Relaţiile economice dintre China şi România, de la „Dragonul Roşu” la preluarea Rompetrol de către CEFC

Un vechi proverb chinezesc spune că secretul succesului stă în faptul că deşi poţi cădea de şapte ori, te poţi ridica de tot atâtea ori, ba chiar şi a opta oară. Învăţătura proverbului descrie cel mai bine ceea ce se întâmplă azi în lumea întreagă în plan economic.

O lume care asistă, în parte admiratoare, în parte uimită, la ofensiva fără precedent a companiilor chinezeşti. Care parcă s-a născut din nimic. Astăzi e o realitate faptul că Ţara Dragonului a devenit un jucător mai mult decât respectat pe piaţa financiară şi economică a mapamondului. Şi nici nu se putea astfel, atunci când Statele Unite, cea mai amare putere economică a lumii, şi-a schimbat în ultimul deceniu registru în relaţia cu China, iar pentru Uniunea Europeană ţara asiatică reprezintă nici mai mult, nici mai puţin decât cel mai mare partener comercial. Atunci când doar în 2016 companiile chineşti au investit pe bătrânul continent peste 35 de miliarde de dolari americani, de 77 de ori mai mult în raport cu 2015, c ear mai fi de spus?! Influenţa crescândă a Chinei în UE e o realitate absolută!

În aceste condiţii, nici România nu putea rămâne indiferentă la această schimbare de matrice economică. Cu atât mai mult cu cât între România şi China au existat, din 1949 încoace, relaţii speciale, materializate în proiecte dintre cele mai ambiţioase. Iar în ultimii ani, investiţiile chineze în România au devenit semnificative. Actualul ambasador chinez la Bucureşti, Xu Feihong, îşi descria recent ţara sa în raporturile sale economice cu România drept unul dintre „marii investitori”, punând accentual pe transferul de tehnologie de ultimă generaţie, în diverse domenii. Astfel, proiectul „smart city” sau investiţiile Chinei pe sectoarele IT&C, în domeniul producerii energiei nucleare sau în cel petrolier sunt doar câteva dintre exemplificările cele mai recente. Însă companiile chineze sunt din ce în ce mai atrase de România pentru oportunităţile deosebite pe care le oferă pe piaţa parcurilor logistice, ba chiar şi pe cea a capitalului.

Spre exemplu, Comisia Europeană a aprobat recent tranzacţia în valoare de peste 12 miliarde de euro prin care China Investment Corporation, fondul suveran al Chinei, a preluat activele firmei britanice Logicor, inclusiv proprietăţi din România. Este vorba despre patru parcuri logistice din Ploieşti, Timişoara, Mogoşoaia şi Pantelimon, dar şi de peste 100 hectare de teren pentru construcţia de noi depozite. Ceea ce este deja o normalitate în Marea Britanie, Germania, Franţa, Polonia, Bulgaria, a devenit normalitate şi la Bucureşti.

Apoi, giganţi precum ZTE şi Huawei şi-au făcut şi ei simţită din plin prezenţa în România. ZTE a început prin a susţine cu echipament tehnologic performant firme de telefonie mobilă şi fixă, dar şi de cablu tv, precum RCS/RDS, dar a investit şi în amenajarea de parcări inteligente în Constanţa şi Iaşi. A colaborat apoi cu Primăria din Alba Iulia în vederea realizării unui sistem public şi inteligent de iluminare stradală. Huawei a devenit, între timp, una dintre companiile preferate de tinerii români atunci când îşi aleg noile smartphone-uri şi şi-a anunţat deja intenţia de a contribui la realizarea unor proiecte de oraşe inteligente din România. Atât ZTE, cât şi Huawei deţin filiale impresionante la Bucureşti, oraş care, nu trebuie uitat, este înfrăţit cu capitala chineză, Beijing, din 2005.

Una peste alta se preconizează că în următorii cinci ani China va importa din Uniunea Europeană, atenţie România!, produse în valoare de circa 8.000 miliarde de dolari şi va investi peste 750 de miliarde de dolari americani.

Domeniul energietic, interes major

Producerea energiei nucleare e cu siguranţă unul din sectoarele în care companiile chineze sunt direct interesate. În România, în ultimul an spre exemplu, s-au purtat ample discuţii între Nuclearelectrica şi China General Nuclear Power Corporation în vederea colaborării construirii unui nou reactor nuclear la Cernavodă. În Portul Constanţa, o companie chineză de cereale, de stat, a cumpărat recent un întreg terminal de cereale. Asta în timp ce o altă companie chineză, de data aceasta de transport, a semnat împreună cu Portul Qingdao din China şi cu Portul Constanţa, un proiect de colaborare trilaterală. Ceea ce va deschide oportunităţi noi pentru înfiinţarea mai multor linii navale între Constanţa şi diverse oraşe-port din China.

Un cuvânt de spus ar fi şi despre celebrul, în special pentru bucureşteni, târg numit „Dragonul Roşu”, de la periferia Colentinei. „Dragonul Roşu” este cea mai mare piaţă de vânzare en-gros a mărfurilor chineze în România şi foarte mulţi oameni de afaceri chinezi şi-au început o serie de afaceri în acel perimetru. În fapt, acea zonă comercială a jucat, şi într-un fel încă mai joacă, un rol important în promovarea colaborării economice între China şi România.  

Însă, ceea ce va ţine capul de afiş al acestui an îl va constitui oficializarea tranzacţiei din compania din Kazahstan, KazMunayGaz, cea care deţine Rompetrol şi firma chineză China Energy Company Limited (CEFC), în care aceasta din urmă va prelua un pachet majoritar de acţiuni. Statul român a avizat favorabil procedura privind transferurile de acţiuni. România se află încă într-o poziţie privilegiată pe piaţa petrolieră, având o producţie internă anuală de circa 4,2 milioane tone de ţiţei şi de 11 miliarde metri cubi de gaze natural, ceea ce i-a asigurat o oarecare poziţie de negociere cu partea rusă, principalul furnizor de gaze pentru Europa Centrală şi de Est din ultimii ani. Aducerea petrolului din Kazahstan, pe cale maritimă, prin intermediul Rompetrol i-a sporit rolul jucat în această parte de Europă, iar infuzia de capital ce se aşteaptă o dată cu preluarea KazMunayGaz de către solida companie chineză îi va deschide cu siguranţă noi oportunităţi. Cu atât mai mult cu cât rolul geografic jucat de Marea Neagră şi de rezervele de gaze descoperite în adâncul său, dar  şi de România în general, ca ţară de tranzit pentru resursele petroliere din Marea Caspică, vor deschide foarte curând noi porţi de colaborare, unele încă nebănuite.