Cosmin Marinescu, consilierul prezidenţial pe probleme economice: „Capitalul românesc creşte promiţător“

Cosmin Marinescu, consilierul prezidenţial pe probleme economice: „Capitalul românesc creşte promiţător“

Firmele cu capital autohton s-au dezvoltat promiţător în ultima perioadă, însă acestea aşteaptă şi mai multe semnale pozitive, iar creşterea investiţiilor străine ar susţine acumularea mai rapidă a capitalului românesc, susţine consilierul prezidenţial pe probleme economice.

Ştiri pe aceeaşi temă

Antreprenoriatul românesc se găseşte la nivelul întreprinderilor mici şi mijlocii, care pot deveni o coloană vertebrală a economiei, o matrice de stabilitate, cu un potenţial imens în planul inovării şi al consolidării clasei de mijloc, potrivit lui Cosmin Marinescu, consilierul prezidenţial pe probleme economice.  
 
„Adevărul“: Săptămâna trecută, premierul Dacian Cioloş a prezentat în Parlament situaţia economică a ţării. România înregistrează o creştere economică de peste 5%, dar care sunt fundamentele acesteia? Cum se vede economia românească de la Cotroceni?
 
Cosmin Marinescu: Da, România este în prezent campioana creşterii economice din Uniunea Europeană, cu o creştere pe primul semestru de 5,2%. Important este că, spre deosebire de primele luni ale anului, datele recente indică inclusiv revigorarea activităţii investiţionale. De exemplu, investiţiile nete au crescut pe primul semestru cu 8,7% faţă de 2015, deci sunt semne bune pentru evoluţiile viitoare. 
 
În acelaşi timp, însă, nu trebuie neglijate anumite date structurale. Creşterea este, prin definiţie, un fenomen cantitativ, dar economiştii trebuie să privească şi dincolo de latura cantitativă. În contextul de faţă, de exemplu, era previzibil un aport considerabil din partea consumului, dat fiind impulsul fiscal consistent, bazat pe reducerea TVA, pe un trend post-criză deja expansionist.
 
Astfel, prognozele de creştere economică au fost revizuite pozitiv cu 0,6 puncte procentuale, la o rată anuală de 4,8%. Am putea spune că economia este deja bine încălzită, pe latura cererii, pe fondul creşterii cu circa 17% a cifrei de afaceri din comerţul cu amănuntul. De aceea este importantă dinamica investiţională, care să aducă răspunsuri pozitive pe latura ofertei.
 
Acestea s-ar rezuma simplu: investiţii şi productivitate. Iar când investiţiile dau semne încurajatoare, ar trebui să urmeze şi câştigurile de productivitate. În acest sens, foarfeca productivitate-salarii ar susţine mai bine competitivitatea. Consecinţa s-ar vedea şi în balanţa externă, unde deficitul comercial a crescut cu circa 30% faţă de anul trecut, pe seama bunurilor de consum. Importurile au accelerat la o rată de peste 10%, dublă decât cea a exporturilor.
 
De aceea trebuie să ne uităm cu atenţie la anumite evoluţii sectoriale şi structurale, la performanţele din industrie, din agricultură, astfel încât să se consolideze latura calitativă a creşterii economice.
 
** De peste 25 de ani se discută despre importanţa industriei şi a agriculturii, despre nevoia creşterii productivităţii. Toate guvernele au planuri şi strategii, dar avem mai degrabă nevoie de soluţii concrete. De ce credeţi că se mişcă lucrurile atât de încet?
 
** N-aş privi lucrurile într-o notă atât de restrictivă. Soluţii concrete există, se discută despre ele, guvernul şi partidele politice concep diverse strategii, politici şi măsuri, unele ajung să fie implementate, altele nu. Deci nu ducem lipsă de iniţiative şi idei. Un exemplu este strategia economică a Guvernului „România competitivă“.
 
În opinia mea, esenţiale sunt coerenţa şi asumarea politicilor în linie cu o viziune sănătoasă privind dezvoltarea. De exemplu, dacă avem ca obiective o clasă de mijloc puternică şi dezvoltarea elitei antreprenoriale, atunci trebuie ţinute la distanţă măsurile adverse, cele care sporesc dependenţa de stat, aflate pe contrasens cu antreprenoriatul. 
 
Pe de altă parte, suntem prizonierii unei legi naturale: timpul. Este vorba şi de un ritm natural al dezvoltării, peste care nu se poate sări sau care nu poate fi răsturnat peste noapte, pentru că nu există o lampă a lui Aladin aducătoare de prosperitate. 
 
