Nu interesează consangvinizare capitalului uman din companie. Nu interesează îmbunătăţirea susţinută a performanţei companiei în ultimii ani fără a da afară oameni. Nu contează nici măcar cine e CEO-ul companiei ci doar cine anume are dreptul de semnătură. O astfel de tentativă a mai fost încercată în mai 2013, când interpusul a doi foşti miniştri ai Transporturilor dorea să fie doar director general adjunct, dar să primească de la directorul general dreptul de semnătura.
 
Ca şi Trivia, ambii miniştri ai Transporturilor din poveste ispăşesc diferite pedepse privative de libertate. Mandatul actualului director general al Tarom expiră în noiembrie. Actualul ministru tehnocrat de la Transporturi nu are vizibilitate dacă va fi el şi anturajul lui cel care va face numirea noului Director General al Tarom în noiembrie şi, prin urmare, graba se justifica.
 
Ce achiziţii majore are de făcut urgent Tarom?

Articol publicat pe blogul personal.