„NU CAS-ului”: paroxismul lui Ghiţă-contra

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:

Este incredibil cum basculează unii dintr-o parte în alta a spectrului ideilor economice. Cei care nu cred în ele le implementează cu speranţa că îi va salva cineva pe ultima sută de metri, iar cei care cred se dovedesc nişte simpli Ghiţă-contra.

Reducerea CAS este bună pentru economia României. Reducerea CAS nu este o masură pe care să o copiezi fără să înţelegi că face parte dintr-un program şi o viziune coerentă. Reducerea CAS-ului nu merge însoţită de pomeni electorale. Pomenile electorale pot urma după ce măsuri de factura reducerii CAS îşi ating scopul prin antrenarea economiei. Dincolo de discursul propagandistic, nu transferurile preelectorale sunt cele care sporesc bunăstarea populaţiei, ci măsurile de stimulare şi îmbunătăţire a cadrului economic.

Reducerea CAS la angajator acţionează pe multiple paliere pentru a susţine economia României şi spori bunăstarea populaţiei:

1) Reducerea CAS la angajator injectează un stimul financiar în sistem care se duce nu doar în consum, ci şi în noi investiţii. Cel mai important aspect în această perioadă este faptul că ajută la stabilizarea financiară a firmelor cu probleme de lichiditate.

2) Reducerea CAS la angajator semnalează că se face ceva şi la nivelul stimularii mediului de afaceri şi nu doar la nivel de stimuli electorali.

3) Reducerea CAS la angajator îmbunătăţeşte poziţionarea României la nivelul atractivităţii investiţionale. Impozitarea muncii este excesivă în România după orice standarde, fiind mult superioară mediei europene. Acest indicator are o pondere importantă în scoringul pentru alegerea unei destinaţii de relocare ori extindere.

4) Aducerea muncii la negru în zona impozabilă se poate face doar în condiţiile unei impozitări reduse a muncii.

Îmbunătăţirea colectării trebuie să fie susţinută prin modificarea arhitecturii fiscale pe 3 direcţii:

-impozite reduse şi simple
-penalităţi mari
-controlori bine plătiţi.

5) Rebalansarea diferenţei de impozitare existentă în România între muncă şi capital

6) Măsurile de politică economică afectează economia cu întarziere. Prin urmare, pentru a avea ce alocă/transferă electoral, economia trebuie stimulată să producă cu mult înaintea dorinţei de „echitate”

7) După ce România a trecut prin al doilea cel mai dur program de austeritate după Grecia, stimularea economiei prin relaxare fiscală este o masură de bun-simţ economic

8) În condiţiile negocierii deficitare a datei de atingere a ţintei de deficit din cadrul Compactului Fiscal (România 2015, pe când Polonia a obţinut 2017, iar Austria, Portugalia şi Spania 2017-2018) este normală încercarea unei stimulări fiscale pentru a amplifica creşterea economică

Acoperirea deficitului.

În primul rând, că filozofia guvernamentală în România ar trebui să se schimbe de la una bugetară la una constructivă. Altfel spus, cadrul fiscal trebuie să fie dimensionat în funcţiile de dezideratele de dezvoltare economică a României şi de bunăstare a populaţiei, şi nu de dragul unui buget.

Sursele de acoperire a deficitului aparent:

- creşterea economică suplimentară
- reducerea evaziunii în domeniul muncii (estimarea privind evaziune fiscală la CAS realizată de Consiliul Fiscal este de circa 4 ori mai mare decât impactul reducerii CAS-ului la nivelul unui an)
- reducerea cheltuielilor direcţionate electoral (2015 nu este un an electoral comparativ cu 2014)
- utilizarea opţiunii oferite de Uniunea Europeană pentru creşterea deficitului destinat investiţiilor pentru ţările aflate sub 60% datorie în PIB
- reducerea generală a evaziunii fiscale
- investiţiile potenţiale date fiind condiţiile de afaceri îmbunătăţite
- taxarea suplimentară a fluxurilor băneşti ce intră în economie din stimulul fiscal mai sus menţionat

Articol publicat pe blogul personal.

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite