Creţu: În perioada 2021-2027, România va primi fonduri cu 8% mai mari decât în perioada 2014-2020

374 de miliarde de euro vor fi alocate prin Politica de Coeziune pentru perioada 2021-2027, iar România va primi cu 8% mai mult decât în perioada 2014-2020, susţine comisarul pentru politica regională, Corina Creţu.

"Astăzi a fost, cred, cel mai important moment al mandatului meu de Comisar European. Pentru prima oară în istoria Uniunii Europene, Politica de Coeziune va avea cea mai importantă alocare, 374 de miliarde de euro pentru perioada 2021-2027, pentru 27 de state membre (din păcate, Marea Britanie va părăsi proiectul european în martie 2019). Nu au fost negocieri uşoare, având în vedere plecarea celui de-al doilea net contributor la Bugetul UE şi nevoia de a introduce noi priorităţi. Alocarea pentru România în ceea ce priveşte fondurile pe care le gestionez se ridică la aproape 31 de miliarde pentru perioada 2021-2027, cu aproximativ 8 la sută mai mult faţă de perioada 2014-2020. Am conştiinţa împăcată”, a scris Corina Creţu pe pagina sa de Facebook.

În cadrul următorului buget pe termen lung al UE pentru 2021-2027, Comisia propune modernizarea politicii de coeziune, principala politică de investiţii a UE şi una dintre cele mai tangibile expresii ale solidarităţii.

Economia UE este în curs de redresare, dar pentru a elimina decalajele care persistă între statele membre şi între regiunile din interiorul acestora, sunt necesare investiţii suplimentare. Bazându-se pe un buget de 373 de miliarde euro (preţuri curente – luând în considerare inflaţia) în angajamente pentru perioada 2021-2027, viitoarea politică de coeziune are, din perspectiva investiţiilor, capacitatea de a contribui la eliminarea acestor decalaje. Resursele vor fi direcţionate în continuare către regiunile care au cea mai mare nevoie de investiţii pentru a recupera decalajul în raport cu restul UE. În acelaşi timp, aceasta va continua să fie o legătură puternică, directă între UE şi regiunile şi oraşele sale.

Vicepreşedintele Comisiei responsabil pentru locuri de muncă, creştere, investiţii şi competitivitate, Jyrki Katainen, a declarat: „În următorii zece ani, politica de coeziune va ajuta ansamblul regiunilor să-şi modernizeze industria, să investească în inovare şi va facilita tranziţia către o economie circulară, cu emisii scăzute de dioxid de carbon. În plus, propunerea noastră va contribui, de asemenea, la consolidarea unui mediu favorabil întreprinderilor în Europa, creând condiţii adecvate pentru creşterea economică, crearea de locuri de muncă şi investiţii.”

Comisarul pentru politica regională, Corina Creţu, a declarat: „Astăzi propunem o politică de coeziune pentru toate regiunile, care să nu lase pe nimeni în urmă. Am îmbunătăţit flexibilitatea acestei politici pentru a o adapta la noile priorităţi şi pentru a spori protecţia cetăţenilor UE. Am simplificat, de asemenea, normele, iar acest lucru va fi în beneficiul tuturor, de la întreprinderile mici la antreprenori şi la şcoli şi spitale, care vor putea obţine fonduri mai uşor.”

Principalele elemente ale propunerii Comisiei pentru modernizarea politicii de coeziune sunt:

1. Axarea pe priorităţi strategice de investiţii, în cazul cărora UE este cea mai în măsură să obţină rezultate bune: Majoritatea investiţiilor din Fondul european de dezvoltare regională şi din Fondul de coeziune vor fi direcţionate către inovare, sprijinirea micilor întreprinderi, tehnologiile digitale şi modernizarea industrială. De asemenea, acestea vor fi folosite în scopul de a facilita tranziţia spre o economie cu emisii scăzute de carbon şi lupta împotriva schimbărilor climatice, pentru punerea în aplicare a Acordului de la Paris.

2. O politică de coeziune pentru toate regiunile şi o abordare mai adaptată a dezvoltării regionale:

Investiţii în toate regiunile: Regiunile care înregistrează încă decalaje în ceea ce priveşte creşterea sau veniturile, situate în principal în sudul şi estul Europei, vor beneficia în continuare de un sprijin substanţial din partea UE. Politica de coeziune va continua să investească în toate regiunile, deoarece multe dintre acestea, situate în întreaga Europă (inclusiv în statele membre mai bogate), întâmpină dificultăţi în realizarea tranziţiei industriale, în combaterea şomajului şi în a se afirma într-o economie globalizată.

