În fine, cortina se ridică. Ni se oferă ochilor  perspectiva unei camere cu pereţi albi precum aceia ai unei clinici, delimitaţi de neoane încastrate în ziduri (decorul: Szöke Zsuzsi). Pianul, câteva practicabile care mai încolo vor fi folosite drept fotolii sau paturi sunt acoperite cu folii de protecţie.  Pentru moment, totul e cufundat în semiobscuritate. O zărim pe actriţa ce se va dovedi a fi interpreta Heddei (Varga Andrea). Tânără, frumoasă, îmbrăcată modern (costume: Bianca Imelda Jeremias), privind cu insistenţă aceeaşi fotografie. Numai că pentru ea cel din fotografie nu mai e nici pe departe Ibsen. Ci generalul Gabler. A cărui prezenţă dincolo de moarte se anunţă încă de acum a fi una de natură obsesivă. În vremea aceasta auzim o arie. Muzică germană, puternică, masivă, cântată de o voce de bariton. Înlocuită mai apoi cu un comentariu sonor, la rându-i cu inflexiuni muzicale (compozitor: Boroş Csaba). Îşi face mai încolo apariţia bătrâna servitoare Berta (Biluska Annamária), doica de odinioară a celui care este acum doctorul Tesman. Fericită că îi va putea fi pe mai departe aproape celui pe care l-a crescut. Însoţiţă de atât de volubila domnişoară Tesman (Kilyen Ilka) care are grijă să îi atragă atenţia Bertei că mult prea-iubitul Jörgen a dobândit titlul de doctor şi are toate şansele să devină foarte curând profesor. Fapt care, desigur, impune o schimbare de conduită. De formulă de adresare. Numai că Jörgen (Bartha László Zsolt) e pe mai departe o fiinţă oarecare. Cvasi-complexată. Grăsuţ, dezordonat, fără charismă. De o mediocritate absolută. Cu pronunţate infantilisme.


FOTO BereczkySandor

Pentru Hedda (Varga Andrea), cea pe care Martin Esslin o califica undeva drept o personalitate profund frustrată, Jörgen este respingător de-a dreptul. Hedda nici nu vrea să audă că ar putea fi mama fiului acestuia. De unde şi ostilitatea evidentă nutrită faţă de domnişoara Tesman şi aluziile ei nepotrivite. Hedda îi respinge soţului ei dreptul minimei apropieri. Sărutul acestuia se transformă într-un început de siluire. Orice alt bărbat este pentru Hedda infinit mai suportabil. Până şi atât de cinic-ridicolul asesor Brack (Biró Jozsef) cu al cărui mantou se înfăşoară senzual în faţa doctorului Tesman. Ca să nu mai vorbim despre atât de cuceritorul şi non-conformistul Ejlert (Kádár L. Gellert), iubitul de odinioară. Aflat în imediata vecinătate a succesului datorită copilului pe care urmează să îl aibă cu blonda, hiper-sensibila, atât de devotata Thea (Kádár Noémi). Chiar dacă respectivul copil nu înseamnă decât o carte, felul de a fi al Heddei, o estetă cu un sfârşit neronian, cum o definea Camil Petrescu, cere răzbunare. Arderea cărţii şi moartea frumoasă, conform principiilor generalului Gabler, a lui Ejlert. Când Hedda află din gura judecătorului Brack că Ejllert i-a nesocotit dorinţa, nu-i mai rămâne decât soluţia sinuciderii. Frumoase, spectaculare, pregătite. Ca la carte. Aşa cum i-ar fi plăcut generalului Gabler. Din păcate, deloc resimţită ca atare nici de Jörgen, nici de Thea. Privită mai degrabă ca o constatare, ca un fapt divers care, pentru câteva zile, îi va sustrage pe cei doi (personaje vădit cehoviene) de la munca refacerii cărţii lui Ejlert. Vocaţia auto-declarată a doctorului Tesman fiind aceea de a pune ordine în hârtiile altora.


FOTO Biro Istvan


Toată această materie epico-dramatică este turnată de regizorul Keresztes Attila într-o formulă de spectacol bine articulată. În interiorul căreia sunt delimitate o suită de secvenţe clare, delimitate ca atare. Dacă în spectacolul din anul 2012 de la Teatrul Maghiar de Stat din Cluj-Napoca Andrei Şerban a preferat să păstreze acţiunea în epoca în care a fost plată de Ibsen, dacă în montarea realizată în 2014 de Dominic Dembinski pentru Teatrul de Televiziune povestea se consuma la câţiva ani de la încheierea ultimei mari conflagraţii mondiale, în punerea în scenă de la Târgu Mureş se optează pentru transferul în contemporaneitate. Ritmul spectacolului e adecvat, crescendo-ul marcat şi cu mijloace actoriceşti nu numai în plan  sonor, evoluţiile interpreţilor sunt notabile, bine conduse. Chiar dacă uneori se joacă cu garda deschisă, chiar dacă elementele caracterizante  îşi fac câteodată apariţia prea devreme, chiar dacă rămâne întrebarea ce anume justifică suprapunerea Ibsen- generalul Gabler.       

Teatrul Naţional din Târgu Mureş - Trupa Tompa Miklós – HEDDA GABLER de Henrik Ibsen; Traducerea în limba maghiară: Kunos László; Regia: Keresztes Attila; Decoruri: Szöke Zsuzsi; Costume: Bianca Imelda Jeremias; Compozitor:  Boros Csaba; Cu: Bartha László Zsolt, Varga Andrea, Kilyen Ilka, Kádár Noémi, Biró József, Kádár L. Gellert, Biluska Annamária; Data reprezentaţiei: 2 decembrie 2017


FOTO Bereczky Sandor