Re-formare reformatorilor educaţiei

Cât de fericiţi sunt cei care vor să reformeze educaţia copiilor noştri? Unde să îi căutăm în societate pe cei care ar putea face asta cu adevărat?

Imaginează-ţi: copii care se joacă şi explorează viaţa în mijlocul naturii, alături de (puţini) părinţi-educatori-îndrumători. Grupuri mici, vârste amestecate. Fiecare „temă” de învăţare e predată de unul dintre copii, în funcţie de ce-l pasionează pe fiecare. Vârstnici care petrec mult timp cu copiii: le spun poveşti, îi învaţă deprinderi practice. Părinţi relaxaţi, petrec câte ore doresc, când doresc, cu copiii lor şi ai altora. Comunitatea ca o reţea de familii extinse. Nimeni nu se mai grăbeşte nicăieri. Toată lumea are timp pentru orice doreşte. Toată lumea respiră şi zâmbeşte. Relaţiile dintre oameni au calitate. Viaţa are claritate şi frumuseţe. 

Utopic? Nicidecum. Utopică e intenţia de „reformă a educaţiei”, venită dintr-o societate ai cărei indivizi nu sunt fericiţi. Reforma sistemului oficial de învăţământ. Ce vrem să reformăm de fapt? Să mai cioplim aşchii din programa super-încărcată? Să renovăm cutiile de beton şi să revopsim băncile aşezate disciplinat, în aceeaşi direcţie, în sălile de clasă? Să creştem calitatea programelor after-school, pentru a „ocupa” eficient timpul copiilor chiar şi după orele de curs? Sau s-ar schimba totul dacă dascălii ar fi mai bine plătiţi?

Ne filează o lampă, dacă asta e singura carte pe care mizăm :-) Ce ar trebui să schimbăm cu adevărat, dacă sistemul actual de învăţământ obligatoriu provine din nevoile armatei şi cele ale industriei, de a avea adulţi instruiţi şi docili? Nu ar trebui oare să analizăm prima dată cât de fericiţi sunt şi cum arată vieţile adulţilor care doresc să creeze reforma? Cei care trăiesc precum au fost educaţi în respectivul sistem. Să vedem dacă funcţionează şi merită cu adevărat reformat...

Câţi foşti copii (adulţi adică :) sunt fericiţi cu viaţa pe care o duc, şi anume:

Câţi dintre noi îşi cunosc misiunea în viaţă şi o trăiesc cu graţie?

Căţi ne practicăm zilnic vocaţia, darurile cu care suntem înzestraţi şi calităţile care ne fac deosebiţi

Câţi oameni cunoşti, care sunt recunoscători pentru fiecare experienţă, în fiecare zi a vieţii lor?

Câti dintre noi zâmbim, râdem, cântăm, dansăm, ne jucăm, avem sufletul uşor - în fiecare zi (măcar câte puţin)?

Să căutăm cu atenţie şi să-i ascultăm cu interes, pentru că în grupul ăsta îi găsim pe cei care pot să faciliteze învăţarea copiilor noştri. Sunt adulţii care întâi se caută şi se descoperă în fiecare zi pe sine, înainte de a încerca să reformeze „balauri” sociali. Sunt sufletele conştiente de cât de special e fiecare om, de câta grijă are nevoie un copil. Sunt cei dintre noi care schimbă frica şi controlul cu explorarea şi creativitatea. Cei care ştiu că „schimbarea / pacea începe cu mine”.

Pentru cei care nu putem răspunde cu „Eu” la întrebările de mai sus, poate ar fi utilă întâi auto-cunoaşterea şi reforma interioară:

- Petrec destul timp de calitate cu copiii mei (sau cei din comunitatea în care trăiesc)?

- Mă bucură munca pe care o fac zilnic? Este asta contribuţia mea cea mai de preţ la binele umanităţii? Cum contribuie asta la vindecarea/protejarea planetei?

- Am un echilibru în viaţă între planurile spiritual, emoţional, fizic, intelectual şi social?

- Trăiesc o viaţă sănătoasă, armonioasă, împlinită, cu bucurie?

Copiii (şi adulţii) simt când încearcă să fie „învăţaţi”, „educaţi”, „îndreptaţi” de adulţi care nu şi-au făcut temele de viaţă :-)

Dragul meu, draga mea, poate joci rolul de părinte. Sau de unchi, bunic, vecin. Poate doar iubeşti copiii, pur şi simplu. Oricum ar fi, ei au venit ca răspunsuri perfecte (şi mai mult decât atât) la toate năzuinţele noastre pentru o umanitate mai bună. Sunt aici... şi ne iau pe sus cu fulgi cu tot dacă nu reuşim să schimbăm felul în care facem lucrurile, mai ales în ceea ce-i priveşte. Şi au nevoie (mai ales) de două lucruri de la noi:

- prezenţa noastră fizică (când, unde şi cum ne-o cer)

- să practicăm tot ceea ce predicăm (să fim schimbarea pe care vrem să o vedem)

Le putem oferi asta?

(Noi am început să lucrăm la formarea unei şcoli pentru copii, părinţi şi educatori. Suntem cu toţii colegi la aceaşi şcoală. Învăţământ integral, descentralizat, liber şi opţional. Suntem fascinaţi de câte proiecte similiare am găsit, aflate la început sau deja cu experienţă. În România. Poate re-forma reală înseamnă trans-formare.)