Dezvoltarea economică se bazează pe capital, însă formarea capitalului nu este ceva spontan, nu este rezultatul imediat al unei decizii, ci un proces lent de acumulare, foarte senzitiv în raport cu mediul (social, politic) în care se petrece.
 
** Se discută în ultima vreme tot mai intens despre capitalul românesc, despre importanţa acestuia, observăm asta şi în discursul politicienilor. În opinia dumneavoastră, cât de mult cântăreşte capitalul românesc în economie?
 
** Într-adevăr, astăzi se discută mult despre capitalul romanesc, şi este bine să fim atenţi în această direcţie. Demersul însă trebuie să ţină cont şi de rigorile instituţionale şi economice ale etapei actuale.
 
Este important ca tema capitalului românesc să nu se transforme în argument împotriva capitalului extern. Logica economică este, o dată în plus, edificatoare. Investiţiile străine creează locuri de muncă, venituri superioare, lucrează cu furnizori locali, aşa cum stau lucrurile în industria auto, de pildă. Deci, în contextul investiţiilor externe, acumularea capitalului autohton este şi ea mai rapidă.
 
Pe de altă parte, este adevărat, capitalul românesc aşteaptă mai multe semnale pozitive. Iar aici, ca să fie clar, mă refer la sectorul privat, la întreprinzătorii români care au traversat criza şi sunt în căutare de noi direcţii şi oportunităţi. 
 
Potrivit datelor Registrului Comerţului  din august 2016, ponderea capitalului autohton privat în total cifră de afaceri, inclusiv companii de stat, este de 55% pentru companiile cu cifră de afaceri între 10 şi 20 de milioane de euro, de 44,5% pentru cele cu cifră de afaceri între 20 şi 50 de milioane de euro, 33,4% pentru intervalul 50-100 de milioane de euro şi de 14,7% pentru cele cu afaceri de peste 100 de milioane de euro.
 
Este limpede că ponderea capitalului autohton privat scade semnificativ în zona marilor afaceri. Antreprenoriatul românesc se găseşte la nivelul întreprinderilor mici şi mijlocii. De aceea, pentru o economie emergentă cum este cea a României, IMM-urile pot deveni o coloană vertebrală a economiei, o matrice de stabilitate, cu un potenţial imens în planul inovării şi al consolidării clasei de mijloc.
 
Pentru afacerile mari, de peste 100 de milioane de euro, sunt doar 49 de companii private cu capital românesc. Evident, salturile de tip corporatist nu se fac tocmai uşor. Sunt esenţiale, în acest sens, acumularea culturii antreprenoriale pentru business de anvergură şi dezvoltarea susţinută a pieţei de capital.
 
Ca economist, poate ar trebui să spun că dincolo de naţionalitatea capitalului mă interesează, evident, eficienţa şi etica acestuia. În definitiv, este importantă crearea de locuri de muncă, mai multe şi mai bine plătite, din care să rezulte premisele unor noi iniţiative antreprenoriale.
 
Dar poate că merită să reflectăm la întrebarea: este capitalul românesc şi o măsură a dezvoltării noastre? Eu consider că o ţară prosperă, cu o economie de piaţă consolidată, trebuie să aibă capitalişti puternici, dar care să îşi tragă forţa de pe piaţă, din libera concurenţă. În definitiv, clasa antreprenorială românească este şi ea o măsură a schimbărilor economiei şi societăţii româneşti.
 
** Totuşi, 49 de companii cu capital privat românesc cu cifră de afaceri de peste 100 milioane euro sunt destul de puţine. Există premise ca numărul acestora să crească?
 
** Evident, iar datele recente nu descurajează, ci dimpotrivă. Dincolo de situaţia la zi, mai importantă este dinamica pe care o au companiile cu capital românesc, cel puţin în ultimul an. Potrivit datelor ONRC, între iulie 2015 şi august 2016, companiile private cu capital românesc au crescut promiţător. 

 
De exemplu, pentru o cifră de afaceri între 10 şi 20 de milioane de euro, companiile private cu capital românesc au crescut în ultimul an cu 7%, de la 838 la 896. Între 20 şi 50 de milioane de euro cifră de afaceri, creşterea companiilor private cu capital românesc este însă mult mai consistentă, de aproape 22%, de la 368 la 448. 
 
Dinamica este şi mai evidentă pentru cifre de afaceri între 50 şi 100 de milioane de euro, interval în care numărul companiilor private cu capital românesc a crescut cu circa 35%, de la 74 la 100 de companii. 
 
Sunt deci premise favorabile pentru dezvoltarea în continuare a capitalului autohton. Favorabilă este şi creşterea investiţiilor străine directe, cu 23% faţă de 2015, ceea ce denotă un plus de atractivitate economică în contul României.
 
