Companiile româneşti nu se pot restructura în caz de recesiune. Care sunt cele mai afectate domenii

Companiile româneşti nu se pot restructura în caz de recesiune. Care sunt cele mai afectate domenii

Iancu Guda, presedinte AAFBR

În contextul creşterii iminente a dobânzilor pentru temperarea presiunilor inflaţioniste, este foarte important ca fiecare companie să-şi cunoască anticipat  capacitatea de restructurare şi gradul de acoperire al cheltuielilor monetare prin veniturile încasate, consideră analistul Iancu Guda.

Ştiri pe aceeaşi temă

Potrivit preşedintelui AAFBR, aceste estimări trebuie realizate în condiţiile adverse ale unei viitoare, din ce în ce mai probabile, recesiuni economice, perioadă în care majoritatea firmelor înregistrează venituri în scădere.
„Desigur, restructurarea nu este nici perfectă, nici imediată! Atunci când veniturile unei companii scad, în primă fază managementul încearcă să înţeleagă cauzele şi să găsească soluţii pentru recuperarea vânzărilor.
 
Capacitatea de înţelegere a pieţei, motivarea echipei, inovarea, ajustarea proceselor şi repoziţionarea produselor / serviciilor sunt esenţiale în această etapă! De asemenea, managementul trebuie să ştie cât timp are la dispoziţie pentru redresarea companiei, precum şi spaţiul disponibil de restructurare. Toate acestea sunt necesare astfel încât compania să evite intrarea în incapacitate de plată”, consideră analistul.  
 
Cum apreciem vulnerabilitatea unei companii în recesiune 
 
Solvabilitatea unei companii este influenţată de un mix complex de indicatori: structura de capital, calitatea şi randamentul investiţiilor pe termen lung, eficienţa rotaţiei capitalului de lucru, marginea de profit şi structura de cheltuieli, gradul de concentrare al veniturilor în funcţie de produs şi clienţi, evoluţia principalelor pieţe de desfacere, forţele de presiune din sectorul respectiv (puterea de negociere a clienţilor, agresivitatea furnizorilor, schimbări legislative care pot aduce modificări importante în ceea ce priveşte structura şi nivelul cheltuielilor, progresul tehnologic şi inovarea care pot oferi alternative mai ieftine sau produse substitut mai competitive).  
 
Totuşi, într-o perioadă de recesiune, cele mai des întâlnite şocuri negative sunt mixul de scădere a veniturilor, colectare mai lentă a creanţelor şi creştere a costurilor de finanţare (deoarece lichiditatea scade şi sentimentul predominant este cel de neîncredere). În acest context, orice companie ar trebui să se asigure că poate realiza o ajustare proporţională şi a costurilor. Totuşi, procesul de restructurare este îngreunat de următorii factori:   
 
Ponderea cheltuielilor fixe în total cheltuieli. Astfel, putem avea două situaţii:
 
- Cheltuieli fixe mari, situaţie în care compania subiect înregistrează o flexibilitate redusă, deoarece nu îşi poate ajusta cheltuielile proporţional cu dinamica descrescătoare a veniturilor. Din acest motiv, companiile respective au nevoie de o capitalizare ridicată (margine de profit mai mare, capital social, obligaţiuni pe termen lung etc.) 
 
- Cheltuieli fixe mai reduse, situaţie în care compania subiect înregistrează o flexibilitate mai mare într-un proces de restructurare. 
 
Durata medie de plată a furnizorilor (DPO). Astfel, putem avea două situaţii: 
 
- DPO-ul companiei subiect este în creştere (trend pe ultimii 3-5 ani) şi peste media înregistrată la nivel sectorial – situaţie nefavorabilă, deoarece firma subiect este mai fragilă în contextul unor şocuri negative (neîncasare creanţe şi/sau scădere venituri) deoarece înregistrează o povară ridicată din cauza facturilor retroactive (din spate) emise de furnizori; 
 
- DPO-ul firmei subiect este în scădere (trend pe ultimii 3-5 ani) şi este sub media înregistrată la nivel sectorial
 
– situaţie favorabilă, deoarece firmă subiect achită mai rapid facturile emise de către furnizori şi este mai puţin fragilă în contextul unor şocuri negative (neîncasare creanţe şi/sau scădere venituri). Această situaţie este sustenabilă doar dacă termenul de plată redus către furnizori este însoţit de o margine brută  ridicată, în sensul că firma subiect primeşte discount-uri (care alimentează profiturile şi numerarul viitor) pentru termenul de plată foarte redus. 
  
