These Russians!
0Unul dintre punctele de maxim interes din programul a ceea ce este, pentru moment cel puţin din punct de vedere instituţional, ediţia unicat a Festivalului NETA, a fost reprezentat de spectacolul cu piesa „Noaptea lui Helver“.
Montat de regizorul Aleksandr Bargman după textul lui Ingmar Vilkvist la Teatrul de Dramă „V. F. Komissarievkaja” din Sankt Petersburg şi ajuns în Capitala României după o prestigioasă carieră internaţională încununată cu premii.
Spectacolul nu e unul de „regie”, în sensul drastic, revoluţionar şi categoric al sintagmei. Nu uimeşte prin prestidigitaţii, prin cine ştie ce invenţii ciudate, prin răsturnări de situaţii, de cutume, de reguli. E interesat de situaţii, în sensul stanislavskian al sintagmei, de relaţii, de felul în care sunt concretizate acestea de jocul actoricesc şi de crescendo-ul dramatic. Noaptea lui Helver e ceea ce se cheamă un spectacol de text şi unul de actori. Iar felul în care s-a înfăţişat el în unica lui reprezentaţie bucureşteană mi se pare a fi exemplar.
Numele autorului textului e Ingmar Vilkvist. Un nume cu rezonanţe nordice sau baltice. E vorba, în realitate, de pseudonimul literar al unui dramaturg polonez- Jaroslaw Swierszcz- care a scris o piesă de mare umanitate, de extraordinar umanism şi de profundă şi autentică emoţie. O piesă remember şi o piesă avertisment deopotrivă. O piesă despre totalitarism şi formele parşive de insinuare şi de manifestare ale acestuia. O piesă despre intoleranţă şi ravagiile acesteia. O piesă despre alteritate. O piesă despre solidaritate, sacrificiu şi prietenie.
Noaptea lui Helver e o scriere cu doar doi protagonişti. Unul mai sărman şi mai nefericit decât celălalt. O piesă cu o femeie şi cu un bărbat, în jur de 30 de ani fiecare, ambii cu destine dramatice. Doi oameni care nu sunt nici amanţi, nici cuplu în lege. S-au întâlnit numai Dumnezeu ştie cum şi au ajuns să locuiască împreună. Femeia a fost cândva măritată. I s-a întâmplat să nască o fetiţă „cu probleme”. Un fel de „maimuţică”, cum spune ea însăşi. Episodul acesta tragic a avut consecinţe dramatice, distructive asupra mariajului Carlei. Un mariaj a cărui evocare provocată îi produce uneori accese de gelozie lui Helver. Bărbatului-copil cu care femeia a ajuns să împartă aceeaşi cameră. Un om cu retard mintal accentuat care se comportă cu ea ba tandru, ba ameninţător, ba terorist de-a dreptul. Care, din când în când, o confundă cu soldăţeii lui de plumb şi vrea să facă instrucţie cu ea. Sau îi cere să danseze împreună pe muzica de la difuzor. Un copil-bărbat căruia îi place să iasă în stradă cu cizmele lustruite „ca ouăle de motan”, să fluture drapelul şi să se întâlnească cu soldaţi adevăraţi. Atâta doar că, la un moment dat, soldaţii aceia îi pun gând rău. Îl terorizează pentru simplul motiv că e altfel. Că e handicapat. Vor să îi asedieze locuinţa. O şi fac în ciuda deciziei şi acţiunii radicale a femeii. Aceasta fiindcă acţiunea piesei se petrece în anii 30, anii de ascensiune ai fascismului şi ai nazismului. Anii în care se prefigurează „doctrina purităţii”, dar şi cea a „sănătăţii” absolute. A rasei pure.
Spectacolul rusesc fascinează prin repetatele-i răsturnări de situaţii. Urmate de cutremure personale de mare intensitate. Cărora actorii Oksana Bazilievici şi Denis Petrov le găsesc expresii scenice de infinită varietate şi nuanţe. Oksana Bazilievici, interpreta Carlei, fascinează prin excelent dozatul raport dintre ofensivă şi defensivă, prin calm şi agitaţie, dar mai ales prin felul în care joacă tăcerile, disperările, deznădejdile, neputinţele personajului încredinţat. Denis Pianov e copleşitor de-a dreptul prin multiplele modalităţi în care exprimă hiperactivismul maladiv al lui Velver. Infantilismul, cuminţenia, despotismul acestuia.
Se prea poate ca, în cazul în care textul lui Ingmar Vilkvist va ajunge să fie cunoscut prin teatrele noastre, mulţi actori să dorească să îl joace. Din păcate sau din fericire, el este unul dedicat puţinilor aleşi. Nu vreau să fiu dur. Dar nu cred să avem azi în România mai mult de cinci actori sau cinci actriţe capabili de o astfel de performanţă. Aşadar, prudenţă şi bun simţ profesional!
Teatrul Academic de Dramă „V. F. Komissarjevskaia” din Sankt Petersburg- NOAPTEA LUI HELVER de Ingmar Vilkvist;
Regia: Aleksandr Bargman;
Lighting design: Evghenii Ganzburg;
Coregrafia: Nikolai Reutov;
Ilustraţia muzicală: Aleksandr Bargman şi Iurii Leikin; Consultant literar: Elena Ianus;
Cu: Denis Pianov şi Oksana Bazilevici;
Data reprezentaţiei: 3 septembrie 2015