UE ameninţată de intenţia implicării Gazprom în proiectul TAP

Exprimarea intenţiei Gazprom de a se alătura proiectului Trans Adriatic Pipeline (TAP) pune în dificultate ambiţia geostrategică a Uniunii Europene (UE) de a reduce cota de piaţă ocupată de gazul rusesc. În plus, un asemenea demers ar descuraja alţi potenţiali furnizori de gaze naturale, potrivit Reuters.

TAP reprezintă segmentul european din coridorul sudic de transport al gazelor naturale din Azerbaidjan prin Georgia, Turcia, Grecia, Albania şi Italia. Acesta ar trebui să devină operativ până în 2020 şi să reducă dependenţa de gazul rusesc. Însă, această strategie Europeană ar putea fi zădărnicită de intenţia Gazprom de a se alătura proiectului, punându-şi la dispoziţie resursele prin intermediul acestui gazoduct.

Directorul general adjunct al Gazprom, Alexander Medvedev, şi-a exprimat luna trecută neîncrederea în capacitatea Azerbaidjanului de a umple conducta, adăugând că Gazprom va fi dispus să suplinească diferenţa lipsă. În plus, Medvedev şi-a exprimat clar interesul pentru a participa la licitaţii de furnizare de gaze naturale prin linia de transport TAP.

Luând în considerare proiectul Gazprom de a dubla capacitatea gazoductului Nord Stream către Germania, iniţiativa sudică a gigantului rusesc conturează „o îmbrăţişare de fier”, conform unui oficial European. UE nu poate face nimic pentru a împiedica Gazprom să participe la licitaţii. Surse din industria energetică susţin că, prin această acţiune, Gazprom umăreşte să îşi apere cota de piaţă Europeană prin inundarea continentului cu gaze ieftine pentru descurajarea potenţialilor competitori precum hub-ul din zona Israelului, Ciprului şi Egiptului.

Gazprom nu se află la prima tentativă de consolidare a propriei poziţii în partea sudică a Europei. Anul trecut, furnizorul rusesc de gaze naturale a încercat să preia proiectul ITGI Poseidon (Inetrconectorul Turcia-Grecia-Italia). Kirsten Westphal de la centrul german de cercetare a relaţiilor internaţionale SWP, a declarat: „În jocul geopolitic din zona Turciei şi Uniunii Europene, Rusia încearcă să îşi păstreze toate opţiunile deschise [...] Asta este foarte inteligent […] deoarece le îngreunează altora posibilitatea de a lua decizii în privinţa proiectelor.”