Camera de Comerţ Româno-Germană: Creşterea salariilor nu trebuie legată de diplomă. Veniturile bugetarilor sunt mult mai mari decât în privat

Dragoş Anastasiu, preşedintele Eurolines Group şi preşedinte al Camerei de Comerţ şi Industrie Româno-Germane, a enumerat nouă dintre cele mai impprtante observaţii despre intenţia Guvernului de a creşte salariul minim şi de a-l lega de studii şi vechimea în muncă.

” Noi toţi, şi mediul de afaceri şi autorităţile şi mai ales angajaţii îşi doresc creşterea salariilor în România, îşi doresc însă în primul rând un nivel de trăi mai ridicat. Numai că o creştere a salariilor nu se poate face din pix şi fără studii de impact. Nu de alta, dar dacă este făcută forţat şi fără corelare cu productivitatea, ea riscă extrem de mult să devină un bumerang”, explică pentru HotNews.ro Dragoş Anastasiu, preşedintele Eurolines Group şi preşedinte al Camerei de Comerţ şi Industrie Româno-Germane.

Anastasiu a sintetizat, la solicitarea HotNews.ro, în 9 observaţii punctuale opinia sa cu privire la intenţia Guvernului de a creşte salariul minim şi de a-l lega de studii şi vechime:

1. Salariile în zona bugetară au ajuns să fie în medie cu 30% mai mari decât în economia privată. Acest lucru este la noi unic în Europa şi produce mari prejudicii. O nouă creştere în zonă bugetară ar trebui să fie EXCLUSĂ. Mai mult, este nevoie urgentă de reducerea aparatului administrativ central şi local, de eficientizare prin debirocratizare şi digitalizare.

2. Legarea salariului minim de diplome este inacceptabilă. Salariul trebuie să aibă de-a face cu activitatea propriu-zisă , cu productivitatea şi nu are nimic de-a face cu diplomele. Dacă un inginer doreşte să fie angajat că şi muncitor necalificat nu poate primi un salariu mai mare decât un muncitor care face exact acelaşi lucru

3. Legarea salariului minim de vechime este de asemenea inacceptabilă. Dacă un muncitor adună vechime dar nu doreşte să se îmbunătăţească şi să folosească vechimea pentru a avansa ierarhic şi a face lucruri mai productive, nu poate fi plătit mai bine doar pentru că are o vechime. Vechimea presupune experienţă, o mai bună productivitate şi avansare ierarhică şi atunci automat respectivul va fi plătit mai bine. Dar nu din pix !

4. Mărirea salariului minim fără a se ţine seamă de industrie şi zonă este contraproductivă. Nu poţi pune în aceiaşi oală industria IT cu agricultura sau industria textilă cum nu poţi trata la fel ce se întâmplă în Bucureşti cu ce se întâmplă, de exemplu, în Vaslui.

5. Stabilirea unui salariu minim pe oră ( aşa cum este în Germania ) ar putea fi o soluţie mai bună decât stabilirea unui salariu minim lunar. Şi asta trebuie corelat şi cu politică legată de contracte part-time care la acest moment este catastrofală, pentru că mediul de afaceri este obligat să plătească la contracte part-time contribuţii sociale la nivelul întregului salariu minim pe economie, chiar dacă angajează pe cineva 2 sau 4 ore pe zi. Sigur, există “ oi negre “ în economia privată care au folosit contracte part-time pentru a plăţi mai puţin oficial, combinând contractul cu plată la negru a diferenţei de salariu. Dar aici este obligat statul ( ITM-ul de exemplu ) să-i depisteze pe cei care încalcă legea şi să-i amendeze corespunzător

6. Majorarea salariilor “ din pix “ nu se poate anunţa pe data de 5 noiembrie cu intrare în vigoare pe data de 1 decembrie. Acest lucru este inacceptabil şi dovedeşte o lipsă de respect a autorităţilor faţă de economia privată din România. Calendarul măririlor salariale nu se poate face cu efect pozitiv fără o strategie pe termen scurt/ mediu şi lung stabilită de comun acord cu mediul de afaceri şi fără studii de impact la nivel naţional. Chiar dacă a existat un dialog cu mediul de afaceri, acesta a fost mai degrabă unul formal în care autorităţile intră deja cu concluziile trase iar mediul de afaceri nu încearcă altceva decât o minima cosmetizare ( “ mai mult oricum nu putem face “ ). 

7. Mărirea salariului minim nu se rezumă doar la efecte legate de acest tip de salariu. În orice companie întreaga grilă salarială se modifică corespunzător, pentru că se are în vedere corelarea salariilor cu productivitatea. Prin urmare toate companiile sunt afectate în legătură cu modificarea salariului minim, chiar dacă au foarte puţini sau deloc angajaţi care se încadrează în această categorie. 

8. Principala grijă a autorităţilor şi mediului de afaceri ar trebui să fie nicidecum salariul minim ci întregul context economic : asigurarea unei infrastructuri care să ducă la creşterea productivităţii, corelarea creşterii consumului cu creşterea producţiei interne care să acopere acest consum şi să nu ducă la creşterea deficitelor bugetare, o creştere treptată a consumului care să nu atragă imediat după şine creşterea inflaţiei şi a ROBOR ( şi care să anihileze imediat creşterea salarială fără a contribui la creşterea nivelului de trăi ), o echilibrare a vitezei de dezvoltare între regiunile favorizate ( de exemplu printr-o infrastructura mai bună, precum Transilvania ) şi cele defavorizate, investiţii puternice în educaţie şi digitalizare. Din păcate aceste lucruri nu se întâmplă la nivelul în care se doresc a fi mărite salariile şi efectele măririlor salariale nu vor fi cele dorite.

9. Şi la noi şi în altă parte creşterea costurilor cu forţă de muncă se va reflecta în adaptarea ( creşterea ) preţurilor. Problemă noastră este că statul nu se implică suficient în a asigură un mediu concurenţial corect pentru toată lumea. Astfel, pentru mulţi dintre concurenţii noştri creşterea salariului minim se va reflectă în creşterea muncii la negru şi prin urmare cei care sunt corecţi nu au altă şansa decât să se eficientizeze. Câteodată şi pentru unii din piaţă acest lucru conduce la scăderea locurilor de muncă şi nicidecum la creşterea acestora.