Care sunt cele mai vulnerabile sectoare?
 
Din motivele expuse mai sus, atunci când companiile înregistrează o scădere a veniturilor cu X% (şoc total), de obicei acestea îşi pot restructura cheltuielile într-un ritm inferior, respectiv de Y% (mai mic comparative cu X%), şi mai au de rezolvat şi problema facturilor din spate care ajung la scadenţă. De aceea, şocul net nu este zero (nu există restructurare perfectă, iar atunci când veniturile scad, de obicei se diminuează şi marginea de profitabilitate).
 
Pentru a evalua capacitatea de restructurare a sectoarelor din România, am calculat raportul dintre şocul net şi şocul real (care reprezintă practic, conform formulei de mai sus, însumarea ponderii cheltuielilor fixe şi a termenului de plată al furnizorilor) pentru toate companiile active în România. Rezultatele au fost agregate la nivel sectorial pentru perioada 2008 – 2016, şi sunt ilustrate în tabelul următor,  prin evidenţierea celor mai afectate 5 sectoare (şocul net este mai mare, sau aproape egal cu şocul real), împreună cu sectoarele care înregistrează vulnerabilitatea cea mai scăzută (şocul net este mult inferior şocului real). Analizând cifrele, observăm că firmele active în România înregistrează o scădere a capacităţii de restructurare şi compensare a şocurilor negative privind scăderea veniturilor, de la 30% (anul 2008) la doar 23% (anul 2016). 
 
Conform ultimelor date financiare disponibile, aceasta înseamnă că mediul de afaceri local va resimţi şocul scăderii veniturilor în proporţie de 77%, comparativ cu 70% în anul 2008. 
 
Top 5 sectoare cele mai afectate vor fi industria extractivă, construcţiile, agricultura, transporturile şi producţia şi furnizarea de energie electrică şi termică, apă şi gaze
 
TOP 5 sectoare cele mai putin afectate vor fi industria de maşini şi echipamente, fabricarea lemnului şi a produselor din lemn, fabricarea substanţelor şi produselor chimice, comerţul cu ridicata şi distribuţie, comerţul cu amănuntul.
 
Cum pot supravieţui companile care fac această greşeală
 
Şi totuşi, există companii care fac această greşeală (veniturile încasate sunt inferioare cheltuielilor monetare, sau acestea înregistrează o volatilitate ridicată în contextul unor şocuri negative), dar reuşesc să supravieţuiască şi îşi continuă activitatea pe termen lung. Fenomenul nu este întâmplător, aceste firme respectând cel puţin una dintre condiţiile enumerate mai jos pentru a putea supravieţui (listate în ordinea preferinţelor observate în practica companiilor): Utilizarea rezervelor din trezorerie; Extinderea termenelor de plată catre furnizori; Vânzarea din stocurile existente; Reducerea perioadei de încasare a creanţelor; Atragerea unei finanţări suplimentare; Valorificarea activelor; Capitalizarea companiei prin aportul acţionarului.
 
Evident, alternativele enumerate anterior nu reprezintă decât nişte soluţii valabile pe termen scurt, pentru a putea depăşi problemele temporare de lichiditate. Pentru a reveni la o dezvoltare sustenabilă pe termen lung, companiile care întâmpina această provocare trebuie să fie capabile să-şi eficientizeze activitatea. Astfel, problema insuficienţei veniturilor încasate comparativ cu nivelul cheltuielilor monetare poate fi depăşită pe termen lung doar prin îmbunătăţirea marginii de profitabilitate şi creşterea valorii adăugate. 
 
 
 
citeste totul despre: