practica fiind una europeană, ca să nu spun mondială. Peste tot există dificultăţi în a se respecta condiţiile minime legale la clădirile existente, doar că unele state au obligaţia eliberării acestui document numit Autorizaţie de Securitate la Incendiu, iar la altele nu există această obligaţie.

Cum se poate soluţiona această problemă? În primul rând, trebuie găsit un echilibru între exigenţele legale şi posibilităţile tehnice şi financiare ale societăţii în ansamblul ei. Apoi este necesar a se lua riscul în considerare atunci când vorbim de stabilirea acelor clădiri ce au nevoie de autorizaţie, căci în forma existentă legea nu se poate aplica.

ing. Marius Dorin LULEA
(verificator de proiecte la Cerinţa Fundamentală Securitatea la Incendiu, membru al Asociaţiei pentru Securitatea la Incendiu a Construcţiilor)