De ce este neconstituţională reorganizarea ANAF. Obiecţiile judecătorilor CCR

0
Publicat:
Ultima actualizare:

Curtea Constituţională a României (CCR) a hotărât, luna trecută, că este neconstituţională legea prin care Guvernul vrea să reorganizeze ANAF din direcţii regionale în direcţii judeţene. Judecătorii CCR spun că ea încalcă principiul bicameralismului, că Parlamentul a prestabilit modificarea cheltuielilor bugetare fără să ceară Guvernului o informare şi că lipseşte fişa financiară referitoare la implicaţiile asupra bugetului de stat.

Consiliul Economic şi Social aviza nefavorabil propunerea legislativă încă de anul trecut, arătând că „reorganizarea presupune alocare de resurse bugetare suplimentare prin reînfiinţarea unor structuri noi la nivel judeţean” şi „nu există încă punctul de vedere al Ministerului Finanţelor Publice referitor la măsurile propuse”.

CCR a confirmat aceste aspecte, ele conducând la declararea drept neconstituţională a legii privind reorganizarea ANAF.

Noua lege prevedea reorganizarea ANAF sub două aspecte. Primul vizează structuri din cadrul ANAF, respectiv direcţiile generale regionale, care se desfiinţează prin divizare, legea dispunând înfiinţarea direcţiilor finanţelor publice judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti, noile structuri rămânând în cadrul ANAF. Al doilea vizează înfiinţarea unei noi structuri cu personalitate juridică, respectiv Direcţia Generală a Vămilor, organ de specialitate al administraţiei publice centrale, care preia atribuţiile, activităţiile, posturile şi personalul structurilor vamale din cadrul ANAF şi al unităţilor subordonate, dar care urmează a funcţiona în subordinea Ministerului Finanţelor Publice.

„Dincolo de nerespectarea principiului bicameralismului, Curtea constată că ambele aspecte vizate de actul normativ supus controlului presupun reorganizarea instituţională a activităţii din domeniile reglementate, prin înfiinţarea unor structuri în cadrul unui organ de specialitate al administraţiei publice centrale, respectiv a unui organ de specialitate al administraţiei publice centrale, care implică cheltuieli bugetare privind logistica şi personalul angajat”, arată CCR.

CCR a mai subliniat că, în cadrul raporturilor constituţionale dintre Parlament şi Guvern, este obligatorie solicitarea unei informări atunci când iniţiativa legislativă afectează prevederile bugetului de stat.

„Această obligaţie a Parlamentului este în consonanţă cu dispoziţiile constituţionale care prevăd că Guvernul are competenţa exclusivă de a elabora proiectul bugetului de stat şi de a-l supune spre aprobare Parlamentului. În temeiul acestei competenţe, Parlamentul nu poate prestabili modificarea cheltuielilor bugetare fără să ceară Guvernului o informare în acest sens. Dat fiind caracterul imperativ al obligaţiei de a cere informarea menţionată, rezultă că nerespectarea acesteia are drept consecinţă neconstituţionalitatea legii adoptate”, mai arată CCR.

Astfel, Curtea a subliniat că iniţiativa legislativă nu a fost însoţită de dovada solicitării informării Parlamentului de către Guvern, solicitare care ar fi trebuit să fie formulată de preşedintele Senatului, şi nici de dovada că această informare a fost solicitată ulterior, pe parcursul derulării procedurii, de către preşedintele comisiei sesizate în fond (Comisia pentru buget, finanţe şi bănci din cadrul Camerei Deputaţilor), în faţa căreia au fost admise amendamente care impun modificarea prevederilor bugetului de stat.

Preşedintele Comisiei pentru buget, finanţe şi bănci din Camera Deputaţilor a comunicat CCR că  Senatul, în calitate de primă Cameră sesizată, a transmis Guvernului propunerea legislativă, pentru ca acesta să se pronunţe, astfel că „Parlamentul şi-a îndeplinit obligaţia de a solicita această fişă”, şi că la şedinţa Comisiei pentru buget, finanţe şi bănci din data de 26 februarie 2019, la dezbaterea propunerii legislative „a participat domnul Eugen Teodorovici, ministrul finanţelor publice, care a precizat, în faţa membrilor comisiei, că susţine iniţiativa legislativă”.

Curtea susţine însă că informarea din partea Guvernului a fost solicitată de Senat, prin intermediul secretarului general al Camerei, cu încălcarea prevederilor constituţionale care stabilesc expres că informaţiile şi documentele sunt cerute de Senat, prin intermediul preşedintelui Camerei.

De asemenea, CCR susţine că prezenţa ministrului de finanţe la şedinţa Comisiei pentru buget, finanţe şi bănci în care a fost dezbătută propunerea legislativă, chiar cu precizarea expresă în sensul susţinerii iniţiativei legislative, nu poate complini obligaţia constituţională a preşedintelui comisiei de a solicita informarea Guvernului şi cu atât mai puţin nu poate complini lipsa fişei financiare care trebuie să însoţească propunerea legislativă.

Curtea a statuat că „introducerea unor dispoziţii care privesc salarizarea personalului bugetar, practic, direct la dezbaterea finală a proiectului de lege, după adoptarea proiectului de lege în prima Cameră sesizată, după parcurgerea procedurii de avizare, fără o informare a Parlamentului de către Guvern, eludează cadrul constituţional stabilit pentru întocmirea bugetului public”.

„Lipsind fişa financiară (iniţială şi reactualizată), nu se poate trage decât concluzia că la adoptarea legii s-a avut în vedere o sursă de finanţare incertă, generală şi lipsită de un caracter obiectiv şi efectiv, nefiind aşadar reală”, mai arată CCR.

Economie



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite