Centrul Român de Politici Europene: „Relaxarea fiscală va fi în detrimentul creşterii durabile a economiei“

Cristian Ghinea este membru al consiliului director al CRPE

În contextul adoptării măsurilor de scădere a TVA şi a altor politici de relaxare fiscală, CRPE - Centrul Român de Politici Europene - analizează oportunitatea acestor opţiuni din perspectiva obiectivului de creştere economică substanţială şi durabilă în România şi concluzionează că „recentele schimbări sunt mai degrabă în detrimentul acestui scop“.

Centrul Român de Politici Europene a lansat raportul „Cum putem să evităm capcana grecească în următorii 10 ani? Reflecţii pe marginea politicilor fiscal-bugetare ale României în context european“.

Ce vrea Uniunea Europeană

Ca parte a pactului de stabilitate fiscală, Uniunea Europeană vizează ca statele membre să ia măsuri contrare ciclului economic în care se află:  în perioadele de creştere sau boom să strângă baierele pungii şi să scadă deficitul bugetar, iar în perioadele de recesiune să pună lemne pe foc, stimulând economia.

În acest scop, UE a construit un sistem de analiză a indicatorilor macroeconomici (numit Cyclically-Adjusted Budget Balance – CAB – soldul bugetului ajustat ciclic), care să permită ajustarea politicii bugetare în funcţie de ciclul în care se află economia unui stat membru.

Sistemul este construit astfel încât să prevină apariţia unei succesiuni de cicluri creştere-recesiune (pro-ciclice), afectând dezvoltarea solidă, pe termen lung, a economiilor.

Cu alte cuvinte, UE încearcă să evite greşelile trecute – „să pui paie pe un foc care duduie, după care să pui apă pe un foc care abia pâlpâie“ şi să treacă la o logică preventivă: „să pui puţină apă pe focul care duduie, după care să pui paie pe focul care pâlpâie“, notează CRPE.

O viziune keynesiană

„CAB se bazează pe filosofia macroeconomică a lui Keynes, care, în esenţă, susţinea că stimularea prin deficite bugetare a unei economii poate fi utilizată cu efectele dorite doar pe termen scurt şi numai în caz de recesiune, supra-stimularea prin deficite excesive de-a lungul unor decenii generând criza economică mondială de la sfârşitul anilor 2000”, arată reprezentanţii CRPE.

Raportul CRPE prezintă în detaliu acest sistem de analiză, îl aplică României în contextul dezbaterii privind relaxarea fiscală şi vine cu o serie de propuneri de politici publice, din perspectiva lecţiilor învăţate -  atât din experienţa crizei economice prin care am trecut, cât şi din cea recentă a Greciei.

Măsurile draconice din 2010 puteau fi mai blânde

Victor Giosan, autorul acestui raport, consultant internaţional în management public şi planificare strategică cu o experienţă de peste 22 de ani în politică şi administraţie centrală, a aplicat modelul UE de analiză a indicilor agregaţi ai politicilor macroeconomice din România ultimilor zece ani.

El a demonstrat, astfel, că dacă principiile pactului de stabilitate fiscală s-ar fi aplicat în România anilor 2006-2008 (dacă nu ar fi existat deficitele bugetare semnificative pe perioadă de creştere), am fi fost mult mai bine pregătiţi pentru recesiunea din 2009, iar măsurile draconice din 2010 ar fi fost mult mai blânde.

Câştigăm pe termen scurt, pierdem pe termen mediu

În situaţia României de azi şi cunoscând această istorie recentă, autorul consideră că politicile de stimulare fiscală suplimentară într-o nouă perioadă de creştere devin riscante.

Angajamentele pe care România şi le-a luat faţă de Uniunea Europeană (faimoasele MTO-uri) sunt menite tocmai să preîntâmpine greşelile făcute anterior, iar abandonarea lor ar putea aduce prejudicii creşterii economice.

Ce am câştiga pe termen scurt din relaxarea fiscală am pierde sigur pe termen mediu.

Cu o scădere a veniturilor bugetare bruscă, intrarea în zona de deficit excesiv se va produce aproape cu certitudine în 2016.

În condiţiile în care nu va exista nici un acord cu creditorii internaţionali, cheltuielile de refinanţare ale României vor deveni nesustenabile şi orice guvern  va trebui să treacă  la creşteri de impozite sau la reduceri bruşte ale cheltuielilor.

Beneficiile noului Cod Fiscal? „Speculaţii populiste“

Raportul analizează, din perspectiva determinismelor macroeconomice, legăturile dintre diversele reduceri de impozite operate în noul Cod Fiscal şi presupusele lor beneficii (ex. creşterea colectării la bugetul de stat) şi demonstrează că de fapt acestea sunt de multe ori speculaţii populiste într-un an premergător alegerilor, fără o bază ştiinţifică.

În viziunea autorului, „România ar trebui să aibă rezerve atât pe linia nivelului impozitelor, cât şi pe linia deficitelor bugetare şi a datoriei publice pentru ca în viitoarea perioadă de recesiune să putem adopta cu adevărat măsuri anticiclice: reduceri de impozite şi/sau creşteri de cheltuieli.

Tendinţa de a imprima politicilor fiscale şi bugetare o mişcare de tip „Start and Stop“ prin politici pro-ciclice nu face decât să afecteze negativ o creştere economică durabilă şi solidă (3%-4% pe an), care are nevoie de un cadru fiscal-bugetar predictibil, stabil şi sustenabil şi de servicii publice de calitate“.

Spaţiul fiscal ar trebui să fie mai mare cu 5%

România are nevoie de un spaţiul fiscal suplimentar de 4%-5% pentru a realiza reformele structurale în educaţie, sănătate, administraţie şi management public, care vor necesita costuri suplimentare.

Nu nivelul impozitelor este ceea ce reclamă investitorii, ci proasta guvernare, risipa şi lipsa de reforme structurale în economie. România trebuie să treacă o graniţă a productivităţii, iar pentru asta are nevoie de cheltuieli pentru educaţie, sănătate, infrastructură.

„Raportul CRPE răspunde astfel şi argumentelor dur liberale (libertariene) care susţin tăierile bruşte şi masive de taxe ca pe un scop în sine – a înfometa bugetul pentru că oricum se cheltuiesc prost banii de către stat e o reţetă certă pentru rămânerea în subdezvoltare“, precizează reprezentanţii CRPE.

Raportul conchide că politicile discreţionar-ciclice, care aduc avantaje pe termen foarte scurt şi mai ales din perspectivă electorală, trebuie să cedeze întâietatea politicilor de schimbări structurale (a face lucrurile altfel, a modifica instituţii, funcţionarea lor, a schimba cultura organizaţională, a profesionaliza şi stabiliza pe termen mediu şi lung fundamentarea şi implementarea politicilor publice) şi să fie clar subordonate acestora.

Varianta integrală a raportului CRPE poate fi accesată AICI.