UPDATE Legea falimentului personal, amânată de la vot în Camera Deputaţilor. Proiectul are nevoie de raport de la Comisia juridică

În procedura de faliment un debitor îşi poate pierde toate bunurile, inclusiv casa, dar rămâne fără datorii la bănci

Proiectul de lege privind insolvenţa persoanelor şi falimentul personal a fost amânat astăzi de la vot în plenul Camerei Deputaţilor. Acesta se întoarce la Comisia juridică, unde trebuie realizat un raport. Camera Deputaţilor este cameră decizională, după ce actul normativ a fost deja adoptat de către Senat în anul 2010.

UPDATE Bogdan Ciucă, preşedintele Comisiei juridice din Camera Deputaţilor, a declarat, pentru "Adevărul", că proiectul ar putea fi adoptat în trei săptămâni-o lună, deoarece un grup de lucru din această comisie trebuie să realizeze un raport în privinţa proiectului. "Sunt mai multe proiecte care se vor contopi", a afirmat Ciucă.

Acest act normativ are o istorie sinuoasă, după ce Guvernul Boc a transmis în 2010 că nu sprijină acest act, în timp ce ultimul raport datează de din 2012, de pe vremea Cabinetului Ponta I, când ministru pentru relaţia cu Parlamentul era Dan Şova. Nici atunci autorităţile nu au susţinut acest proiect.

De altfel, nici Banca Naţională a României (BNR) şi nici Fondul Monetar Internaţional (FMI) nu susţin acest proiect iniţiat de către Iulian Urban, deoarece ar afecta disciplina plăţilor în economie, în special în privinţa creditelor.

Într-o economie de piaţă companiile pot da faliment, însă, în România populaţia nu beneficiază de acest drept, deşi posibilitatea există în mai multe state occidentale, precum Marea Britanie, SUA, Franţa, Germania sau Japonia. De asemenea, inclusiv o serie de state din fostul bloc comunist au legiferat această posibilitate, respectiv, Polonia, Cehia sau Ungaria.

Ce propune proiectul

Insolvenţa personală poate fi deschisă la cererea debitorului, care, odată cu cererea, recunoaşte cu bună-credinţă că se află în stare de insolvenţă, sau la cererea creditorului care are de recuperat o sumă de bani, potrivit formei adoptate în Senat. Creditorul trebuie să aducă înscrisuri că debitorul se află în stare de insolvenţă şi că, într-o perioadă de de maxim 30 de zile de la data exigibilităţii creanţei a încercat reglementarea amiabilă sau executarea silită, dar aceste demersuri au rămas fără rezultat.

Cererea debitorului trebuie să fie soluţionată într-o perioadă de 5 zile de la înregistrare şi poate fi soluţionată şi fără citarea părţilor dacă în termen de 3 zile de la înregistrare nu există cereri de intervenţie. Dacă se aplică citarea, atunci termenul de citare este prescurtat la 48 de ore. Termenul de recurs este la 10 zile de la pronunţare.

Perioadă de observaţie de 90 de zile

În cazul în care nu există motive temeinice pentru deschiderea procedurii de faliment personal, se introduce o perioadă de observaţie de maxim 90 de zile. În acest timp, administratorul judiciar al procedurii de insolvenţă va notifica creditorii şi va afişa lista celor admişi. În acelaşi timp, el va face inventarul bunurilor debitorului şi va putea dispune „continuarea, încetarea sau restricţionarea afacerilor individuale sau familiale ale debitorului şi ale actelor juridice ale debitorului“.

De asemenea, el va putea propune judecătorului rămânerea debitorului sau familiei sale în locuinţa sa. 

Administratorul judiciar va întocmi un raport privind cauzele insolvenţei, dacă este posibilă o reorganizare şi dacă un eventual faliment ar fi „scuzabil“ sau „fraudulos“.

Falimentul scuzabil este cel în care instanţa a acordat beneficiul scuzabilităţii, instanţa constantând că falimentul personal nu a fost cauzat de culpă gravă, rea-credinţă sau fraudă, ci unor consjuncturi economice sau sociale nefavorabile. 

„Reîntregirea patrimoniului“

Dacă în ultimii trei ani patrimoniul persoanei respective a fost micşorat prin acte juridice frauduloase sau „neobişnuite“, administratorul judiciar sau reprezentantul creditorilor va putea cere reîntregirea patrimoniului. Guvernul precizează că ar trebui definit ce este un act „neobişnuit“, în vreme ce actele frauduloase ar comporta probleme de constituţionalitate, deoarece nu toate actele sunt frauduloase, iar în insolvenţa societăţilor doar anumite acte se prezumă în acest fel.

Cheltuielile familiale curente care nu afectează într-o măsură mai mare de 30% lichidităţile destinate creditorilor pot fi efectuate de persoana aflată în insolvenţă sub supravegherea administratorului judiciar sau lichidatorului. De asemenea, debitorul va putea propune un plan de reorganizare, care trebuie confirmat în 180 de zile. Reorganizarea în sine poate dura trei ani. În acest plan, debitorul va putea propune încetarea sau respingerea unor contracte. Planul trebuie aprobat de judecător şi trebuie să asigure un program de plată a creanţelor. La fiecare 6 luni, persoana în cauză trebuie să prezinte judecătorului un raport asupra modului în care se desfăşoară planul.

În raportul din 2012 al Guvernului se consideră că Parlamentul român se poate inspira din legislaţia belgiană, potrivit căreia debitorului şi familiei sale trebuie să i se asigure un „trai decent“.

Plăteşti 75% din datorii şi scapi

Falimentul se deschide dacă debitorul este de rea-crdinţă sau fraudulos. În această privinţă, Consiliul Legislativ opinează că o persoană nu poate fi „frauduloasă“, ci doar un act sau un fapt. Concomitent, Executivul spune că numai o instanţă poate decide ce este fraudulos sau nu.

Deschiderea falimentului personal are ca efect lichidarea tuturor bunurilor, inclusiv ale creanţelor sale, în maxim 5 luni de la rămânerea irevocabilă a deciziei instanţei.

Procedura insolvenţei personale se poate încheia fie la finalizarea cu succes a reorganizării, fie la terminarea lichidării, fie în orice stadiu al procedurii, dacă debitorul achită cel puţin 75% din totalul datoriilor. 

Falimentul personal vs „ElectoRata“

Falimentul personal este asemănător programului anunţat de premierul Victor Ponta de înjumătăţire a ratelor pentru cei cu venituri sub 1.600 de lei şi care au datorii sub 90 de zile.

Astfel, în perioada reorganizării judiciare o persoană aflată în această procedură va putea beneficia de o perioadă de 3 ani de respiro, iar, în cazul cel mai nefericit, clientul îşi va pierde toate bunurile, inclusiv casa. Diferenţa este că după un faliment personal, omul nu mai este dator nimic către bănci, pe când în actuala legislaţie banca poate executa silit clientul, dar dacă valoarea casei nu acoperă suma de returnat, atunci va rămâne înglodat în datorii pentru mulţi ani.

Cei care trec prin această procedură pot avea şansa unui nou început, iar pentru bănci se pot elibera banii constituiţi ca provizioane. Băncile nu agrează însă această procedură deoarece se tem că cei cu credite vor da năvală şi vor ajunge să fugă de obligaţii.