Never say never. Afirmam cu puţin timp în urmă că în această iarnă preţul gazelor naturale la consumatorul final nu poate creşte cu mai mult de 15% faţă de preţul mediu al gazelor naturale din sezonul cald. Afirmaţia era bazată pe preţul care s-a stabilit în tranzacţiile încheiate pe bursă în lunile de vară cu livrare în lunile de iarnă şi care arătau o creştere de cca. 7% a preţului gazelor naturale din producţia internă, la care se adiţionau costul cu gazele înmagazinate şi costul cu gazele din import pentru zilele cu vârf de consum.

Chiar dacă Consiliul Concurenţei are aceste informaţii, nu dă semne să ia în calcul să analizeze şi să semnaleze o potenţială problemă în piaţă. În lipsa acestui semnal îmi permit să fac o previziune, subiectivă şi intuitivă: preţul gazelor naturale din producţia internă dă semne să deschidă luna ianuarie cu 100 lei/MWh.

Am constatat în ultimele zile din luna noiembrie pe Piaţa la Disponibil a BRM o serie de tranzacţii „interesante”, mult dincolo de preţul de tranzacţionare care se învârtea în jurul valorii de 76-78 lei/MWh. O primă tranzacţie care iese din acest interval, aparent fără nici o explicaţie (cel puţin la nivelul evoluţiilor informaţiilor din spaţiul public) a fost achiziţia de gaze din producţia internă efectuată în data de 14 noiembrie 2017, la un preţ de 90,5 lei/MWh (gaze ce urmau să fie livrate în luna decembrie 2017). Gazele probabil au fost achiziţionate pentru piaţa reglementată, având astfel avantajul conferit de modul în care este realizată legislaţia în prezent care permite, ca facturile de achiziţie a gazelor, să fie acoperite prin recunoaşterea şi reflectarea costurilor în preţul reglementat. O astfel de poziţie în piaţă, creionează prima tendinţă de inflexiune a trendului de preţ, sub adăpostul acoperirii riscurilor în achiziţionarea unor gaze, pe care nu le-ar mai putea vinde în piaţa liberă datorită preţului mai mare decât preţul de vânzare (bineînţeles cu creşterea preţului la consumatorul casnic).

În aceeaşi zi apare o altă tranzacţie de achiziţie a gazelor naturale din producţia internă, pentru luna decembrie 2017 şi Q1-2018, la un preţ de 102 lei/MWh efectuată de către cel mai important operator de pe piaţa de gaze, fără activitate de furnizare gaze, cu capital majoritar de stat. Apreciez că această tranzacţie este tranzacţia care punctează irevocabil modificarea pantei curbei de trend a preţului gazelor pe piaţa din România în iarna 2017/2018. Apreciez că şi în acest caz erau acoperite riscurile în achiziţionarea unor gaze care nu s-ar mai putea vinde în piaţă datorită preţului mai mare decât preţul de vânzare (la momentul achiziţiei), urmare a activităţii reglementatea desăşurate de acest operator.

După 10 zile de la această creştere puternică a preţului, apare pe bursă, o nouă achiziţie de gaze din producţia internă cu livrare în luna ianuarie 2018, de către aceeaşi companie care urca în urmă cu 10 zile preţul gazelor cu 16% (la 90,5 lei/MWh) şi care furnizează gaze preponderent către populaţie, gazele fiind achiziţionate la un preţ de 105 lei/MWh (pe surse se vehiculează, chiar ideea că gazele au fost vândute între două societăţi care au la bază acelaşi proprietar!).

Apariţia acestor poziţii pe piaţă, dublată de prezenţa unei societăţi cu capital majoritar de stat, în această ecuaţie, a creat multă emoţie pe piaţa de gaze şi a determinat o reacţie a tuturor jucătorilor de a se alinia (tranzacţiona) la noile niveluri de preţ impuse. Astfel, se naşte repede acceptarea ideii că trendul de creştere a preţului este unul cert şi determină credibilizarea aceste noi poziţii a preţului în piaţă. O situaţie trasă la indigo, având aproape aceiaşi protagonişti a existat şi în urmă cu 2 ani pe piaţa românească.

Astfel, se ajunge în situaţia în care un operator cu capital majoritar de stat, care nu joacă pe piaţa de gaze naturale (prin operaţii de vânzare/cumpărare), care are acoperite riscurile de achiziţie a gazelor la preţuri peste preţul pieţei de legislaţia existentă,  să determine un nou trend crescător în piaţă şi să deschidă calea gazelor de import a căror preţuri erau altfel prohibite.

Aş asocia aceste achiziţii peste preţul altor tranzacţii de pe BRM, cu o tendinţă de ridicare a preţului pe piaţa de gaze, desfăşurată în ultimele două luni, urmare a diferitelor acţiuni persuasive de inducere la nivelul pieţei a ideii de criză a gazelor în iarna 2017/2018 şi de necesitate de creştere a preţului gazelor pe piaţa de gaze.

Aş aminti aici:

  • Nenumăratele articole apărute în presă (mult peste media apariţiilor din alţi ani) privind iminenta iarnă grea care va veni în România;
     
  • Declaraţia Directorului General Engie, privind posibila întrerupere a livrării gazelor în iarna 2017/2018;
     
  • Declaraţia Directorului General Transgaz, privind faptul că ne vom confrunta cu o iarnă grea şi posibil să nu avem suficiente gaze;
     
  • Declaraţiile privind creşterea preţului gazelor prezentate de diverse instituţii.
     

Această stare alarmistă nu a fost contracarată suficient de bine de poziţiile Ministerului Energiei, care deşi au venit, aproape după fiecare poziţie alarmistă din piaţă, nu au fost convingătoare, dovadă fiind slaba preluare în presă a mesajelor Ministerului.

În acelaşi timp situaţia care a apărut pe bursă (BRM) privind preţuri cu 36% mai mari decât restul tranzacţiilor, în condiţiile inexistenţei unei crize a gazelor sau a unei diferenţe mari între cerere şi ofertă, nu a determinat nici o luare de poziţie din partea responsabililor cu asigurarea concurenţei. Asigurarea concurenţei în piaţă şi prevenirea oricăror elemente care să aibă ca scop influenţarea preţurilor, impunea urmărirea continuă a tranzacţiilor efectuate şi semnalizarea oricărei potenţiale abateri de la trend, în lipsa unor presiuni pe cantitate, prin mesaje, care să limiteze acţiunile emoţionale ale participanţilor la piaţă, urmare a unor semnale persuasive. Un astfel de semnal ar fi atras atenţia participanţilor din piaţă că nu trebuie să intre în panică şi să vândă/cumpere urgent, respectiv să determine conturarea unui nou trend de preţ, ci să aibă un comportament prudent deoarece există semne de întrebare la nivelul autorităţii responsabile cu asigurarea concurenţei privind noul trend de preţ.