OECD recomandă creşterea taxelor pe proprietate. Creşterea economică din România va încetini la 3,2% în 2020

După o expansiune puternică în ultimii ani, creşterea economică a României este prognozată să încetinească la 3,2% în anul 2020, însă va accelera la 3,7% în 2021, arată cele mai recente estimări ale Organizaţiei pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică (OECD), care recomandă luarea în considerare a unor măsuri precum creşterea taxelor de mediu sau a taxelor pe proprietate.

În timp ce salariile se vor întoarce la creşteri de o singură cifră, consumul privat este aşteptat să rămână robust, susţinut de majorări semnificative ale pensiilor din sistemul public. Deficitul comercial va continua să se adâncească, din cauza cererii externe slabe şi a competitivităţii preţurilor mici. Creşterea investiţiilor va rămâne la un ritm moderat, susţinut de absorbţie mai mare a fondurilor europene.

În ciuda unei inflaţii relativ mari, politica monetară este prognozată să rămână pe pauză, în contextul în care riscurile de supraîncălzire slăbesc. În timp ce datoria publică este încă moderată, spaţiul fiscal este limitat, în contextul în care mediul extern volatil ar putea limita capacitatea de finanţare a datoriei. O politică fiscală prudentă necesită eforturi de consolidare. Acest lucru ar trebui făcut prin revizuirea mixului de cheltuieli publice şi prin îmbunătăţirea eficienţei în colectarea taxelor.

Acestea sunt principalele concluzii ale celui mai recent raport OECD despre România.

Creşterea economică a fost puternică

Creşterea economică din România a fost puternică în 2019, susţinută de consum robust şi de investiţii energice în sectorul construcţiilor. Creşterile salariului minim şi ale lefurilor din sectorul public au susţinut puterea de cumpărare a gospodăriilor. şomajul a ajuns la un nivel minim record, iar lipsa de forţă de muncă s-a intensificat. Costurile în creştere cu forţa de muncă au compromis competitivitatea prin preţ a producătorilor locali, contribuind la adâncirea deficitului de cont curent. Mai mult, încetinirea comerţului global a afectat creşterea producţiei industriale şi a exporturilor. Încrederea mediului de afaceri se deteriorează, iar utilizarea capacităţilor scade.

Spaţiul fiscal este limitat

Politicile fiscale expansionist şi prociclice din trecut au redus spaţiul fiscal disponibil. Deficitul fiscal este prognozat să se lărgească în continuare, în următorii doi ani, punând datoria publică pe o traiectorie în creştere rapidă. A reformă recentă a pensiilor va majora cheltuielile publice cu peste 2 puncte procentuale din Produsul Intern Brut până în 2021. Nu este de aşteptat să aibă loc destul de curând îmbunătăţirile planificate în colectarea de taxe şi a eficienţei publice, pentru a putea compensa cu creşterile cheltuielilor publice. Drept rezultat, poziţia fiscală este aşteptată să fie neutră în 2020 şi puternic expansionistă în 2021.

Deteriorarea soldului bugetar creează anumite riscuri, punând o presiune suplimentară pe deficitul de cont curent, cu un risc potenţial asupra încrederii investitorilor străini, în cazul unui şoc macroeconomic negativ. Trebuie să fie recreate buffere fiscale, pentru a putea aborda aceste riscuri şi pentru a păstra sustenabilitatea finanţelor publice. pentru a reduce deficitul fiscal, guvernul a trebui să reconsidere scopul şi/sau programul reformei pensiilor. În caz contrar, efortul de consolidare ar putea să se bazeze pe tăieri de cheltuieli în zone prioritare, inclusiv educaţie, sănătate sau infrastructură. Creşterea taxelor care distorsionează mai puţin creşterea economică, precum taxele de mediu şi taxele pe proprietate, ar putea fi luată de asemenea în considerare.

Condiţiile de finanţare vor rămâne favorabile, , deoarece se prevede că politica monetară va rămâne acomodativă, în ciuda inflaţiei care depăşeşte obiectivul de 2,5% (+/- 1%) în 2019. Ratele dobânzilor vor rămâne neschimbate, deoarece presiunile inflaţioniste sunt aşteptate să scadă uşor şi să se întoarcă către banda ţintă a băncii centrale în 2020.

Piaţa muncii va rămâne încordată, pe măsură ce disponibilul de forţă de muncă continuă să scadă, din cauza îmbătrânirii şi a emigraţiei. Măsurile de activare care cresc participarea pe piaţa muncii de la nivelul mic din prezent pot ajuta la reducerea deficienţelor şi a presiunilor salariale. Creşterea salariilor din sectorul public şi a salariului minim se va modera. Drept rezultat, inflaţia salarială se va calma, dar în continuare va depăşi creşterile de productivitate.

Creşterea economică este estimată să încetinească

După ce a crescut cu 4% în 2019, PIB-ul este prognozat să încetinească la o creştere de numai 3,2% în 2020, înainte de a creşte din nou cu 3,7% în 2021. Inflaţia în scădere şi stimulul fiscal vor susţine creşterile puterii de cumpărare a gospodăriilor. Majorările investiţiilor mediului de afaceri vor rămâne relativ mici, datorită unui mediu extern slab, dar absorbţia mai mare de fonduri UE structurale va susţine investiţiile publice. Competitivitatea producătorilor locali va fi afectată de creşterea costurilor cu forţa de muncă. Deficitul de cont curent actual este prognozat să depăşească 5% din PIB.

Principalele riscuri dezavantajoase includ o continuă deteriorare a perspectivelor comerciale în Uniunea Europeană şi o volatilitate financiară globală crscută, care ar putea duce la ieşiri de capital. Relaxarea fiscală excesivă, în special creşteri abrupte de salarii în sectorul public şi de pensii, ar presupune pierderi de competitivitate mai puternice.

Creşteri puternice ale spread-urilor suverane ar putea afecta puternic sectorul bancar din cauza expunerii mari a datoriei suverane. În schimb, politicile de activare ar putea avea un impact pozitiv mai accentuat asupra participării forţei de muncă şi ar putea contribui la diminuarea tensiunilor pe piaţa forţei de muncă. Previzibilitatea îmbunătăţită a politicilor după alegerile din 2020 ar putea consolida încrederea în afaceri şi investiţiile.