** În România sunt aproximativ 800.000 de firme active, cele mai multe având capital românesc. În cea mai mare parte este vorba despre micul întreprinzător, cel cu o cifră de afaceri de zeci sau sute de mii de euro. Ce şanse sunt ca aceşti întreprinzători români să-şi poată dezvolta afacerile şi să intre în liga celor mai mari, ţinând cont şi de mediul creat de stat?
 
** Într-adevăr, spiritul antreprenorial este definitoriu pentru afacerile mici, pentru micul întreprinzător care agoniseşte sau se îndatorează pentru a conduce un atelier, o brutărie, o ferma de familie... Sunt sute de mii de astfel de oameni care se gândesc, zi de zi, la acumularea de capital şi dezvoltarea antreprenorială. 
 
Aproape că unele afaceri sunt de subzistenţă, altele se ridică la o limită naturală, prin specificul lor, însă o economie dinamică se defineşte prin această clasa de mici întreprinzători, care pun bazele clasei de mijloc. Probabil că la acest nivel sunt şi cele mai sensibile probleme, de unde nevoia de transparenţă şi simplificare birocratică şi administrativă, ceea ce guvernul şi-a propus de altfel. 
 
În opinia mea, cheia unei Românii antreprenoriale se găseşte la nivelul interacţiunii dintre stat şi întreprinzător. Este important ca micul întreprinzător să capete încredere, să vadă o abordare nediscriminatorie şi să simtă că interacţiunea cu statul se face mai uşor, cu mai puţine costuri.
 
** Preşedintele Klaus Iohannis a iniţiat recent elaborarea unui Proiect de ţară, prin prisma unei viziuni pentru România adaptată contextului actual. Care credeţi că sunt beneficiile acestei iniţiative pentru economia românească?
 
**Încă de la începutul mandatului au existat diverse propuneri din zona mediului de afaceri, a societăţii civile, cu privire la direcţiile unui proiect de ţară. Recent, contextul Brexit a declanşat nevoia unei dezbateri privind viziunea la nivel de ţară.
 
Prin asumarea consensuală a unor direcţii majore, apar bineînţeles şi beneficii economice. În lumea de azi, predictibilitatea este unul dintre cele mai valoroase active, iar proiectul de ţară poate veni cu un angajament de predictibilitate sistemică, ceea ce nu este doar business, ci mai degrabă garanţia de a putea face strategii şi planuri pe termen lung. 
Pe de altă parte, în opinia mea, miza esenţială a dezbaterilor de la vârful Uniunii este ca proiectul european să se reinventeze şi economic. Performanţa economică este testul esenţial pe care orice construcţie instituţională, mai devreme sau mai târziu, trebuie să îl treacă.
 
Să nu uităm care a fost – ca parafrază – visul european, adică o Uniune a libertăţii, a libertăţii de mişcare, şi nu doar în plan economic, deşi libertatea este economică, prin excelenţă. În contextul actual, securitatea şi prosperitatea nu sunt doar obiective, ci şi condiţii esenţiale pentru succesul proiectului european. 
 
** Care consideraţi că trebuie să fie priorităţile de guvernare, în perioada următoare, din punct de vedere economic? 
 
**În opinia mea, miza esenţială este consolidarea creşterii economice, ceea ce nu înseamnă neapărat mai mult, adică în sens cantitativ, însă înseamnă mai bine, în sensul acumulărilor sustenabile. Iar aici mă refer la investiţii, la creşterea productivităţii şi la ameliorarea balanţei externe, prin accelerarea exporturilor.
 
Însă acestea sunt, la rândul lor, efectele unor politici economice, care trebuie să consolideze stabilitatea macroeconomică, dar şi să extindă calitatea mediului de afaceri. Este evident că a trecut vremea abordărilor facile, cele care au făcut laitmotiv din scăderea taxelor sau din pomparea de bani ieftini în economie.
 
România are nevoie de realizări reale, de infrastructură, de accesarea cât mai bună a fondurilor europene şi de întărirea capacităţii administrative. De exemplu, acum avem aprobat Master Planul general de transporturi, deci va trebui depăşită paradigma, aproape nesfârşită, a studiilor de fezabilitate şi să rezulte obiective finalizate şi infrastructură de calitate. 
 
Nu în ultimul rând, ca abordare principială, trebuie promovată o relaţie corectă, egală, între stat şi cetăţean, în toate sensurile acesteia – fiscal, administrativ ori în privinţa serviciilor publice. Aşa ne vom apropia mai repede, şi mai durabil, de ţările dezvoltate ale Uniunii Europene. 
citeste totul despre: