
Noul leadership - made in Romania
0
Într-o perioadă în care toată lumea dezbate rezultatele de la examenul de bacalaureat şi ce şanse de reuşită are noua generaţie, la Vulcanii Noroioşi, în cadrul şcolii de vară a absolvenţilor programului Leadership Autentic, am avut parte recent de o lecţie de inspiraţie şi speranţă de mai bine pentru România, pe care m-am gândit să o împărtăşesc şi în acest spaţiu.
Am avut şansa să întâlnesc un grup de 25 de tineri liceeni, veniţi din toată ţara, care reprezintă doar parte din sutele de tineri care participă anual la trainingurile de leadership pe care le ţinem în liceele din diverse oraşe şi comune din ţară (Bucureşti, Cluj, Adjud, Moreni, Târgovişte, Ianca, Berca, etc). Sunt tineri care nu numai că nu chiulesc de la ore, ci vin sâmbăta la şcoală pentru a învăţa despre un domeniu care nici măcar nu se regăseşte în curricula lor şcolară – leadershipul. Este o noţiune pe care nu o au încă însuşită, dar a cărei esenţă de cele mai multe ori o regăsesc în dorinţa lor de a schimba lumea şi a lupta cu şabloanele.
De la primul contact, aceşti adolescenţi reuşesc să te surprindă prin numărul mare de iniţiative din care fac parte, prin responsabilitatea de care dau dovadă de la o vârstă fragedă, media de vârstă fiind de 17 ani. Sunt tineri care deja au depăşit individualismul caracteristic vârstei şi au înţeles că orice comunitate are nevoie de diversitatea membrilor, dar totodată de un scop şi valori comune. Şi nu şi-au însuşit această abordare teoretic, ci practic, prin implicarea în ONG-uri, accesarea unor burse, participarea de schimburi culturale şi de ce nu la traininguri de leadership.
Asta pentru că aceste programe de leadership, de exemplu, nu sunt unele teoretice, ci unele bazate pe experienţă. Care sunt reacţiile unor liceeni când sunt provocaţi să creeze singuri o nouă lume şi să creioneze valorile celor care o populează? Într-o lume în care auzim tot mai des că există o lipsă acută a promovării valorilor, aceşti tineri, care pot fi liderii de mâine, au identificat ca valori primordiale responsabilitatea, viziunea, integritatea, creativitatea, implicarea. Asta poate pentru că simt că asta lipseşte din actualul cadru educaţional şi social, în general. Sunt genul de valori pe care nu ţi le poţi însuşi decât prin activităţi cât mai diversificate şi în afara şcolii – sport, artă, participarea activă în societatea civilă etc. Şi mai ales pe care le poţi prelua de la mentori. Şi nu mentori vituali, ci unii cu care să interacţioneze direct, de la medicul, profesorul admirat, până la antreprenorul care a reuşit să contribuie la dezvoltarea comunităţii în care trăiesc.
Liceenii aceştia au înţeles că drumul spre a reuşi în viaţă nu se rezumă la educaţia formală, ci trece prin urmarea pasiunilor şi dezvoltarea hobby-urilor, descoperirea vocaţiei, şi mai ales dezvoltarea continuă, pentru a fi cu un pas înaintea generaţiei din care fac parte.
Pentru mine, concluzia săptămânii petrecute cu aceşti tineri şi în general a vizitelor în ţară, în licee şi facultăţi, a fost că dacă şansa unei societăţi depinde de liderii săi, avem o bază foarte puternică de inovaţie, creativitate, libertate în idei. E datoria noastră, a fiecăruia, să îi susţinem şi să îi promovăm în comunităţile din care facem parte.