Două soluţii pentru părinţii cu trac înainte de discuţia despre educaţie sexuală

Mama mea îmi spune uneori  „Nu ştiu cum ai ajuns tu să faci asta cu educaţia sexuală, că eu n-am putut niciodată să vorbesc despre aşa ceva.” O înţeleg. Pentru cei care nu reuşesc să vorbească despre astfel de lucruri cu copiii lor, am o două prime soluţii.

Soluţia nr. 1

este să ne luăm timp să ne gândim la lucrurile care ne determină să nu putem vorbi despre astfel de lucruri.

„Pentru majoritatea femeilor, organele de reproducere au devenit un ,,duşman interior”, iar relaţiile sexuale o experienţă terifiantă”, arată Raportul final al Comisia Prezidenţială pentru analiza dictaturii comuniste din România.^[1] Autodeterminarea sexuală şi relaţiile intime au fost distruse încet şi sigur distruse în comunism. Avortul a fost întâi interzis în 1948. A fost legalizat în 1957, dar s-a revenit la interzicere în 1966, prin faimosul decret al lui Ceauşescu, care a făcut din corpul femeilor un bun al statului, „având în vedere că întreruperea cursului sarcinii reprezintă un act cu grave consecinţe asupra sănătăţii femeii şi aduce mari prejudicii şi sporului natural al populaţiei“^[2]. Se făceau controale ginecologice regulate la locul de muncă, pentru a descoperi sarcini ascunse, indiferent de voinţa femeilor. Mijloacele moderne de contracepţie care existau pe pieţă în alte ţări erau greu de găsit la noi. Până în 1989 au murit aproximativ 10.000 de femei din cauza unor avorturi ilegale[3].

Din sensul invers, culturile religioase, mai ales Biserica Ortodoxă Română, pusă pe-a roda din separaţia dintre ea şi stat a pus tunurile pe noi după 1989 şi-a început să ne sperie. „Tinerii ăştia au înţeles greşit liberatatea”, auzeam când eram mai mică. Pe logica BOR, a fi român înseamnă automat a fi creştin. Tot ce e peste graniţă este necunoscut şi potenţial imoral, rău[4]. În vest sunt droguri, sunt homosexuali, şi se ştie, niciun român creştin ortodox nu a fost vreodată homosexual! Şi nu în ultimul rând, „dezmăţul” vestic poartă uneori şi numele de „educaţie sexuală”.  

Deci, e foarte lesne de înţeles de ce mulţi nu prea pot vorbi despre sexualitate şi nici despre aspecte legate de sănătatea sexuală. Unii nu o pot face nici măcar pentru a se proteja, de exemplu pentru a merge la medicul ginecolog ca să explice ce problemă au. Şi, pasul următor, nu o pot face nici pentru a-şi susţine copiii – de exemplu, explicând ce se întâmplă la pubertate, care sunt metodele de contracepţie la îndemână. Iar aceşti copii devin sau au devenit deja părinţi.

Despre cum se vede asta din perspectiva tinerilor am vorbit în acest clip:

Soluţia nr. 2

este să spunem „OK, eu nu pot vorbi despre asta cu copiii mei, dar ştiu că e important să ştie unele chestii, deci am să mă asigur că primeşte totuşi informaţia de undeva.” 

În România nu există educaţie sexuală în şcoli, deşi Legea Protecţiei Copilului îi stipulează obligativitatea. Dacă sunteţi de părere că e important să se aplice legea, vă rugăm semnaţi petiţia la iniţiativa noastră, deja susţinută de peste 65 de organizaţii şi peste 400 de persoane: https://goo.gl/b3GIU7.

Iniţiatorii – Coaliţia pentru Egalitate de Gen şi SEXUL vs BARZA şi cosemnatarii – printre care şi Consiliul Naţional al Elevilor, Consiliul Naţional al Tineretului, dar şi organizaţii de educaţie sexuală precum ARAS, Societatea de Educaţie Sexuală şi Contraceptivă şi Tineri pentru Tineri, Salvaţi Copiii, cer elaborarea unui plan strategic pentru educaţie sexuală, care trebuie inclusă în curriculum-ul naţional obligatoriu şi care să fie accesibilă tuturor elevilor. Şi dacă încă nu sunteţi siguri că e o idee bună, vă reamintim argumentele noastre.

