Exploatarea gazelor de şist: pragmatismul polonez

Beata Stelmach, viceministru al Afacerilor Externe al Poloniei, vorbeşte despre performanţele economiei ţării sale în perioada de criză, dar şi despre provocările viitorului, dintre care una este dezbătută aprins şi în România: exploatarea gazelor de şist

Doamnă ministru, cum se prezintă situaţia economică a Poloniei în această perioadă de criză?

Pe fondul crizei economice globale, economia Poloniei şi-a demonstrat rezistenţa şi puterea. Potenţialul existent în economia noastră este rezultanta efectelor reformei socio-economice, ca şi a unei transformări economice corecte, care durează de peste două zeci de ani. Datorită acestor eforturi, Polonia a reuşit nu numai să evite consecinţele nefavorabile ale crizei, dar a înregistrat o creştere sistematică. Creşterea economică a Poloniei acumulată în anii 2008-2012, a atins 18,1%, iar aportul Poloniei la economia mondială a crescut de la nivelul de 0,81% în 1992 şi 0,92% în 2004, la aproape 1% în 2011. 

Cum se descurcă întreprinderile poloneze, mai ales în ceea ce priveşte exportul?

Din ce în ce mai des, exportul reprezintă pentru întreprinderile poloneze o modalitate de echilibrare a veniturilor, în contextul scăderii vânzărilor pe piaţa locală. Dintre ramurile poloneze cele mai importante la export sunt produsele industriei chimice, 14% din exportul total, produsele agroalimentare, cu 11,9%, ca şi produsele ceramice cu 3%. Într-o perspectivă pe termen lung, tehnologiile clasice vor fi înlocuite cu soluţii noi. Vor apărea şi noi domenii la export. În cazul unor tehnologii ale viitorului, Polonia are şanse să obţină prioritate competitivă în cadrul comerţului internaţional. Este vorba, printre altele, de mineritul în domeniul cuprului, de sectoarele complementare ale mineritului, de aviaţie, industria de maşini şi programare. 

Cum stă Polonia situaţia în ceea ce priveşte siguranţa energetică?

Cea mai mare parte a energiei primare în cadrul energy-mix-ului nostru provine din resurse proprii de cărbune. Totuşi, în viitor, rolul cărbunelui în cadrul economiei poloneze inevitabil va scădea treptat. Este o consecinţă a realizării politicii climatice, ca şi de trecere la alte surse mai avansate. 

Polonia dispune de condiţii specifice în sectorul de ţiţei şi gaze, care sunt determinante pentru siguranţa noastră energetică. Aproximativ 98% din ţiţei provine din import, aproape în întregime din Rusia. În cazul gazelor, aproximativ 70% provine din import, mai ales din Rusia. Gradul mic de diversificare reprezintă unul din  subiectele care se bucură de o atenţie deosebită din partea guvernului polonez. Acest lucru se referă mai ales la gaze, pe care până acum puteam să le importăm în mică măsură şi din alte direcţii. Situaţia se va schimba în mod semnificativ din a doua jumătate anului 2014, când va fi dat în folosinţă terminalul de gaz lichefiat din Swinoujście. Influenţa pozitivă va putea fi resimţită şi în ceea ce priveşte siguranţa energetică a altor ţări din regiune, şi datorită construirii legăturilor inter sisteme – elemente componente coridorului Nord-Sud. 

Întărirea mecanismelor de piaţă în sectorul de gaze pe pieţele internaţionale trebuie să constituie un factor suplimentar, favorizant, în ceea ce priveşte îmbunătăţirea siguranţei energetice, ca şi restricţionarea practicilor monopoliste. În această privinţă, în mare parte, meritul îi revine dezvoltării sectorului de hidrocarburi neconvenţionale. 

Legat de acestea, care este situaţia gazelor de şist din Polonia ? 

Întreprinderile din sectorul upstream desfăşoară lucrări de prospectare. Au fost făcute deja 43 de puţuri de sondă, din care patru fracturări orizontale, iar nouă verticale. Totuşi, în continuare ne aflăm în etapa premergătoare în ceea ce priveşte lucrările de explorare. Aş dori să menţionez aici marele sprijin social pentru aceste lucrări de prospectare. Întreprinderile în colaborare cu organele de conducere locale şi regionale desfăşoară un dialog social, al cărui scop este să li se explice cetăţenilor în ce constă caracterul şi domeniul lucrărilor, ca şi să li se dea răspuns la toate întrebările. 

Dezvoltarea sectorului de gaze de şist poate să depindă în mare măsură de deciziile Europei. Este vorba mai ales de reglementările care pot îngreuna extracţia. Luând în consideraţie concluziile trase din analizarea legislaţiei UE şi a celei poloneze, ca şi monitorizarea lucrărilor, constatăm că normele existente în domeniul protecţiei mediului asigură extracţia în siguranţă a gazului de şist. Polonia este un factor activ în dezbaterile Uniunii Europene şi-şi împărtăşeşte experienţa din acest sector. 

Se ştie când va demara extracţia gazelor de şist ?

Nu. Este prea devreme să dăm un astfel de răspuns. În momentul de faţă, materialul prelevat se află în fază de studiu. În anul 2014, Institutul Geologic Naţional are în plan publicarea unui raport pe baza concluziilor asupra lucrărilor care în prezent se află în studiu. Aceste trebuie să fie un document important, care ne va apropia de răspunsul la întrebările cât gaz avem şi  dacă extracţia lui este rentabilă. Însuşirea tehnologiei de extracţie a gazelor de şist este un proces de lungă durată. 

Care sunt cele mai importante provocări pentru Polonia referitoare la politica climatică? 

Ambiţia noastră constă în a ne asigura că această politică va preveni schimbările climatice la scară globală, ca şi destabilizarea preţului energiei în UE. Sprijinim soluţiile globale, care ar repartiza în mod corect eforturile reducerii de emisii şi nu ar micşora competitivitatea economică. Suntem, de asemenea, conştienţi că atâta timp cât nu va exista un adevărat acord global, eforturile ambiţioase ale UE şi a altor câteva state dezvoltate nu vor permite realizarea scopurilor. 

Cum vedeţi dezvoltarea pe mai departe a politicii climatice în UE ?

Discuţia în UE pe tema scopurilor legate de reducere nu se poate desfăşura în paralel cu procesul internaţional de negocieri pe tema schimbărilor climatice. Aceste noi scopuri de reducere în UE, trebuie să fie rezultatul unui acord global, care să intre în vigoare din 2015. Comerţul cu emisii, surse regenerabile de energie şi eficienţa energetică reprezintă un succes, dar în lumina concluziilor  şi rezultatelor obţinute de UE, ar trebui să fiu puţin ispitită să arunc o privire şi înspre SUA. UE îşi micşorează emisiile cu 250 mil tone CO2 anual. SUA datorită folosirii resurselor sale de gaze de şist reduc emisiile cu 400-500 mil tone pe an. Mai există încă o diferenţă esenţială. În timp ce SUA permit creşterea competitivităţii economice pe arena internaţională, politica climatică a UE îndemnă spre transferarea industriei în afara graniţelor UE.