O abordare adaptată: Politica de coeziune clasifică regiunile în trei categorii: regiuni mai puţin dezvoltate, regiuni de tranziţie şi regiuni dezvoltate. PIB-ul pe cap de locuitor rămâne în continuare principalul criteriu de alocare a fondurilor necesare pentru a reduce discrepanţele şi a ajuta regiunile cu venituri şi creştere economică scăzute să recupereze decalajele. De asemenea, au fost introduse noi criterii pentru a reflecta mai bine realitatea de pe teren, şi anume şomajul în rândul tinerilor, nivelul scăzut de educaţie, schimbările climatice şi primirea şi integrarea migranţilor.

Iniţiative la nivel local: Politica de coeziune pentru perioada 2021-2027 reprezintă o Europă care împuterniceşte, prin sprijinul acordat strategiilor de dezvoltare iniţiate la nivel local. Autorităţile locale, urbane şi teritoriale vor fi mai implicate în gestionarea fondurilor UE, în timp ce ratele de cofinanţare majorate vor îmbunătăţi asumarea răspunderii pentru proiectele finanţate de UE în regiuni şi oraşe.

3. Un număr limitat de norme, mai clare, mai scurte şi un cadru mai flexibil:

Simplificarea accesului la fonduri: Comisia propune atenuarea complexităţii normelor în următorul buget pe termen lung al UE, reducând birocraţia şi simplificând procedurile de control pentru întreprinderile şi antreprenorii care beneficiază de sprijinul UE.

Un cadru unic de reglementare: Există deja un cadru de reglementare unic care cuprinde şapte fonduri UE implementate în parteneriat cu statele membre („gestiune partajată”), ceea ce va facilita activitatea managerilor de programe finanţate prin fonduri UE. Acest cadru va facilita, de asemenea, sinergiile, de exemplu între fondurile politicii de coeziune şi Fondul pentru azil şi migraţie, pentru a elabora astfel strategii de integrare locală a migranţilor. Cadrul permite, de asemenea, stabilirea unor legături mai eficiente cu alte fonduri din setul UE de instrumente bugetare; De exemplu, statele membre pot alege să transfere o parte din resursele politicii de coeziune către programul InvestEU.

Adaptarea la necesităţi: De asemenea, noul cadru combină stabilitatea necesară pentru planificarea pe termen lung a investiţiilor cu nivelul adecvat de flexibilitate necesar pentru a face faţă evenimentelor neprevăzute. O evaluare la jumătatea perioadei va determina dacă sunt necesare modificări ale programelor pentru ultimii doi ani din perioada de finanţare şi dacă va fi posibil transferul limitat de resurse în cadrul programelor finanţate din fondurile UE.

4. O mai strânsă legătură cu semestrul european, pentru a îmbunătăţi mediul de investiţii în Europa: Comisia propune consolidarea legăturii dintre politica de coeziune şi semestrul european, pentru a crea un mediu favorabil întreprinderilor şi creşterii în Europa, astfel încât investiţiile UE şi cele naţionale să poată fi valorificate la întregul lor potenţial. Această consolidare a sprijinului politicii de coeziune pentru reformele structurale va asigura deplina complementaritate şi coordonare cu noul Program îmbunătăţit de sprijin pentru reforme.

Etape următoare

Într-un spirit de transparenţă fără precedent, la 2 mai, Comisia Europeană a prezentat, pentru prima dată în istorie, propunerea sa pentru noul buget pe termen lung al UE, atât în preţurile curente, cât şi în preţurile constante din 2018. În acelaşi spirit, Comisia publică astăzi, de asemenea, alocările naţionale pentru politica de coeziune pentru statele membre, atât în preţurile curente, cât şi în preţurile constante din 2018.

Un acord rapid asupra întregului buget pe termen lung al UE şi asupra propunerilor sale sectoriale este esenţial pentru a asigura faptul că fondurile UE vor da rezultate pe teren cât mai curând posibil.

Dacă s-ar înregistra întârzieri similare celor constatate la începutul actualei perioade bugetare 2014-2020, 100 000 de proiecte finanţate de UE nu ar fi lansate la timp; aceasta ar însemna că multe şcoli care trebuie renovate ar urma să intre în renovare mai târziu şi ar presupune, de asemenea, că unele echipamente medicale ar fi livrate cu întârziere în spitale sau că micile întreprinderi ar fi forţate să îşi planifice investiţiile fără garanţiile necesare.

Ajungerea în 2019 la un acord privind următorul buget pe termen lung ar asigura o tranziţie fără probleme între actualul buget pe termen lung (2014-2020) şi noul buget, precum şi previzibilitatea şi continuitatea finanţării, în beneficiul tuturor.