Statisticile îngrijorătoare şi evenimentele grave din decursul ultimului an ar trebui să constituie un semnal de alarmă pentru autorităţi. În conformitate cu definiţia Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii, educaţia sexuală trebuie să promoveze:

▪  respectul între parteneri şi comportamente ce exclud orice formă de violenţă sexuală. S-ar putea preveni pe viitor agresiuni abominabile, precum violul comis la Vaslui de 7 tineri asupra unei eleve navetiste. Ar putea fi corectată statistica care arată că în 2012,  30%  dintre românce au experimentat, începând de la vârsta de 15 ani, violenţă fizică şi/sau sexuală provocată de un partener sau non-partener.^[5]

▪ protejarea împotriva infecţiilor cu transmitere sexuală şi prevenirea discriminării persoanelor care suferă de HIV/SIDA. S-ar putea evita situaţii precum „cazul Segarcea” din octombrie 2014, când un tânăr bolnav de HIV/ SIDA a infectat alte persoane cu care întreţinuse relaţii intime şi o întreagă comunitate a căzut într-o teamă colectivă. S-ar putea schimba realitatea dură a faptului că persoanele care suferă de HIV/SIDA sunt printre cele mai discriminate din România.^[6]

▪ protejarea împotriva sarcinilor nedorite. România are cea mai mare rată de sarcini la adolescente din Uniunea Europeană, de trei ori mai mare faţă de media europeană.  În 2014, 18.600 de tinere sub 19 ani au născut, 662 dintre acestea înainte să împlinească 15 ani^[7], iar  potrivit Băncii Mondiale, România nu a înregistrat niciun progres în această direcţie din 2007. Mai mult, 3 din 10 femei cu vârsta cuprinsă între 15 şi 49 de ani nu folosesc nicio metodă de contracepţie şi doar 51% folosesc metode moderne de contracepţie^[8].

▪ posibilitatea identificării şi semnalizării de către copii şi tineri a abuzurilor sexuale comise asupra lor, în special de către alţi membri ai familiei sau de către colegi de şcoală. Copiii şi tinerii abuzaţi sexual vor şti că ceea ce li se întâmplă este un lucru rău şi este momentul să ceară ajutor.

▪ cunoştinţe despre sexualitate şi funcţionarea aparatului reproductiv feminin şi masculin. Lipsa de cunoştinţe din acest domeniu perpetuează mituri nefaste despre igiena corporală, natura relaţiilor sexuale şi despre diferenţele în experimentarea plăcerii sexuale.

▪  cunoştinţe despre diversitatea orientărilor sexuale, care vor ajuta tinerii să-şi înţeleagă mai bine propria identitate sexuală şi să-i respecte pe cei din jur, indiferent dacă sunt heterosexuali sau LGBT (lesbiene, gay, bisexuale sau transgender). S-ar diminua, astfel, cazurile de discriminare foarte puternică împotriva persoanelor homosexuale, grup definit în prezent ca vulnerabil de un studiu al Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării, în condiţiile în care, de exemplu, 31% dintre români afirmă că s-ar simţi foarte puţin/deloc confortabil în preajma unei persoane de orientare homosexuală ^[9].

Pentru cine tot nu e convins/ă şi are chef de discuţii - ceea ce e perfect valid - ne vedem în secţiunea de comentarii. 

^[1] Adriana Baban în From Abortion to Contraception: A Resource to Public Policies and Reproductive Behavior in Central and Eastern Europe from 1917 to the Present, citat în Raport final, Comisia Prezidenţială pentru analiza dictaturii comuniste din România, Bucureşti, 2006, p. 511 http://www.presidency.ro/static/ordine/RAPORT_FINAL_CPADCR.pdf .

[2] 2014,  Politica pronatalistă a lui Nicolae Ceauşescu, Historia http://www.historia.ro/exclusiv_web/general/articol/politica-pronatalist-lui-nicolae-ceau-escu.

[3] 2013, Generaţia Revoluţiei. „Decreţeii”, născuţi din ordinul partidului, DIGI 24, http://www.digi24.ro/Stiri/Digi24/Special/Generatia+Revolutiei/GENERATIA+REVOLUTIEI+Nascuti+din+ordinul+partidului.

[4] Buhuceanu, F. , Traditional Values, Religion and LGBT Rights in Eastern Europe, p. 12-13.

^[5] FRA – European Union Agency for Fundamental Rights, 2012, Violence Against Women Survey: http://fra.europa.eu/en/vaw-survey-results

^[6] Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, Percepţii şi atitudini privind discriminarea în România, p.9 http://www.cncd.org.ro/files/file/Raport%20de%20cercetare%20CNCD_Discriminare.pdf

^[7] Mediafax, Ministerul Sănătăţii: Aproape 18.600 de tinere de până în 19 ani au născut în 2014, peste 600 nu aveau nici 15 ani, 29 iulie 2015, http://www.mediafax.ro/social/ministerul-sanatatii-aproape-18-600-de-tinere-de-pana-in-19-ani-au-nascut-in-2014-peste-600-nu-aveau-nici-15-ani-14651552

^[8] Potrivit ultimelor date, colectate in 2008, http://www.prb.org/DataFinder/Topic/Rankings.aspx?ind=42

^[9] http://www.cncd.org.ro/files/file/Raport%20de%20cercetare%20CNCD_Discriminare.pdf, p.13.