Şi deoarece orice poziţie aş ocupa şi oricât de puţin timp aş avea la dispoziţie, rămân acelaşi, ca întotdeauna, vă propun să discutăm despre ultimele dezvoltări în domeniul paradisurilor fiscale.

Cred că nu este un secret pentru nimeni că, sunt unul dintre cei mai mari adversari ai acestora, dintr-un motiv foarte simplu: cu cât lor le merge mai bine, cu atât României îi merge mai rău, bugetul de stat al acesteia fiind devalizat pe măsură.

Să vedem însă ce s-a întâmplat, în ultimii ani, bineînţeles din punctul meu de vedere:

1. Primii ani de criză dură, globală desigur, 15.09.2008-31.12.2010 au demonstrat marilor puteri, SUA şi UE că statul, în caz de nevoie şi de criză trebuie să intervină financiar, făcând-o cu 7700 miliarde USD în zona americană, din care 2000 de miliarde USD s-au cam pierdut şi cu peste 1500 miliarde de euro, în cea europeană, încă nu avem perspectivă clară a pierderilor. Aşa că, în anul 2011 au decis să pună capăt sau cel puţin să încerce, activităţii în paradisurile fiscale, 64 la număr, din care în jur de 10 foarte active, cu cea mai mare pondere, făcând de aşa natură că pe de o parte sumele exorbitante de bani acumulate în acestea să revină la locul de provenienţa, iar pe de altă parte bugetele să nu mai fie devalizate de alte sume de bani, în condiţii de criză;

2. În partea a doua a anului 2011, întâmplător sau nu, sunt predate mass mediei universale peste 2.500.000 de documente despre cele mai importante paradisuri fiscale, în care ar fi depozitate între 21.000 şi 32.000 de miliarde USD, aferente a 130.000 de conturi, aparţinând politicienilor, oamenilor de afaceri, reprezentanţilor mafiei, crimei organizate şi altora, pe această linie, desigur. Un veritabil offshore leaks. Scandalul avea să explodeze peste 15 luni, adică în zilele noastre, cu un scop foarte bine definit;

3. În urmă cu câteva săptămâni, în numai 24 de ore, UE prin CE şi BCE şterg de pe harta fiscală şi financiar bancară a acestei părţi de lume Ciprul, cu urmările cunoscute, un paradis fiscal mai puţin din totalul de mai sus, urmat de un avertisment extrem de dur, al Preşedintelui Eurogrupului, ministrul olandez de finanţe, la adresa Luxemburg, Malta şi Slovenia, că acestea ar putea urma calea de soluţionare a situaţiei de paradis fiscal pentru Cipru. Imediat Slovenia a îngenuncheat, iar Luxemburgul, puternicul Luxemburg, după ce a bălmăşit câteva remarci că el nu este Cipru, s-a conformat, afirmând că este gata să colaboreze cu organul european fiscal sau cu orice alt organ fiscal care va solicita informaţii; 

4. De îndată şi Elveţia a capitulat, afirmând că este gata să colaboreze şi a precizat clienţilor sistemului sau bancar că nu vor fi acceptaţi cei care fraudeaza bugetele naţionale, ale statelor din care provin, oricare ar fi acelea. Cum Liechtenstein, "cartier" al Elveţiei se conformează la ceea ce face statul elveţian, ne aşteptăm să nu creeze probleme deosebite, mai ales după şocul din anul 2002, când un bancher a defectat cu o dischetă, ce a creat multe coşmaruri, în unele state importante ale UE; ;

5. Austria s-a răstit la UE că ea nu reprezintă paradis fiscal şi că nu va accepta deconspirarea secretului bancar. Cum într-adevăr Austria nu este paradis fiscal, nu mai discutăm despre ea;   

6. Mai interesant îmi pare ordinul Preşedintelui Federaţiei Ruse, Vladimir Putin, în ceea ce priveşte interdicţia impusă personalului de stat ca, începând cu 1 iulie 2013, să mai deţină conturi în paradisurile fiscale, întărind dacă mai era nevoie, ipoteza potrivit căreia se poate vorbi despre începutul sfârşitului acestor zone financiare, atât de privilegiate în ultimele zeci de ani. 

Cum masa critică a fost atinsă, implozia sistemului de paradisuri fiscale fiind evidentă, cum avalanşa de nume celebre, ce va fi să vină este inevitabilă, vedeţi numai cazul ministrului francez pentru buget, deconspirat, identificat şi devenit  rapid simbol al râului şi detestat pe măsură, putem spune pe bună dreptate că, începutul sfârşitului este evident pentru aceste zone, care au văduvit de-a lungul timpului toate bugetele lumii cu sume exorbitante, compensate de contribuabilii oneşti ai statelor respective, companii sau persoane fizice. 
 
Vor cădea guverne şi în cele din urmă chiar dacă nu vom asista la desfiinţarea paradisurilor fiscale, măcar activitatea financiară în acestea se va diminua considerabil.
  
Vom fi martorii unor scandaluri uriaşe, în cele mai multe state ale UE, că şi în alte zone gen SUA, Rusia, Asia sau chiar părţi mai îndepărtate ale lumii, în urma deconspirării persoanelor din acele state care deţin conturi ilegal în paradisuri fiscale, care vor grăbi şi accelera decăderea acestora sub presiunea furiei maselor populare, a populaţiei globale. 
Vor cădea guverne şi în cele din urmă chiar dacă nu vom asista la desfiinţarea paradisurilor fiscale, măcar activitatea financiară în acestea se va diminua considerabil. În opinia mea, Cipru, cel puţin 10-20 de ani nu va mai putea fi paradis fiscal şi numai prin pierderea încrederii în această zonă, ca să nu mai enumerăm şi celelalte deficiente care contează. 
  
Probabil în câţiva ani şi România va putea depăşi fatidicul nivel de 32% venituri în PIB, liniar în ultimii 23 de ani, atingând un optim de 40-45%, necesar dezvoltării ţării noastre. 

Rămâne să reflectăm la dimensiunea de inversă proporţionalitate între bunăstarea României şi a paradisurilor fiscale, chiar şi Cipru, de care ţara noastră a fost legată ombilical atâta amar de ani: cu cât în paradisuri va fi mai frumos şi bine, cu atât în România situaţia va fi mai precară, iar dacă unii şi alţii, big four sau mai mici de-ai noştri sau cum le-o mai spune lumea, va vor spune că nu este aşa, să nu-i credeţi, chiar ei sunt cei care-i învaţă, îndeamnă şi asistă pe cei ce pătrund şi folosesc paradisurile fiscale şi pe foarte mulţi bani. Întrebaţi-i ce înseamnă procedura preţurilor de transfer, dacă nu înţeleg limbă română, spuneţi-le despre transfer pricing, sigur vă vor înţelege şi dacă continuă să-şi susţină nevinovăţia vă mai spun ce să-i întrebaţi, însă, într-un alt articol.