Maestrul Constantin Tănase – misterele hazului de necaz

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:

Până la personajul în costum cadrilat, cu pălărie, baston, floare la butonieră şi înconjurat de animatoare în costum de cabaret, creat de maestrul Constantin Tănase, românii au mai cunoscut un personaj, inventat de dramaturgul Ion Luca Caragiale: Mitică.

Mitică era cel care avea mereu răspuns la toate. Dacă Mitică a dominat societatea românească a sfârşitului de secol XIX, imediat după Marea Unire, în România s-a născut ”omul hazului de necaz”, Constantin Tănase, părintele ”Teatrului Cărăbuş”.

Maestrul Constantin Tănase a văzut lumina zilei la 5 iulie 1880, undeva în Moldova, mai exact în Vaslui. Iniţial, a dorit să revoluţioneze educaţia celor din ciclul primar. Destinul i-a dat, pentru asta, o palmă. Constantin Tănase a râs şi a creat, în replică, ”teatrul social” şi ”actorul cetăţean”, două concepte care i-au adus nemurirea.

Din fragedă copilărie, s-a aflat sub semnul sărăciei, o stare socială pe care micul Constantin o combătea prin frecventarea spectacolelor de teatru, precum cele de la ”Grădina Pârjoala”.

Constantin Tănase a excelat în gimnaziu, la muzică şi la sport, materii care l-au ajutat în viaţă şi în jurul cărora dorea să aşeze orice lucru din lume. La 16 ani, s-a decis să se îndrepte spre cariera militară, dar a fost respins la liceul militar, la vizita medicală. În acest timp, cochetase cu teatrul, în trupa unui actor evreu Mordechai Segalescu. S-a înscris la un liceu civil, din Brăila, liceul ”Nicolae Bălcescu” dar l-a abandonat din cauza lipsei banilor .

Apoi, aşa cum se obişnuia în acei ani, pentru tinerii cu mintea ageră dar fără studii terminate, a încercat profesiunea didactică, devenind învăţător, imediat cum a împlinit 18 ani, fiind ajutat de prieteni învăţători pe care să-i suplinească. Timp de un an, tânărul Tănase, fără studii de specialitate, a predat la două şcoli primare (la una dintre ele a învăţat celebrul scriitor Alexandru Vlahuţă, autorul operei ”România pitorească” ) reuşind performanţa de a crea, ceea ce am numi un învăţământ interactiv, demn de secolul XXI. Muzica şi sportul, orele în aer liber, participarea părinţilor la mici excursii cu rol didactic (la disciplinele istorie şi geografie), alternate cu predarea clasică i-au adus o popularitate nebună în rândul părinţilor, dar i-au adus excluderea din cauza invidiei notabilităţilor, pe care le va încondeia ulterior în cupletele sale.

La 19 ani, a început serviciul militar, ca voluntar, la Regimentul  1 Geniu din Bucureşti, iar după terminarea stagiului, s-a înscris la Conservatorul de Artă Dramatică, pe care l-a absolvit în 1905.

De atunci, timp de 40 de ani, în dreptul numelui Constantin Tănase va exista un singur cuvânt de ordine, teatrul.  În 1917, s-a căsătorit cu Virgina Niculescu. În 1919, imediat după Marea Unire, pe Calea Victoriei, nr.33-35, în mijlocul Bucureştilor, va înfiinţa trupa ”Cărăbuş”, care a constituit baza primului teatru de revistă din România. Teatrul de revistă ”Constantin Tănase” funcţionează şi în zilele noastre tot pe Calea Victoriei, nr.33-35, pe locul ”Teatrului Cărăbuş”.

Misterul planează asupra lui Constantin Tănase în ceea ce priveşte resorturile interioare care l-au determinat să râdă de necazuri şi să-i înveţe pe alţii să râdă. Perioada interbelică, precum şi a celui de-Al Doilea Război Mondial au fost dominate de nume grele ale scenei lirice, muzicii de petrecere, teatrului. Dacă în muzica de petrecere, domina steaua maestrului Zavaidoc, în teatru, de departe cel mai cunoscut era Constantin Tănase.  Avea, ca şi Zavaidoc, în domeniul lui, o concurenţă pe măsură: Maria Filotti, Tony Bulandra, C.I. Nottara. Cosntantin Tănase a făcut haz de metehnele societăţii: corupţie, nepotism, abuzuri, fiscalitate excesivă, atitudini politice, a luat în râs purtările germanilor, dar mai ales ale soldaţilor sovietici.

Constantin Tănase a avut turnee în Turcia, în Franţa şi mai peste tot în România. I se atribuie finanţarea construcţiei unei biserici şi a trei şcoli primare, în amintirea primei sale slujbe, de învăţător. În timpul turneelor, nu uita să-şi viziteze şi părinţii.

Constantin Tănase a creat ceea ce numim teatrul de satiră politică. El este cel care, aşa cum a alternat educaţia formală cu muzica şi sportul, a considerat că actorul trebuie să exprime, prin umor, prin haz, necazurile comunităţii din care face parte. De aceea, fără să greşim, putem spune că maestrul Constantin Tănase a creat două concepte, ”teatrul social” şi ”actorul-cetăţean”.

Misterul nu i-a dominat doar viaţa şi talentul, ci şi sfârşitul. Satira sa la adresa abuzurilor Armatei Roşii i-a adus complicaţii cu cenzura, a dus la arestarea sa şi la interdicţia  versurilor memorabile: ”Davai ceas davai palton”, ”Era rău cu der di das”, ”Pleacă ai noştri vin ai noştri”. Asupra morţii sale planează spectrul asasinării de către agenţii sovietici, deoarece, după cenzurarea versurilor antisovietice, ar fi apărut pe scenă, la ultima reprezentaţie din viaţă şi din carieră, cu braţele pline cu ceasuri de mână, scoţând din pardesiu un ceas mare cu pendulă şi spunând laconic ”El tic, eu tac”. După reprezentaţie, a băut o bere rece în Cişmigiu, a suferit un blocaj renal, care i-a fost fatal, două zile mai târziu, decedând la 29 august 1945. Alte surse spun că actorul, dorind să scape de starea de boală, ar fi luat 20 de aspirine într-o zi, ceea ce i-a provocat, de fapt blocajul renal.

Constantin Tănase rămâne maestrul incontestabil al revistei româneşti din prima jumătate a secolului XX. A creat un nou mod de a face teatru, care a atras mai târziu nume mari ale scenei din secolul XX, până în zilele noastre.

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite