Isărescu: Ţinta de aderare la euro în 2019 nu mai este fezabilă, ne trebuie o foaie de parcurs clară. Cele trei opţiuni ale României, potrivit CRPE

0
Publicat:
Ultima actualizare:
Aderarea la euro în 2019 este aproape imposibilă în viziunea lui Isărescu
Aderarea la euro în 2019 este aproape imposibilă în viziunea lui Isărescu

Ţinta de adoptare a monedei europene în 2019 nu mai este fezabilă, întrucât că România ar trebui să intre în anticamera zonei euro cel târziu în iunie 2016, şi este necesară o foaie de parcurs agreată la nivel naţional, înainte de a stabili data aderării, potrivit guvernatorului BNR, Mugur Isărescu.

„Ţinta 2019 pentru euro nu mai este fezabilă pentru că ar fi trebuit ca, cel mai târziu în iunie 2016, să intrăm în ERM II, anticamera zonei euro, pentru care pregătirea e complicată. Tehnic nu mai este posibil, char dacă am dori politic“, a declarat, Mugur Isărescu, guvernatorul Băncii Naţionale a României, la briefingul după şedinţa de politică monetară a Consiliului de Administraţie al băncii centrale.

Chiar şi în situaţia intrării în anticameră în iunie 2016 cu un efort deosebit de a îndeplini condiţiile, ceea ce este improbabil, dacă nu imposibil, mai există perioada de minim doi ani în care România trebuie să rămână în aceasta, fără a garanta intrarea în zona euro în 2019 şi demersurile nu trebuie forţate în acest moment.

„Noi avem o abordare pe care am mai spus-o şi o s-o propunem din nou Guvernului, preşedintelui ca, înainte de orice decizie, de stabilirea unei date, să ne facem o foaie de parcurs, trebuie să ştim ce înseamnă atingerea acelei date, o foaie de parcurs care să fie discutată politic, să fie însuşită şi de opoziţie, pentru că la anul suntem în alegeri. Pentru foaia de parcurs trebuie un consens la nivel naţional, mai mult decât unul politic poate“, a adăugat Isărescu.

Schimbări complicate şi dure în societate

Şeful BNR a punctat că societatea românească trebuie să înţeleagă că aderarea la euro este un proces complicat, care presupune nu doar schimbarea monedei, ci schimbări în toate componentele societăţii, inclusiv în plan cultural.

„Plus că trebuie să răspundem la mai multe întrebări: comiterul de trecere la euro din ceva fi format? Cât va fi guvernamental, cât va cuprinde partea tehnică din banca centrală, cât va acoperi societatea civilă? Răspunsul la aceste întrebări va veni pe cale de consecinţă“, a precizat Isărescu.

Totodată, el a reamintit că celelalte ţări din regiune care intenţionează să adere la euro nu şi-au fixat o dată anume, ci vor să aştepte pentru când situaţia va fi adecvată sau când condiţiile vor fi îndeplinite.

CRPE: Cele trei opţiuni ale României

România are în acest moment trei opţiuni pentru trecerea la euro: cea grăbită, cea realistă şi „mai vedem ce se întâmplă“, Centrului Român pentru Politici Europene (CRPE). Acesta a lansat astăzi un raport în care detaliază cele trei opţiuni, iar titlul acestuia este sugestiv: „Orizontul Euro-2019: Am invitat pe toată lumea la o nuntă, dar nu face nimeni pregătirile“.

Opţiunea grăbită presupune menţinerea ţintei asumată oficial de România în Planul de Convergenţă, şi anume 1 Ianuarie 2019, însă trebuie să elaborăm rapid un plan de acţiune concret, care să cuprindă anumite reforme structurale, inclusiv la nivelul politicii monetare.

Opţiunea realistă înseamnă recunoaşterea faptului că aderarea la euro în 2019 nu mai este posibilă şi propunem o altă ţintă, dar realistă. La aceasta trebuie ataşat un plan concret, cu măsuri programate în timp şi asumat la nivel naţional de către toate instituţiile statului.

Opţiunea „mai stăm să vedem ce se întâmplă“ porneşte de la premiza că trebuie să acţionăm cu precauţie în stabilirea unei ţinte reale de aderare, nefiind astfel în situaţia urgentă de a propune o data exactă de aderare. Problema cu zona euro este că este un sistem monetar comun, dar nu există şi un sistem fiscal comun, ceea ce creează dezechilibre între ţări.

Irlanda vs Islanda

În acest moment, zona euro se comportă practic precum „standardul aur“ de dinaintea Primului Război Mondial, potrivit lui Victor Giosan, expert afiliat CRPE.

Mai exact, în cazul unei crize, acest lucru se traduce prin ajustări reale, adică prin tăierea salariilor şi creşterea taxelor, cum au făcut România în 2010 şi Grecia în acest an. Având o monedă proprie, ajustările se pot face şi „pe ascuns“, prin inflaţie (scumpiri) şi curs (devaluarea monedei naţionale în raport cu celelalte), fără ca salariile nominale să fie tăiate. Potrivit lui Giosan, România trebuie să vadă de ce Polonia sau Cehia, state mult mai avansate economic decât România, nu au avansat o dată certă de aderare la euro. El a arătat că, în cazul unor crize, istoria arată că cel mai mult au de suferit statele de la periferie decât cele din centru, astfel că în cazul aderării la euro, România ar putea avea de suferit mai mult decât Germania, motorul Uniunii Europene şi al zonei euro.

De asemenea, Andrei Mocearov, profesor de economie şi specialist pe probleme de studii europene în cadrul Camerei Deputaţilor, acompletat că, în cazul unor probleme economice, ajustarea prin inflaţie sau curs este mai „umană“ faţă de cele prin tăirea veniturilor reale şi reducerea standardului de viaţă. El a dat ca exemplu Irlanda versus Islanda. Ambele state au avut nevoie de salvare în cadrul crizei, dar Irlanda, deşi făcea parte din zona euro şi era lăudată pentru infrastructura sa, a suferit mai mult decât Islanda, care avea propria monedă. Mocearov a punctat că măsurile luate de guvernul de la Dublin în cadrul planului de salvare au dus la un nou val de migraţie irlandeză în lume. 

Economie



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite