China şi zona euro se apropie cu paşi mici dar siguri de un nou dezastru

În China, creditele neperformante, preponderent din sectorul imobiliar, reprezintă 17% din PIB FOTO: AP

Prognoza finanicară nu arată bine nici pentru China, nici pentru cele 18 state din zona euro. Bubble-ul imobiliar şi deflaţia sunt numele formaţiunilor noroase care ameninţă cei doi mari poli economici.

E arhicunoscută profeţia lui Iosif din Vechiul Testament care îl avertiza pe Faraonul Egiptului că după şapte ani de prosperitate vor veni şapte ani de foamete. Morala profeţiei era că tocmai atunci când lucrurile merg bine trebuie să te pregăteşti pentru vremuri grele.

De la începutul crizei globale – de fapt, de la prăbulirea băncii de investiţii Lehman Brothers – au trecut aproape şase ani. Şi, dacă e să ţinem cont de principiul biblic, ar trebui să ne aşteptăm ca de la anul să înceapă un nou cilcu de prosperitate. În realitate, lucrurile sunt ceva mai complicate.

După anumiţi parametri, ultimii şase ani nu au fost chiar aşa de răi. De exemplu, bursa americană (şi aici ne referim la indicele Dow Jones) şi-a revenit de multă vreme şi indică o prosperitate superioară boom-ului de dinainte de criză. Cele mai mari două economii ale lumii nu duduie, dar nu se poate spune că o duc rău. Creştera Chinei s-a domolit de la 10,4% în 2010 (an de plină criză) la 7,7% anul trecut, iar PIB-ul Statelor Unite a avut o timidă creştere de 1,9% în 2013 versus căderea de 2,8% din 2009.

Aparenţe înşelătoare

Făcând un joc de cuvinte, nici criza nu a fost chiar criză, dar nici revenirea nu e chiar revenire. Mai multe insitituiţii media din Occident şi, mai nou, o importantă companie de consultanţă vorbesc despre riscul unui nou dezastru financiar în zona euro şi în China.  Potrivit consultanţilor de la Fathom Consulting, China şi zona euro nu sunt pregătire să absoarbă un nou şoc. În cazul particular al Chinei, temperarea creşterii economice, scăderea preţului locuinţelor şi rata foarte ridicată a creditelor neperfoamnte sunt tot atâtea motive de îngrijorare. Dacă preţul petrolului (un potenţial şoc) ar exploda la 150 de dolari barilul – faţă de 105 dolari barilul, cât este acum – China ar pierde două puncte procentuale din creştere.

Oferta de locuinţe în exces – piaţa imobiliară  se află în cădere liberă - este călcâiul lui Ahile al economiei chineze. ”Vedem cât se poate de evident o paralelă între China zilelor noastre şi America din 2006”, spune Danny Gabay, directorul Fathom, citat de cotidianul britanic The Telegraph.

Mai mult decât atât, dacă în statisticile oficiale, rata creditelor neperformante în China este aproape zero. Consultanţii de la Fathom estimează însă că, în realitate, nepreformantele reprezintă 17% din PIB-ul ţării. De notat că Japonia a intrat în criză în momentul în care creditele ”rele” au atins 20% din PIB.

UE vs. Rusia şi Rusia vs. UE

Nivelul ridicat al creditelor neperformante reprezintă un risc important şi pentru zona euro. De asemenea, moneda puternică şi contractarea creditului privat ar putea arunca această zonă în deflaţie până anul viitor. Analiştii cred că riscul deflaţiei ar putea să-i determine pe oficialii Băncii Centrale Europene să înceapă un program de Quantitive Easing (relaxare cantitativă), asemănător cu cel american.

Una peste alta, războiul sancţiunilor dintre Uniunea Europeană şi Statele Unite, pe de o parte, şi  Rusia, pe de altă parte, accentuează problemele de fond ale bătrânului continent. Rusia reprezintă al treilea partener comercial al UE, după China şi SUA, iar blocarea importurilor de alimente din Uniunea Europeană nu e o măsură lipsită de consecinţe.

Principalii indici din Europa şi Statele Unite (DAX, respectiv DOW Jones) au reacţionat la acest război al sancţiunilor pierzând ”emoţional” câteva sute de puncte. Acesta nu este însă un moment de panică pentru că, de fapt, cel puţin în cazul DOW Jones, acesta ar trebui să piardă probabil 4.000 de puncte, adică 30% din nivelul actual, ca să ajungă la o valoare apropiată de realitate.

Cu picioarele pe pământ

Până când Federal Reserve (Fed) nu-şi  va detalia politica monetară, lucrurile vor rămâne artificial de frumoase pe burse. Din punct de vedere cantitativ, lucrurile sunt clare: octombrie e ultima lună când Fed va mai injecta miliarde de dolari în bănci (de fapt, în piaţa de capital). Din punct de vedere calitativ, este aşteptată noua politică de dobândă cheie a Băncii Centrale din Statele Unite.  La modul general, ştim că Fed urmează să crească dobânda de la nivelul actual de 0,5% până la 1,45%, cel mult 4%, în perioada 2015-2018.

Mai simplu spus, este aşteptată mai peste tot în lume o coborâre cu picioarele pe pământ. Iar dacă aterizarea economiei chineze ar putea fi dură, după cum avertizează inclusiv Fondul Monetar Internaţional, în cazul pieţelor americane, aterizare s-ar putea să fie un cuvânt prea moale.